Anulare operațiune de clasificare a art. 4 și anulare parțială a operațiunii de clasificare a art. 2-3, a art. 5 din HG 0610/2017 și a Anexei 2 la această hotărâre
Este prima soluție de acest gen obținută de un luptător pentru drepturi și libertăți, membru al Asociației Civice Stop Discriminării Cetățenilor, Plt. maj. Irinel – Cătălin BĂLĂUCĂ.
Felicitări pentru efortul depus, efort de caRe nu au fost capabile sindicatele din apărare, ordine publică și siguranță națională, ani la rând, aceștia mimând în mare majoritate mișcarea sindicală.
Pentru cei care nu știu vorbim de modalitatea de calcul a soldelor și pensiilor militare (salariilor polițiștilor) prin Hotărâri de Guvern clasificate Secret fără a fi publicate în Monitorul Oficial, așa cum recunoaște Ministerul Apărării Naționale (Direcția Generală Juridică din MApN) în adresa nr. DJP 5887/28.06.2021 pentru executarea serntinței nr. 1299/25.02.2021 pronunțată de Tribunalul București, Secția a II – a Contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. 18448/3/2020.
Vorbim astfel de HG nr. 0154/2010, HG nr. 0292/2011 și HG nr. 0610/2017 (La MApN fiind vorba și de un număr de 37 de Ordine de ministru clasificate Secret de Serviciu, conform aceleiași adrese).
Astfel putem identifica metode PROLIXE DE CALCUL ale sodelor (salariilor) și pensiilor militare de stat deși existau niște Legi în baza cărora trebuiau calculate, astfel de actualitate Legea nr. 284/2010, anexa nr. VII [1] și Legea nr. 153/2017, Anexa nr. VI [2].
Conform art. 3 din Legea nr. 284/2010 – Sistemul de salarizare reglementat prin prezenta lege are la bază următoarele principii: a) caracterul unitar, în sensul că reglementează salarizarea tuturor categoriilor de personal din sectorul bugetar, prin luarea în considerare a drepturilor de natură salarială stabilite prin acte normative speciale în sistemul de salarizare reglementat de prezenta lege; b) supremația legii, în sensul că drepturile de natură salarială se stabilesc numai prin norme juridice de forța legii; c) echitate și coerență, prin crearea de oportunități egale și remunerație egală pentru muncă de valoare egală, pe baza principiilor și normelor unitare privind stabilirea și acordarea salariului și a celorlalte drepturi de natură salarială ale personalului din sectorul bugetar; d) sustenabilitate financiară, prin stabilirea de majorări salariale în baza legilor speciale anuale.
Conform art. 6 din Legea nr. 153/2017 – Principii Sistemul de salarizare reglementat prin prezenta lege are la bază următoarele principii: a) principiul legalității, în sensul că drepturile de natură salarială se stabilesc prin norme juridice de forța legii, cu excepția hotărârilor prevăzute la art. 11 alin. (1), conform principiilor enunțate de art. 120 din Constituția României, republicată, dar cu încadrare între limitele minime și maxime prevăzute prin prezenta lege; b) principiul nediscriminării, în sensul eliminării oricăror forme de discriminare și instituirii unui tratament egal cu privire la personalul din sectorul bugetar care prestează aceeași activitate și are aceeași vechime în muncă și în funcție; c) principiul egalității, prin asigurarea de salarii de bază egale pentru muncă cu valoare egală; d) principiul importanței sociale a muncii, în sensul că salarizarea personalului din sectorul bugetar se realizează în raport cu responsabilitatea, complexitatea, riscurile activității și nivelul studiilor; e) principiul stimulării personalului din sectorul bugetar, în contextul recunoașterii și recompensării performanțelor profesionale obținute, pe baza criteriilor stabilite potrivit legii și regulamentelor proprii; f) principiul ierarhizării, pe verticală, cât și pe orizontală, în cadrul aceluiași domeniu, în funcție de complexitatea și importanța activității desfășurate; g) principiul transparenței mecanismului de stabilire a drepturilor salariale, în sensul asigurării predictibilității salariale pentru personalul din sectorul bugetar; h) principiul sustenabilității financiare, în sensul stabilirii nivelului de salarizare pentru personalul bugetar, astfel încât să se asigure respectarea plafoanelor cheltuielilor de personal ale bugetului general consolidat, stabilite în condițiile legii; i) principiul publicității în sensul transparenței veniturilor de natură salarială, precum și a altor drepturi în bani și/sau în natură pentru toate funcțiile din sectorul bugetar.
Pricipii ce nu au fost respectate nici de Guvern, nici de MApN, nici de MAI, legile respective fiind doar un favor pentru ”șmecheri”.
Practic nu sunt singurele dovezi ale acestei modalități de calcul în afara legii, obținând în dosarul nr. 13871/3/2019, în urma sentinței pronunată de către Tribunalul București, Secția a II – a CAF, adresele nr. A 1725/15.04.2020 (emisă de Unitatea Militară nr. 01308 București) și nr. A 1748/16.04.2020 (emisă de Unitatea Militară nr. 02576 București), adrese ce cuantifică modalitaea de calcul în baza acestor HG – uri clasificate Secret.
Desigur, într-o altă adresă comunicată de către Casa de Pensii Sectorială a MApN (tot în urma unei sentințe judecătorești pronunțată de către Tribunalul București, Secția a II – a CAF în dosar nr. 2946/3/2020) se recunoaște că solda și implicit pensia militară de stat a subsemnatului Mr. (Rz.) dr. ing. Dan BĂZĂVAN a fost calculată raportat la data de 31.12.2009, practic identificând un VRS de 197,3387 în baza unei OG nr. 8/2008 [3], abrogată.
De altfel am mai scris despre acestă ”mârlănie” a sistemului de apărare, ordine publică și siguranță națională (unii fiind ”mai norocoși” și chiar au reușit să câștige recalcularea acestor drepturi de natură salarială în baza legislației așa cum a fost ea adoptată de Parlament) în:
Redăm mai jos Hotarârea 1565/2022 03.10.2022 pronunțată de către Curtea de Apel București în dosarul
|
Părţi
|
FELICITĂRI PENTRU REUȘITĂ BĂLĂUCĂ IRINEL – CĂTĂLIN!
Cod ECLI ECLI:RO:CABUC:2022:185.######
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREŞTI
SECŢIA A VIII-A CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
DOSAR NR. 6773/2/2021
SENTINŢA CIVILĂ NR. 1565
ŞEDINŢA PUBLICĂ DIN DATA DE 03.10.2022
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREŞEDINTE: ##### ##### ######
GREFIER: ########## #####
Pe rol pronunţarea asupra acţiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul BĂLĂUCĂ IRINEL – CĂTĂLIN, în contradictoriu cu pârâtii GUVERNUL ROMÂNIEI, CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII si cu intervenientul accesoriu în interesul Guvernului României MINISTERUL AFACERILOR INTERNE, având ca obiect anularea HG nr.0610/23.08.2017. Dezbaterile în fond au avut loc în şedinţa publică din data de 06.09.2022, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când Curtea, pentru a se depune concluzii scrise si având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 19.09.2022 şi apoi la data de 03.10.2022. C U R T E A Deliberând asupra prezentei cauze, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti sub nr.####/2/2021 la data de 19.10.2021 , reclamantul BĂLĂUCĂ IRINEL – CĂTĂLIN a formulat cerere de chemare in judecata in contradictoriu cu Guvernul României cu sediul în Palatul ########, prin reprezentant legal Secretariatul General al Guvernului, pentru ca prin hotărârea pe care instanţa o va pronunţa să dispună: 1.Anularea Hotărârii de Guvern nr. 0610/23.08 2017 privind stabilirea funcţiilor pe grade profesionale, pe coeficienţi si solde funcţie/salarii de funcţie, pentru personalul militar in activitate, funcţionari publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciarelor si preoţi militar din institutiile de aparare, ordine publica si securitate naţionala, act nepublicat in Monitorul Oficial; 2.Constatarea inexistentei Hotararii de Guvern nr 0610/23.08.2017; 3.Acordarea de despăgubiri pentru discriminare în cuantum de 14.000 ron şi restabilirea situaţiei anterioare discriminării sau anularea situaţiei create prin discriminare precum si plata de daune morale pentru lezarea demnităţii şi onoarei în cuantum de 36.000rori; cu cheltuieli judecata; Acesta a aratat ca, in fapt, prin plangerea prealabila a sa in calitate de subofiţer operativ principal (cadru militar in condiţiile Legii 80/1995 privind statutul cadrelor militare) din Inspectoratul pentru Situatii de Urgenta „Dealul Spîrii” Bucuresti-llfov, unitate din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, depusa către Guvernul României in data 08.02.2021, a solicitat dispunerea de măsuri privind anularea/abrogarea acestui act, respectiv retragerea din circuitul juridic al actului administrativ Hotărârea de Guvern nr. 0610/23.08.2017 privind stabilirea funcţiilor pe grade profesionale; pe coeficienţi si solde funcţie/salarii de funcţie pentru personalul militar in activitate, funcţionari publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciarelor si preoţi militar din institutiile de aparare, ordine publica si securitate naţionala avand in vedere ca este in contra sens cu legislaţia cu ordin superior a Legii nr 53/2003 privind Codul muncii precum, Legii nr ######## privind salarizarea personalului plătit din bani publici, Legea nr ######## privind protectia informaţiilor clasificate si Constitutia României. Se poate observa ca incidenţa acestui act asupra drepturilor salariate, se regaseste in probatoriul depus, din adeverinţa nr ##########.10.2018 eliberata in luna octombrie 2018 de către angajator, respectiv Inspectoratul pentru Situatii de Urgenta „Dealul Spirii” Bucureşti Ilfov precum si din extrasele ##########.02.2019 si ##########.02.2019 (depuse si acestea). De asemenea, menţionează, ca acest act HG 0610/2017 nu i-a fost adus niciodata la cunoştinţa, regăsind existenta acestui act in chiar adeverinţa eliberata. Se mai poate observa ca desi acest HG 0610/2017 emis se pare in aplicarea Legii nr 153/2017, este in contradicţie cu actul superior, ultraactivand prevederile Legii nr ######## privind salarizarea si alte drepturi ale personalului militar din institutiile publice de aparare naţionala, ordine publica si siguranţa naţionala, precum si acordarea unor drepturi salariate personalului civil din aceste institutii. Asa cum se poate observa, prevederile din Legea ######## se pare ca au fost preluate in HG #########, succesiv prin Hotararea de Guvern nr ######### privind stabilirea coeficienţilor de ierarhizare ai soldelor si prin Hotararea Guvenrului nr #########. (conform extraselor nr ############ si ############) HG nr ######## este in contrasens cu art 108 alin 4 din Constitutia României, respectiv: „(4) Hotărârile şi ordonanţele adoptate de Guvern se semnează de primul-ministru, se contrasemnează de miniştrii care au obligaţia punerii lor în executare şi se publica în Monitorul Oficial al României. Nepublicarea atrage inexistenta hotărârii sau a ordonanţei. Hotărârile care au caracter militar se comunică numai instituţiilor interesate” coroborat cu art 11 din Legea 24/2000 : „în vederea intrării lor în vigoare, legile şi celelalte acte normative adoptate de Parlament, hotărârile şi ordonanţele Guvernului…. se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I Se poate observa ca acest act HG ######### a fost secretizat, deci ascuns deţinătorilor de drepturi, fiind in contradicţie cu art 108 alin 4 din Constitutia României, cu cat acest act nu este unul cu caracter militar. Actele cu caracter militar fiind acele acte ce se refera la probleme „strict militare ale activitatii din cadrul forţelor armate, care presupun dreptul comandanţilor de a da ordine subordonaţilor in specte privitoare la conducerea trupei in timp de pace sau de război, sau dupa caz la îndeplinirea serviciului militar” (Decizia CCR nr.532/2006) si respectiv conform art.2 lit I) din legea 554 din 2004: I) act de comandament cu caracter militar – actul administrativ referitor la problemele strict militare ale activităţii din cadrul forţelor armate, specifice organizării militare, care presupun dreptul comandanţilor de a da ordine subordonaţilor în aspecte privitoare la conducerea trupei, în timp de pace sau război ori, după caz, la îndeplinirea serviciului militar. Se poate observa ca prin secretizarea normei incriminate se incalca si prevederile art 6 si art 33 din Legea ######## privind transparenta venitului salarial in autoritatile publice, cu cat venitul nu se poate ascunde, cu cat „(33)Toate autorităţile şi instituţiile publice enumerate la art. 2 alin. (1) si (3) vor publica la sediul propriu şi pe pagina proprie de internet….orice informaţii cu privire la posibile limitări ale venitului salarial. precum si baza legală a acestora.”, art 6 din aceeaşi lege insitutind supremaţia principilor legalitatii (in sensul in care drepturile de natura salariala se stabilesc prin norme juridice de forţa legii), principiul transparentei mecanismului de stabilire a drepturilor salariale ( în sensul asigurării predictibilităţii salariale pentru personalul din sectorul bugetar), principiul egalităţii, prin asigurarea de salarii de bază egale pentru muncă cu valoare egală, principiul nediscriminării (în sensul eliminării oricăror forme de discriminare şi instituirii unui tratament egal cu privire la personalul din sectorul bugetar care prestează aceeaşi activitate şi are aceeaşi vechime în muncă şi în funcţie), principiul publicităţii (în sensul transparenţei veniturilor de natură salarială, precum şi a altor drepturi în bani şi/sau în natură pentru toate funcţiile din sectorul bugetar). Dreptul salarial este definit prin art. 10 din Legea organica nr 53/2003 privind codul muncii, reprezentând contravalorea muncii prestate pentru si sub autoritatea unui angajator; de. altfel Legea 53/2003 „se aplica si raporturilor de muncă reglementate prin legi speciale, numai în măsura în care acestea nu conţin dispoziţii specifice derogatorii” conform art 1 alin 2. Se poate observa ca ascunderea drepturilor salariale, este interzisa de legea organica nr 53/2003 prin art 17 alin 2 pct j, fiind o cauza de nulitate a raportului de munca. Pe de alta parte secretizarea HG ######### este nelegala, cu cat aceasta Hotărâre de Guvern a fost emisa in aplicarea Legii nr 53/2017, lege ce este publicata in Monitorul Oficial, secretizarea unei norme inferioare fiind interzisa de art 13 din Legea nr 24/2000, respectiv: ” a) proiectul de act normativ trebuie corelat cu prevederile actelor normative de nivel superior sau de acelaşi nivel, cu care se află în conexiune;b) proiectul de act normativ. întocmit pe baza unui act de nivel superior, nu poate depăşi limitele competentei instituite orin acel act si nici nu poate contraveni principiilor si dispoziţiilor acestuia” Pe de alta parte, salarizarea nu poate fi încadrata la secret de serviciu sau la secret de stat cu cat conform art. 15 lit d si e) din legea 182 din 2002: „d) informaţii secrete de stat – informaţiile care privesc securitatea naţionala, prin a căror divulgare se pot prejudicia siguranţa naţionala şi apărarea tarii; e) informaţii secrete de serviciu – informaţiile a căror divulgare este de natură să determine prejudicii unei persoane juridice de drept public sau privat”. Din studierea Legii 182 din 2002, rezulta „per a contrario” ca eventualul caracter militar al unui act juridic nu poate constituie motiv justificativ pentru secretizarea actului la nivelul „secret de serviciu” sau secret de stat. Pe de alta parte, asa cum indica si prevederile art 3 si 33 din Legea 182 din 2002, ” art.3 Nici o prevedere a prezentei legi nu va putea fi interpretată în sensul limitării accesului la informaţiile de interes public sau al ignorării Constituţiei, a Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, a pactelor şi a celorlalte tratate la care România este parte, referitoare la dreptul de a primi şi răspândi informaţii.” si art.33 „Este interzisă clasificarea ca secrete de serviciu a informaţiilor care, prin natura sau conţinutul lor, sunt destinate să asigure informarea cetăţenilor asupra unor probleme de interes public sau personal, pentru favorizarea ori acoperirea eludării legii sau obstrucţionarea justiţiei indicandu-se astfel ca HG nr ######### fiind in contradicţie si cu Legea 182/2002. Pe de alta parte, un alt motiv de nelegalitate, este ca desi drepturile salariate trebuiau acordate in conformitate cu art 1 alin 3 din Legea nr 153/2017, „(3) începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, drepturile salariate ale personalului prevăzut la alin.(l) sunt şi rămân, în mod exclusiv, cele prevăzute în prezenta lege”, se poate observa ca aplicarea HG nr ########## este prin ultraactivarea Legii nr ######## privind salarizarea si alte drepturi ale personalului militar din institutiile publice de aparare naţionala, ordine publica si siguranţa naţionala, precum si acordarea unor drepturi salariale- personalului civil din aceste institutii, conform probatoriului depus. Asa cum se poate observa din adeverinţa nr ##########.10.2018, drepturile salariale la data eliberării adeverinţei din octombrie 2018 (respectiv incepand cu anul 2017) erau compuse din indemnizaţia de dispozitiv de 25% acordate conform Legii nr 138/1999, spor de confidenţialitate de 8% conform Legii nr 138/1999, spor de pericol de 30% conform Legii nr 284/2010, coeficientul de grad conform Hotararii de Guvern nr #########, coeficient de ierarhizare acordat conform HG #########, toate aceste norme fiind deja abrogate. Se poate observa ca se foloseşte si valoarea de referinţa sectoriala in cunatum de 197,33 lei in perioada 01.08.2015-prezent (pag 6 din adeverinţa nr ############), valoare ce se regaseste in Ordonanţa Guvernului nr 8/2008 pentru modificarea si completarea Legii nr ######## privind salarizarea si alte drepturi ale personalului militar din institutiile publice de aparare naţionala, ordine publica si sigurnata publica, precum si acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste institutii, norma de altfel si aceasta abrogata. Se poate observa ca solda de funcţie din acelaşi document (pag 10) este in cuantum de 454 lei, format din înmulţirea coeficientului din 1999 de 1,35 cu suma de 197,3387 lei, fiind insumat valori cum am mai spus mai devreme, respectiv abrogate (precum spor de dispozitiv, solda de merit etc) si se ajunge la valoarea de 1159 lei. Pentru ca la data de 1 februarie 2017 actioneaza HG nr 1/2017 care prevede ca si salariul minim de 1450 lei, la suma compusa a soldei de funcţie se aduna o suma de 291 lei (nu se cunoaşte temeiul legal) pentru a salariul minim pe economie, echivalent al soldei de funcţie in cunatum de 1450 lei. Se poate observa ca drepturile sale salariale au fost prejudiciate, prin ultraactivarea unor Legi abrogate, aceasta fiind si condiţia de exercitare a anularii acestui act administrative, cu cat a fost păgubit in aceşti ani in primirea unor drepturi salariale decente. Astfel incepand cu anul 2017 solda de funcţie a fost echivalata tot timpul la salariul minim pe economie, astfel cu titlul de exemplu indica ca in luna decembrie 2018, a avut solda de funcţie in cunatum de 2080 lei conform HG 937/2018; Un alt motiv de nelegalitate este ca desi de-a lungul anilor pentru punerea in aplicarea a Legii nr ######## solda de funcţie a fost marita, toate sporurile au fost calculate la solda de funcţie de aproximativ 1159 lei (compusa asa cum a aratat la punctele de mai sus). Ori prin raportare Ia o solda de funcţie compusa nelegal, implicit si valoarea sporurilor, precum spor de noapte în cuantum de 25%, spor sambata duminica si sărbători legale in cunatum de 75%, spor de toxicitate in cuantum de 10%, au fost si sunt calculat eronat cu cat acestea sunt raportate la un salariu de baza mult mai mic decât cel definit, asa cum se poate vedea valoarea sporurile din anul 2018 sunt identitce ce cele. din anul 2021, desi teoretic pe fluturas, aceasta solda de funcţie s-a mărit, fiind o incalcare a art 7 alinJ din Legea 153/2017: „sporul reprezintă un element al salariului lunar/soldei lunare, acordat ca procent la salariul de bază, solda de funcţie/salariul de funcţie, indemnizaţia de încadrare; în condiţiile legii; pentru fiecare categorie de personal Prin compunerea unei solde de funcţie cu valori abrogate se poate observa ca a fost prejudiciat si de acordarea in mod cinstit a sporului de pericol deosebit in cuantum de 30% conform art 29 din Legea 121/1996: ” Personalul militar de pompieri în activitate, care executa, conduce sau coordonează misiuni şi sarcini de serviciu în condiţii de pericol deosebit, beneficiază de un spor de până la 30%. calculat la solda de baza. Categoriile de personal în activitate, care beneficiază de acest spor, se stabilesc prin ordin al ministrului de interne.”, cu cat sporul era inclus in solda de funcţie compusa in cuantum de 1450 lei, acesta fiind o incalcare a art 160 din Legea 53/2003:” Salariul cuprinde salariul de baza, indemnizaţiile, sporurile, precum şi alte adaosuri”, sporul trebuind calculat la salariul de baza (solda de funcţie). Hotararea de Guvern nr ######### creaza situatii discriminatorii si este in contradicţie cu prevederile art. 6 din Legea ######## cu cat normele salariale sunt acordate personalului militar prin norme secretizate, fiind clar un motiv de discriminare conform OG ######## privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare. Ori discriminarea presupune sa existe o diferenţiere, un tratament diferenţiat aplicat în situatii identice ori similare – condiţii îndeplinite în totalitate: – bazata pe un criteriu – chiar daca exista sau nu, care atinge un drept – condiţie îndeplinită prin lumina celor prezentate. Ori ascunderea drepturilor salariale reale si acordarea unor salarii diminuate prin norme abrogate este in mod evident o diferenţiere de tratament fara un principiu obiectiv si rezonabil in raport cu salarizarea intregului aparat bugetar. Acţiunea este scutită de plata taxelor judiciare de timbru prin efectul dispoziţiilor art. 27 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, republicată, privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare coroborat cu dispoziţiile tezelor 33-37 din Decizia ICO nr 10/2016. Având in vedere ca este incidenţa o fapta de discriminare prin ascunderea informaţiilor publice, solicită Instantei, citarea Consiliului National privind Combaterea discriminării, in calitate de interveninet/expert, in condiţiile art 27 alin 3 din OG ######## privind prevenirea si sancţionarea tuturor formelor discriminare, cu solicitarea emiterii unui punct de vedere in ceea ce priveşte discriminarea. In drept: Constitutia României, Legea 554/2004, Legea 53/2003, Legea 24/2000,Legea 153/2017, Legea 182/2002, OG 137/2000 Depune inscrisuri La data de 13.01.2022 Ministerul Afacerilor Interne, în temeiul art. 61 şi urm. Cod procedură civilă formulează cerere de intervenţie accesorie în temeiul art. 61 Cod procedură civilă, potrivit căruia (1) Oricine are interes poate interveni într-un proces care se judecă între părţile originare…. (3) Intervenţia este accesorie, când sprijină numai apărarea uneia dintre părţi. Arătă că este îndeplinită condiţia interesului în formularea prezentei cereri, întrucât M.A.I. a avut calitatea de iniţiator a actului a cărei anulare este solicitată, iar prin actul normativ în discuţie este reglementată stabilirea funcţiilor pe grade profesionale, pe coeficienţi şi solde de funcţie/salarii de funcţie, pentru personalul militar în activitate, poliţişti, funcţionari publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciarelor şi preoţi militari din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională. Faţă de obiectul de reglementare al H.G. nr. 0610/2017, solicită introducerea în cauză a instituţiilor cărora le este aplicabil actul normativ supus analizei. În concret, arătă faptul că în cuprinsul H.G. nr. ######### sunt prevăzute, în detaliu, funcţiile pe grade militare, respectiv grade profesionale, pe clase de salarizare şi coeficienţi de ierarhizare ai soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, pentru cadrele militare în activitate, soldaţii şi gradaţii voluntari în activitate, poliţiştii, funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare şi preoţii militari din toate instituţiile de apărare, ordine publică şi securitate naţională (M.Ap.N.; S.T.S.; S.R.I.; S.P.P.; S.I.E.), în funcţie de arme, eşaloane, structuri. Faţă de aceste aspecte, solicită instanţei de judecată să facă aplicarea art. 78 alin. (2) din Codul de procedură civilă potrivit căruia „In materie contencioasă, când raportul juridic dedus judecăţii o impune, judecătorul va pune în discuţia părţilor necesitatea introducerii în cauză a altor persoane. Dacă niciuna dintre părţi nu solicită introducerea în cauză a terţului, iar judecătorul apreciază că pricina nu poate fi soluţionată fiară participarea terţului, va respinge cererea, fară a se pronunţa pe fond. Aşa cum a arătat şi mai sus, prezenta cerere de introducere în cauză a fost formulată având în vedere faptul că, reclamantul solicită anularea H.G. nr. 0610/2017, act normativ aplicabil tuturor instituţiilor de apărare, ordine publică şi securitate naţională. Precizează că, raportat la principiul relativităţii efectelor hotărârilor judecătoreşti, se impune ca prezenta cauză să se judece în contradictoriu cu toate instituţiile care au avut calitatea de iniţiator al actului normativ supus discuţiei şi care pun în aplicare dispoziţiile acestuia. Prin introducerea în cauză a instituţiilor sus-menţionate, acestea vor fi în măsură să formuleze apărări şi să solicite administrarea de probe corespunzătoare, hotărârea pe care o veţi pronunţa urmând să le fie, pe cale de consecinţă, opozabilă. Faţă de aceste aspecte, pentru asigurarea contradictorialităţii, solicită introducerea în cauză şi a: •M.Ap.N. – ###### ###### ### ###, sector 5, Bucureşti; •S.T.S. – ###### ####### ############# ### ####, sector 6, Bucureşti; •S.R.I. – Bulevardul Libertăţii nr. 14, sector 5, Bucureşti; •S.F.P. – Bulevardul Geniului nr. 42B, sector 6, Bucureşti; •S.I.E. – Soşeaua Bucureşti – Ploieşti, nr. 280-282, sector 1, Bucureşti. În raport de scopul urmărit de către reclamant, respectiv de anulare a H.G. nr. 0610/2017, invocă excepţia privind netimbrarea acţiunii. Având în vedere solicitarea reclamantului, urmează să observaţi că art. 16 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru stabileşte faptul că „în materia contenciosului administrativ, cererile introduse de cei vătămaţi în drepturile lor printr- un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorităţi administrative de a le rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege se taxează după cum urmează: a) cererile pentru anularea actului sau, după caz, recunoaşterea dreptului pretins, precum şi pentru eliberarea unui certificat, a unei adeverinţe sau a oricărui altui înscris – 50 lei. De asemenea, în ceea ce priveşte acordarea daunelor morale în cuantum de 36.000 de RON, apreciază că în raport de prevederile art. 7 din actul normativ sus menţionat, se impune ca reclamantul să timbreze cu suma de 100 de lei. Fiind menite să ocrotească interese generale privind constituirea de venituri publice, normele ce reglementează obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru au caracter imperativ, iar în conformitate cu dispoziţiile art. 33 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, privind taxele judiciare de timbru, acestea se plătesc anticipat, sub sancţiunea anulării acţiunii. Învederează faptul că prezenta acţiune nu este scutită de plata taxei judiciare de timbru potrivit art. 29 alin. (1), lit. i) din O.U.G. nr.80/2013, întrucât articolul menţionat se referă la despăgubirile civile pentru prejudiciile materiale şi morale decurgând dintr-o faptă de natură penală. În consecinţă, cererea introductivă este supusă timbrării în condiţiile Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru astfel că, în cazul în care reclamantul nu va face dovada achitării taxei de timbru, solicită anularea acţiunii ca netimbrată. Faţă de motivele invocate de către reclamant, solicită instanţei să reţină, să examineze şi să se pronunţe cu privire la excepţia lipsei de interes a acestuia în promovarea acţiunii: Prin normele cuprinse în art. 1 alin. (1) şi (2) şi art. 8 alin. (1), Legea nr. 554/2004 oferă subiectelor de drept privat un mecanism de contencios administrativ subiectiv, în cadrul căruia sancţiunea juridică a anulării unui act administrativ nelegal poate fi aplicată numai dacă actul respectiv are efecte vătămătoare asupra dreptului subiectiv sau interesului legitim afirmat de reclamant, fiind realizată astfel distincţia dintre contenciosul subiectiv de contenciosul obiectiv. Astfel, reclamantul, trecând peste faptul că nu invocă motive de nelegalitate concrete, limitându-se la afirmaţii de ordin general, fără susţinere, nici nu arată care este interesul propriu, particular vătămat, motivele invocate având un caracter general. Analizând punctul 2 al cererii de chemare în judecată, trage concluzia că reclamantul vizează, în fapt, acordarea unor drepturi salariale reglementate de H.G. nr, 1/2017, respectiv H.G. nr. 937/2018, neformulând critici cu privire la funcţiile ori coeficienţii de ierarhizare reglementaţi de către dispoziţiile H.G. nr. 0610/2017 Ceea ce susţine reclamantul se subsumează exclusiv interesului legitim public, astfel că urmează să ne raportăm la prevederile art. 2 alin. (1) lit. r) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora interesul legitim public este interesul care vizează ordinea de drept şi democraţia constituţională, garantarea drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale ale cetăţenilor, satisfacerea nevoilor comunitare, realizarea competenţei autorităţilor publice. Art. 8 alin. (11) din Legea nr. 554/2004 nuanţează reglementarea de la art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în sensul că persoanele fizice şi persoanele juridice de drept privat pot invoca vătămarea unui interes legitim public numai în subsidiar, în măsura în care vătămarea interesului legitim public decurge logic din încălcarea dreptului subiectiv sau a interesului legitim privat. Textul nu distinge în privinţa condiţiei subsidiarităţii, iar reclamantul nu a relevat nici un interes privat al său, în obţinerea măsurii anulării actului administrativ contestat. Astfel, în cererea formulată nu se arată care este interesul propriu, particular, vătămat, motivele invocate având un caracter general şi care duc la apărarea unui pretins interes public. Cu alte cuvinte, reclamantul nu a menţionat care este folosul practic urmărit prin promovarea prezentei acţiuni. În cadrul legal reglementat de dispoziţiile Legii nr. 554/2004, reclamant poate fi, în înţelesul art. 1 alin. (1) şi (2), orice persoană fizică sau juridică, dacă îndeplineşte condiţia de a se considera vătămată într-un drept ori într-un interes legitim, printr-un act administrativ, tipic sau asimilat, adresat ei sau altui subiect de drept. Noţiunea de „ interes legitim care poate fi ocrotit pe calea contenciosului administrativ” nu se confundă cu noţiunea de „ interes ” în sensul condiţiei de exercitare a dreptului la acţiune în dreptul procesual civil. Stabilirea existenţei unei vătămări aduse unui drept ori unui interes legitim se face pe baza probelor administrate, fiind o problemă de fond în litigiul administrativ. În esenţă, prin normele cuprinse la art. 1 alin. (1) şi (2) şi art. 8 alin. (1), Legea nr. 554/2004 oferă subiectelor de drept privat un mecanism de contencios administrativ subiectiv, în cadrul căruia sancţiunea juridică a anulării unui act administrativ nelegal poate fi aplicată numai dacă actul respectiv are efecte vătămătoare asupra dreptului subiectiv sau interesului legitim afirmat de reclamanţi. Cum existenţa vătămării nu a fost dovedită, apreciază că nu există un interes legitim ce s-ar impune a fi ocrotit prin anularea H.G. nr. 0610/2017, reclamantul urmărind, în fapt, acordarea unor drepturi salariale, demers ce poate fi valorificat în cadrul unui litigiu formulat în contradictoriu cu angajatorul acestuia. Aşa fiind, solicită admiterea excepţiei lipsei de interes a reclamantului, urmând să se respingă acţiunea, pe cale de consecinţă, ca fiind lipsită de interes. Faţă de motivele invocate de către reclamant, solicită respingerea acţiunii ca neîntemeiată, sens în care menţionează următoarele: In primul rând, analizând motivele cererii de chemare în judecată, constată faptul că reclamantul, deşi solicită anularea Hotărârii Guvernului nr. 0610/2017, în fapt, critică modalitatea actuală de salarizare, „prin ultraactivarea unor legi abrogate”, ce a determinat prejudicierea drepturilor sale salariale. Mai mult decât atât, reclamantul invocă în susţinerea cererii sale o serie de raţionamente contradictorii şi neadecvate în raport cu scopul urmărit şi cu obiectul de reglementare a actului normativ supus discuţiei, salarizarea acestuia realizându-se, după cum vom detalia în cele ce urmează, în raport cu politicile salariale adoptate de legiuitor Ia nivelul actelor normative de nivel superior. Astfel, raportat Ia criticile reclamantului, care vizează în fapt drepturile sale salariale, trebuie menţionat că ţinând cont de continuitatea/preluarea principiilor de reîncadrare salarială din Legea nr. 285/2010 şi în legile anuale de salarizare ulterioare, întregul proces de salarizare aplicabil după data de 01.01.2010, la nivelul instituţiilor publice din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională, potrivit legilor-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice (Legea-cadru nr. 330/2009; Legea-cadru nr. 284/2010) şi al legilor anuale speciale de aplicare a legilor-cadru (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010; Legea nr. 285/2010; Legea nr. 283/2011; Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012; Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013; Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014; Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015; Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016; Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017), reprezintă în fapt o reconstrucţie salarială a elementelor salariale specifice funcţiei, vechimii şi gradului militar/profesional şi a unor cuantumuri ale elementelor salariale (prime, indemnizaţii, sporuri, ete.) de care personalul a beneficiat la un moment dat (decembrie 2009), prin preluări succesive a unui nivel de salarizare aflat în plată în luna decembrie a anului anterior. Este de menţionat soluţia legislativă aplicabilă în cazul principiului de salarizare pentru funcţii similare care reglementează aspectul salarizării prin preluarea nivelului salariat aflat în plată în luna decembrie 2009, stabilit la art. 3 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016, conform căreia „prin nivel de salarizare în plată pentru funcţiile similare se înţelege acelaşi cuantum al salariului de bază cu cel al salariaţilor având aceeaşi funcţie, în care au fost incluse, după data de 31 decembrie 2009, sumele aferente salariului de încadrare, precum şi sumele aferente sporurilor de care au beneficiat înainte de această dată, dacă salariatul angajat, numit sau promovat îndeplineşte aceleaşi condiţii de studii, de vechime şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, specifice locului de muncă la data angajării sau promovării Astfel, în situaţia reglementării reconstrucţiei după data de 01.01.2010 cu stabilirea salariului lunar prin raportare la nivelul salariat de la 31.12.2009 al unor elemente componente, legiuitorul a adoptat politici salariale potrivit cărora pentru salariul de funcţie prevăzut de legislaţia în vigoare nu au fost aplicate valorile de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare din legile-cadru adoptate în perioada #########, fiind avut în vedere nivelul salarial de la 31.12.2009, utilizând reconstrucţia salarială pentru stabilirea acestui salariu de funcţie. In al doilea rând, în contextul celor arătate la punctul V.I., precizează faptul că emiterea actului normativ a cărui anulare face obiectul cererii de chemare în judecată este întemeiată pe dispoziţiile Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice [art. 5 alin. (3) şi al art. 27 din Anexa VI], obiectul de reglementare (dedus, de altfel din titlu) vizând repartizarea soldelor de funcţie/salariilor de funcţie şi a coeficienţilor corespunzători (prevăzuţi la Capitolul 1 din Anexa nr. VI Ia Legea-cadru) pe verticală, între minimul şi maximul legal, în raport cu eşaloanele ierarhice. In contextul aplicării etapizate a Legii-cadru (succesoarea, în ordine cronologică, a politicilor salariale anterioare), potrivit dispoziţiilor art 38 alin. (2), cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie şi indemnizaţiilor de încadrare, precum şi cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, indemnizaţia brută de încadrare, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii a fost plafonat la nivelul lunii iunie 2017 (modalitatea de determinare a acestuia fiind, astfel cum am precizat la pct. V.I., prin reconstrucţie salarială raportat la nivelul salarial de la 31.12.2009), urmând ca, potrivit alin. (3) lit. a) şi alin. (4): -începând cu data de 1 ianuarie 2018 acesta se majorează cu 25% faţă de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, fără a depăşi limita prevăzută la art. 25, în măsura în care personalul respectiv îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii; -în perioada #### # ####, anual să fie acordată o creştere a salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare, fiecare creştere reprezentând 1/4 din diferenţa dintre salariul de bază, solda de funcţie/salariul de funcţie, indemnizaţia de încadrare prevăzute de lege pentru anul 2022 şi cel/cea din luna decembrie 2018. Prin urmare, în contextul aplicabilităţii dispoziţiilor legale anterior invocate, efectele juridice ale Hotărârii Guvernului nr. ######### prezintă relevantă exclusiv din perspectiva stabilirii ipotetice a cuantumului brut al soldelor de funcţie/salariilor de funcţie aferente anului 2022 în raport cu care s-au acordat majorările de 25% faţă de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, respectiv creşterile reprezentând 1/4 din diferenţa dintre solda de funcţie/salariul de funcţie prevăzute de lege pentru anul 2022 şi cel/cea din luna decembrie 20ÎS. Astfel, H.G. nr. ######### este un instrument de lucru care, în prezent, pune în aplicare etapizată Legea-cadru, corespunzător intenţiei de reglementare, efectele sale juridice, după cum am precizat anterior, fiind de natură a majora soldele de funcţie/salariile de funcţie, iar nu de a le diminua, cum de altfel afirmă reclamantul. In ceea ce priveşte criticile reclamantului referitoare la atribuirea nivelului de clasificare actului normativ criticat, precum şi a nepublicării acestuia în Monitorul Oficial al României, precizează următoarele: a) H.G. nr. ######### este un act normativ clasificat – secret de stat, nivel de secretizare secret, care are incidenţă asupra personalului din toate structurile sistemului de apărare, ordine publică şi securitate naţională, emis de Guvernul României, iar anexa la aceasta care vizează funcţiile personalului Ministerului Afacerilor Interne este clasificată secret de serviciu. Prin raportare la prevederile art. 11 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, actele normative clasificate nu se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Clasificarea Anexei nr. 2 la H.G. nr. ######### s-a efectuat cu respectarea prevederilor art. 8 din Anexa 1 la H.G. nr. 585/2002 pentru aprobarea Standardelor naţionale de protecţie a informaţiilor clasificate în România, cu modificările şi completările ulterioare, şi a avut în vedere faptul că în cuprinsul acesteia sunt menţionate funcţiile din Ministerul Afacerilor Interne care nu trebuie cunoscute decât de persoanele cărora le sunt necesare pentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu. Precizează faptul că Anexa nr. 2 la H.G. nr. ######### a fost clasificată cu respectarea prevederilor art. 10 din H.G. nr. 585/2002, cu modificările şi completările ulterioare, care stipulează: atribuirea clasei şi nivelului de secretizare a informaţiilor se realizează prin consultarea ghidului de clasificare, a listelor cu informaţii secrete de stat şi a listelor cu informaţii secrete de serviciu, elaborate potrivit legii. b) Potrivit art. 108 alin. (2) din Constituţia României, ”Hotărârile se emit pentru organizarea executării legilor. Temeiul legal al emiterii acestei H.G. nr. ######### este Legea- cadru nr.153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare. In acest sens, menţionează faptul că este atributul Guvernului de a realiza punerea în executare a legilor, în conformitate cu dispoziţiile art. 25 lit. h) din O.U.G. nr. 57/2019: ”asigură executarea de către autorităţile administraţiei publice a legilor şi a celorlalte acte normative date în aplicarea acestora; Faptul că ierarhizarea funcţiilor poliţiştilor şi militarilor se realizează prin hotărâre cu caracter clasificat ţine de specificul activităţilor, regulamentelor de organizare şi funcţionare a unităţilor, respectiv a funcţiilor prevăzute în statele de organizare (potrivit nevoilor de realizare a obiectivelor). Mai mult decât atât, în ceea ce priveşte critica reclamantului referitoare la faptul că actul normativ a cărui anulare se solicită, nu i-a fost adus niciodată la cunoştinţă, arătă instanţei de judecată că art. 108 alin. (4) ultima teză, din Constituţia României, stabileşte faptul că: ”Hotărârile care au caracter militar se comunică numai instituţiilor interesate”. În acest context, arătă faptul că Hotărârea Guvernului nr. ######### privind stabilirea funcţiilor pe grade militare, respectiv pe grade profesionale, precum şi a soldelor de funcţie/salariilor de funcţie ale acestora şi coeficienţii aferenţi, pentru personalul militar în activitate, poliţiştii, funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare şi preoţii militari din instituţiile de apărare, ordine publică şi securitate naţională, informaţie clasificată din clasa de secretizare – secret de stat, nivel – secret, ce este emisă în baza art. 5 alin. (3) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, art. 108 alin. (1) şi (4), ultima teză, din Constituţia României, ţinând cont de prevederile legislaţiei prin care se reglementează protecţia informaţiilor clasificate, abrogă Hotărârea Guvernului nr. ######### privind stabilirea funcţiilor pe grade militare, respectiv grade profesionale, pe clase de salarizare şi coeficienţi de ierarhizare ai soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, pentru personalul militar în activitate, poliţiştii, funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare şi preoţii militari din instituţiile de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, cu modificările şi completările ulterioare. Astfel, temeiul legal în baza căruia a fost adoptată H.G. nr. ######### l-a reprezentat atât art. 5 alin. (3) şi art 32 din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010, cât şi art. 108 alin. (1) şi (4), ultima teză, din Constituţia României, republicată. Hotărârea Guvernului nr. ######### a fost emisă intr-un cadru legal similar existent şi în anii anteriori, înlocuind astfel Hotărârea Guvernului nr. 0154 din 03.03.2010 privind stabilirea funcţiilor de bază pe grade militare, respectiv grade profesionale pentru cadrele militare în activitate, soldaţii şi gradaţii voluntari în activitate, poliţiştii, funcţionarii publici cu statut special şi preoţii militari din instituţiile de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, informaţie clasificată, clasa de secretizare – secret de stat, nivel – secret (temeiul legal în baza căruia a fost adoptată această hotărâre de Guvern îl reprezintă atât art. 5 alin. (3) din anexa nr.IV Legea-cadru nr. 330/2009 cât şi art. 108 alin. (1) şi (4), ultima teză, din Constituţia României, republicată). La rândul ei, Hotărârea Guvernului nr. ######### a înlocuit Hotărârea Guvernului nr. ######### pentru stabilirea coeficienţilor de ierarhizare ai soldelor de funcţie pe grade militare pentru personalul militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, informaţie clasificată, clasa de secretizare – secret de stat, nivel – secret (temeiul legal în baza căruia a fost adoptată această hotărâre de Guvern îl reprezintă art. 4 alin. (3) din Legea nr. 138/1999, art. 107 alin.(4), ultima teză, din Constituţia României), precum şi Hotărârea Guvernului nr. 070/2004 privind stabilirea coeficienţilor de ierarhizare, pe grade profesionale, pentru funcţiile îndeplinite de poliţişti, informaţie clasificată, clasa de secretizare – secret de stat, nivel – secret (temeiul legal în baza căruia a fost adoptată această hotărâre de Guvern îl reprezintă art. 3 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr.38/2003, art. 108 alin. (1) şi (4), ultima teză, din Constituţia României). Astfel, pentru a combate criticile reclamantului pe care acesta le-a formulat în cuprinsul cererii de chemare în judecată, aşa cum a arătat şi mai sus, învederează faptul că principalul motiv pentru care aceste hotărâri de Guvern sunt informaţii clasificate, îl reprezintă faptul că în aceste acte normative sunt prevăzute, în detaliu, funcţiile pe grade militare, respectiv grade profesionale, pe clase de salarizare şi coeficienţi de ierarhizare ai soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, pentru cadrele militare în activitate, soldaţii şi gradaţii voluntari în activitate, poliţiştii, funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare şi preoţii militari din toate Instituţiile de apărare, ordine publică si securitate naţională (M.Ap.N.; M.A.I.; S.T.S.; S.R.I.: S.P.P.: S.I.E.V în funcţie de arme, eşaloane, structuri, nu doar din cadrul Ministerului Afacerilor Interne. Hotărârile de Guvern în discuţie au fost aplicabile în aceeaşi perioadă de aplicabilitate aferentă legislaţiei de salarizare care a reprezentat temeiul legal de adoptare. În context, trebuie precizat faptul că informaţiile care reprezintă sau care se referă la obiectivele, structurile/sectoarele speciale, specializate şi militare/poliţieneşti sunt informaţii clasificate, de interes pentru securitatea naţională în conformitate cu Standardele naţionale de protecţie a informaţiilor clasificate în România, mai ales dacă sunt însoţite şi de coordonatele funcţiilor încadrate. Astfel, contrar aprecierilor reclamantului, atribuirea nivelului de clasificare a actului normativ în discuţie s-a raportat exclusiv la obiectul de reglementare a acestuia care, astfel cum a precizat anterior, nu vizează salarizarea reclamantului, ci repartizarea soldelor de funcţie/salariilor de funcţie şi a coeficienţilor corespunzători (prevăzuţi la Capitolul 1 din Anexa nr. VI la Legea-cadru) pe verticală, între minimul şi maximul legal, în raport cu eşaloanele ierarhice. Mai mult decât atât, argumentul reclamantului potrivit căruia ”secretizarea H.G. nr. ######### este nelegală, cu cât această hotărâre de Guvern a fost emisă în aplicarea Legii nr. 153/2017, lege ce este publicată în Monitorul Oficial” nu poate fi primit, de vreme ce atribuirea nivelurilor de clasificare, potrivit normelor care se circumscriu acestui obiect de reglementare, se raportează la natura informaţiilor conţinute, iar nu la temeiul legal de emitere. În contextul acestor aspecte, învederează faptul că intr-un litigiu similar, ce a format obiectul dosarului civil nr. ####/2/2018, Curtea de Apel Bucureşti a stabilit, în mod definitiv, prin Decizia civilă nr. #### din 03.05.2019 faptul că „Clasificarea Hotărârii Guvernului nr. ######### s-a realizat în conformitate cu prevederile art. 20 din Legea nr. 182/2002, proiectul de act normativ fiind iniţiat de toate instituţiile din cadrul sistemului de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, care au atribuit clasa/nivelul de secretizare al informaţiilor din cuprinsul actului normativ, în conformitate cu prevederile art. 22 alin. (1) din aceeaşi lege. Principalul motiv pentru care această hotărâre de Guvern a fost clasificată îl reprezintă faptul că, în cuprinsul ei, sunt prevăzute, în detaliu, funcţiile pe grade militare, respectiv grade profesionale, pe clase de salarizare şi coeficienţi de ierarhizare ai soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, pentru cadrele militare în activitate, soldaţii şi gradaţii voluntari în activitate, poliţiştii, funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare şi preoţii militari din toate instituţiile de apărare, ordine publică şi securitate naţională, în funcţie de arme, eşaloane, structuri, nu doar din cadrul Ministerului Afacerilor Interne Totodată, prin decizia sus menţionată a fost stabilit faptul că informaţiile care reprezintă sau care se referă la obiectivele, structurile/sectoarele speciale, specializate şi militare/poliţieneşti sunt informaţii clasificate, de interes pentru securitatea naţională, în conformitate cu Standardele naţionale de protecţie a informaţiilor clasificate în România, mai ales dacă sunt însoţite şi de coordonatele funcţiilor încadrate. Aspectele sus menţionate sunt întărite şi de Decizia nr. #.120 din 16 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 27 noiembrie 2008, prin care Curtea Constituţională a României s-a pronunţat asupra constituţionalităţii prevederilor art. 2 alin. (2), art. 7 alin. (1), art. 25 alin. (1) şi art. 34 lit. j) din Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, fiind stabilit faptul că „este firesc ca Legea nr. 182/2002, având ca obiect de reglementare protecţia informaţiilor clasificate, să conţină reguli specifice cu privire la accesul la astfel de informaţii al anumitor persoane care au calitatea de părţi într-un proces, respectiv cu condiţia obţinerii certificatului de securitate, fiind necesar a fi îndeplinite, în prealabil, cerinţele şi procedura specifică de obţinere a acestuia, prevăzute de aceeaşi lege. De vreme ce prevederile de lege criticate nu au ca efect blocarea efectivă şi absolută a accesului la anumite informaţii, ci îl condiţionează de îndeplinirea anumitor paşi procedurali, etape justificate prin importanţa pe care asemenea informaţii o poartă, nu se poate susţine încălcarea dreptului la un proces echitabil sau a principiului unicităţii, imparţialităţii şi al egalităţii justiţiei pentru toţi”. Astfel, puterea discreţionară a autorităţilor publice, recunoscută de legiuitor prin posibilitatea reglementată de dispoziţiile legale sus menţionate, de a stabili anumite informaţii ca fiind clasificate, nu trebuie confundată cu excesul de putere. Pe de altă parte, în ceea ce priveşte încălcarea dispoziţiilor legale vizând transparenţa venitului salarial în autorităţile publice, invocate de reclamant în argumentaţia sa, arătă faptul că acesta omite să facă referire şi la dispoziţiile art. 33 alin. (5) din legea pe care o invocă, potrivit cărora prevederile alin. (l)-(4) nu se aplică instituţiilor de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională”. In final, raportat la pretinsa situaţie discriminatorie invocată de către reclamant, precizează faptul că operaţiunea de clasificare ca secrete de stat a informaţiilor din H.G. nr. ######### nu a avut scopul ascunderii încălcărilor legii, a erorilor administrative, limitării accesului la informaţiile de interes public ori restrângerii ilegale a exerciţiului unor drepturi ale vreunei persoane sau lezării altor interese legitime. În concret, reclamantul invocă în mod generic discriminarea sa faţă de alte categorii de funcţionari publici, însă aceasta nu poate rezulta din simplul fapt al clasificării, ci presupune o analiză concretă a elementelor salariale între funcţionari publici aflaţi într-o situaţie identică. Aceste aspecte au fost reţinute de către Curtea de Apel Bucureşti şi prin Decizia civilă nr. #### din 03.05.2019, pronunţată în dosarul civil nr. ####/2/2018, potrivit căreia „(..)simplul caracter clasificat al actului administrativ normativ nu este de natură a conduce la anularea sa pentru motivele invocate, iar sancţiunea inexistenţei nu vizează legalitatea actului, ci opozabilitatea acestuia, care se verifică de către instanţa judecătorească învestită cu soluţionarea unei acţiuni în cadrul căreia se pune problema interpretării şi aplicării legii”. In ceea ce priveşte capătul de cerere privind acordarea de despăgubiri pentru discriminare, respectiv daune morale, solicităm respingerea acestuia, raportat la următoarele considerente: În primul rând, în soluţionarea prezentului capăt de cerere, apreciază ca fiind relevante aspectele arătate de către MAI la punctul V.5. din prezenta cerere de intervenţie. Mai mult decât atât, raportat la presupusa discriminare la care reclamantul susţine că a fost supus, înţelege să invoce art. 2 alin. (1) din Legea nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, care prevede faptul că prin discriminare se înţelege orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă, pe bază de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenenţă la o categorie defavorizată, precum şi orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social şi cultural sau în orice alte domenii ale vieţii publice. În acest context, este evident că reclamantul nu au făcut dovada faptului că a fost supus vreunei forme de discriminare în sensul prevăzut de Legea nr. 137/2000 sau al art. 14 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, întrucât nu au prezentat o împrejurare din care să reiasă că alte persoane care au solicitat aceleaşi informaţii de interes public, ar fi primit un alt răspuns. Pentru a ne găsi în situaţia unei fapte de discriminare trebuie să avem, pe de o parte două situaţii comparabile la care tratamentul aplicat să aibă ca efect restrângerea ori înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social şi cultural sau în orice domenii ale vieţii publice, iar pe de altă parte deosebirea, excluderea, restricţia sau preferinţa trebuie să aibă la bază unul dintre criteriile prevăzute de către art. 2 alin. (1) din O.G. nr ######## privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările şi completările ulterioare. De asemenea, în analiza art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că diferenţa de tratament devine discriminare atunci când se induc distincţii între situaţii analoage sau comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă şi obiectivă (Cauza Marckx contra Belgiei, Hotărârea din 13 iunie 1979). Aceeaşi Curte – în Cauza ##### contra României, Hotărârea din 21 februarie 2008 – a constatat existenţa discriminării între reclamant şi alte persoane care aparţineau aceleiaşi categorii profesionale care se află în situaţii comparabile, neexistând justificare din partea instituţiei publice angajatoare să remunereze diferit angajaţii aflaţi în situaţii identice. Totodată, arătă faptul că daunele morale sunt apreciate ca reprezentând o atingere adusă existenţei fizice a persoanei, integrităţii corporale şi sănătăţii, cinstei, demnităţii şi onoarei, prestigiului profesional, ş.a.m.d. Potrivit dispoziţiilor art. 249 C.pr.civ., sarcina probei în cererea privind acordarea daunelor morale revine reclamantului (actori incubit onus probandi), care trebuie să precizeze în ce constă prejudiciul moral şi care sunt criteriile de evaluare a acestuia, pentru ca instanţa să poată stabili în ce măsură o astfel de cerere este întemeiată. Precizează că pentru stabilirea cuantumului daunelor morale este necesar să se administreze probe corespunzătoare care să contureze atât dimensiunile suferinţelor pricinuite cât şi întinderea prejudiciului moral cauzat. Aşadar, consideră că acordarea compensaţiei trebuie să justifice un prejudiciu real, deoarece, în caz contrar, răspunderea juridică şi-ar pierde funcţia reparatorie. Sunt situaţii în care se impune acordarea unor compensaţii persoanelor care au suferit daune morale şi care se stabilesc prin apreciere, dar nu o apreciere de ordin general, ci avându- se în vedere particularităţile fiecărui caz în parte. Aşadar, apreciază că suma stabilită de reclamant ca reprezentând daune morale este nejustificată, instanţa având datoria de a cerceta dacă acestea sunt întemeiate şi de a proceda la individualizarea acestora în funcţie de situaţia concretă. De asemenea, s-a statuat că este greu de acceptat teza că daunele morale pot fi acordate „în lipsa oricărui element probator” şi „fără nicio motivare”. Astfel, chiar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia civilă, prin decizia civilă nr. ####/2000, a apreciat că “stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o doză de aproximare, dar instanţa trebuie să aibă în vedere o serie de criterii cum ar fi consecinţele negative suferite de cel în cauză pe plan fizic şi psihic, importanţa valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori şi intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situaţia familială, profesională şi socială”. Pentru ca instanţa să poată aplica aceste criterii, apare însă necesar ca cel ce pretinde daunele morale să producă argumente şi indicii din care să rezulte în ce măsură drepturile personale nepatrimoniale, ocrotite prin Constituţie, i-au fost afectate, urmând ca în funcţie de aceste argumente să se poată proceda la o evaluare a despăgubirilor ce urmează să compenseze prejudiciul suferit. Consideră că, prin afirmaţiile pe care le face în cuprinsul acţiunii, reclamantul ####### ####### ###### încearcă să obţină avantaje materiale nejustificate. Având în vedere aspectele sus menţionate, apreciază că cererea reclamantului este neîntemeiată, urmând a fi respinsă ca atare, nemulţumirile acestuia vizând, în fapt, acordarea unor drepturi salariale, demers ce poate fi valorificat în cadrul unui litigiu formulat în contradictoriu cu angajatorul acestuia. Faţă de aspectele sus menţionate, apreciază că cererea de chemare în judecată prin care reclamantul solicită anularea H.G. nr. 0610/23.08.2017, este în principal lipsită de interes, iar în subsidiar, neîntemeiată. În conformitate cu prevederile art. 223 Cod procedură civilă solicită judecarea cauzei şi în lipsa reprezentantului Ministerului Afacerilor Interne. La data de 20.01.2022 pârâtul Guvernul României, prin Secretariatul General al Guvernului, citat în calitate de pârât în dosarul mai sus menţionat, formulează, în condiţiile art.205 coroborat cu art.248 Cod proc.civ, întâmpinare la cererea de chemare în judecată introdusă de reclamantul ####### ####### ######, prin care se solicită anularea Hotărârii Guvernului nr.######### privind stabilirea funcţiilor pe grade profesionale, pe coeficienţi şi solde de funcţie/salarii de funcţie, pentru personalul militar în activitate, poliţişti, funcţionari publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciarelor şi preoţi militari din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională, constatarea inexistenţei acestui act şi acordarea de despăgubiri pentru discriminare în cuantum de 14.000 lei si restabilirea situaţiei anterioare discriminării sau anularea situaţiei create prin discriminare, precum si plata daunelor morale pentru lezarea demnităţii şi onoarei în cuantum de 36.000 lei. Astfel, având în vedere dispoziţiile art. 16, art.29 alin.(l), art.33din O.G. nr.80/2013, coroborate cu cele ale art. 17 din Legea nr.554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi faptul că din înscrisurile ce ne-au fost comunicate nu reiese îndeplinirea de către partea reclamantă a obligaţiei legale de plată anticipată a taxei judiciare de timbru, corespunzătoare tuturor capetelor de cerere formulate (anulare act, acordare de despăgubiri şi daune morale) solicită instanţei să dispună anularea cererii de chemare în judecată. Excepţia lipsei de interes: Sub acest aspect, în general, pentru a fi parte într-un proces este necesar să fie întrunite nu numai condiţiile privind capacitatea şi calitatea procesuală, ci şi aceea a existenţei unui interes legitim, născut şi actual, personal şi direct. Calitatea procesuală şi interesul sunt două condiţii distincte ale acţiunii civile, iar analiza lor se impune independent şi consecutiv. Pentru a justifica sesizarea instanţei de judecată, interesul trebuie să fie nu doar legitim, ci şi actual. Astfel, reclamantul, nici nu invocă motive de nelegalitate concrete, limitându-se la afirmaţii de ordin general, fară susţinere, nici nu arată care este interesul propriu, particular vătămat, aspectele supuse analizei instanţei având un caracter general. Menţionează că art.8 alin.(l) din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004 prevede că „persoanele fizice şi persoanele juridice de drept privat pot formula capete de cerere prin care invocă apărarea unui interes legitim public numai în subsidiar, în măsura în care vătămarea interesului legitim public decurge logic din încălcarea dreptului subiectiv sau a interesului lezat in privat. Referindu-se la acest text de lege, Curtea Constituţională a reţinut, în considerentele Deciziei nr.##/2009, publicată în M.Of. nr. 135/04.03.2009, faptul că prin acţiunea introdusă în temeiul Legii contenciosului administrativ nr.554/2004, persoanele fizice şi persoanele juridice de drept privat trebuie să dovedească mai întâi că a avut loc o încălcare a dreptului sau interesului lor legitim privat, după care să susţină în sprijinul cererii şi vătămarea interesului public, ce decurge din actul administrativ atacat. Ori, reclamantul nu probează încălcarea vreunui drept personal, recunoscut de lege, sau a vreunui interes legitim prin adoptarea sau clasificarea respectivului act administrativ (astfel cum sunt acestea definite la art.2 alin.l lit.o şi lit.p din Legea nr.554/2004\ iar motivele prezentate de acesta ar putea fi incluse, cel mult. în categoria interesului general. Drept urmare, în lipsa dovedirii vătămării unui interes personal, reclamantul nu poate susţine că cererea sa de chemare în judecată ar tinde să protejeze un interes public. Reclamantul urmăreşte, în fapt, acordarea unor drepturi salariale, demers ce poate fi valorificat în cadrul unui litigiu formulat în contradictoriu cu angajatorul acestuia. În concluzie, întrucât reclamantul nu a dovedit că interesul său este legitim, personal, născut şi actual şi nici folosul practic urmărit prin eventuala admitere a cererii de anulare, solicită admiterea excepţiei şi respingerea acţiunii ca inadmisibilă pentru lipsa de interes. Hotărârea Guvernului nr.######### este informaţie clasificată, din clasa de secretizare – secret de stat, nivel – secret, potrivit art. 108 alin.(l) şi (4) din Constituţia României. Hotărârea Guvernului nr.######### a fost adoptată în temeiul art.5 alin.(3) din Anexa nr.VI Ia Legea-cadru nr ######## , cu respectarea prevederilor Legii nr.######## şi ale Hotărârii Guvernului nr.######## şi abrogă Hotărârea Guvernului nr.0292/2011. Hotărârea Guvernului nr.######### a fost adoptată într-un cadru legal similar existent şi în anii anteriori (spre exemplu, H.G. nr.0292/2011, H.G. nr.0154/2010, H.G. nr.0663/1999). Principalul motiv pentru care Hotărârea Guvernului nr.######### este informaţie clasificată (faţă de Legea-cadru nr. 153/2017) îl reprezintă faptul că în acest act normativ sunt prevăzute, în detaliu, funcţiile pe grade militare, respectiv grade profesionale, pe clase de salarizare şi coeficienţi de ierarhizare ai soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, pentru cadrele militare în activitate, soldaţii şi gradaţii voluntari în activitate, poliţiştii, funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare şi preoţii militari din toate instituţiile de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, în funcţie de arme, eşaloane, structuri, nu doar din cadrul Ministerului Afacerilor Interne. In acest context, trebuie precizat faptul că informaţiile care reprezintă sau care se referă la obiectivele, structurile/sectoarele speciale, specializate şi militare/poliţieneşti sunt informaţii clasificate, de interes pentru securitatea naţională, în conformitate cu Standardele naţionale de protecţie a informaţiilor clasificate în România, mai ales dacă sunt însoţite şi de coordonatele funcţiilor încadrate. Această măsură adoptată în domeniul salarizării nu este una singulară ci face parte dintr-un set de măsuri incidente la nivel naţional potrivit legii, cu scopul de a asigura protecţia privind caracteristicile funcţionale ale structurilor respective, precum şi a identităţii ori a calităţii personalului din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională şi apartenenţa acestuia la structurile specializate. Faptul că ierarhizarea funcţiilor poliţiştilor şi militarilor se realizează prin hotărâre cu caracter clasificat ţine de specificul activităţilor, regulamentelor de organizare şi funcţionare a unităţilor, respectiv a funcţiilor prevăzute în statele de organizare (potrivit nevoilor de realizare a obiectivelor). În ceea ce priveşte critica reclamantului referitoare la faptul că actul normativ a cărui anulare se solicită, nu i-a fost adus niciodată la cunoştinţă, arătă instanţei de judecată că art. 108 alin. (4) ultima teză, din Constituţia României, stabileşte faptul că: .. Hotărârile care au caracter militar se comunică numai instituţiilor interesate #### nr. ######### este un act normativ clasificat – secret de stat, nivel de secretizare secret, care are incidenţă asupra personalului din toate structurile sistemului de apărare, ordine publică şi securitate naţională, adoptat de Guvernul României, iar anexa la aceasta care vizează funcţiile personalului Ministerului Afacerilor Interne este clasificată secret de serviciu. Ţinem să precizăm şi că, potrivit art. 11 alin.(2) lit.b) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, actele normative clasificate nu se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Clasificarea Anexei nr.2 la H.G. nr.######### s-a efectuat cu respectarea prevederilor art.8 din Anexa 1 la H.G. nr.585/2002 pentru aprobarea Standardelor naţionale de protecţie a informaţiilor clasificate în România, cu modificările şi completările ulterioare, şi a avut în vedere faptul că în cuprinsul acesteia sunt menţionate funcţiile din Ministerul Afacerilor Interne care nu trebuie cunoscute decât de persoanele cărora le sunt necesare pentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu. Precizează faptul că Anexa nr.2 la H.G. nr. ######### a fost clasificată cu respectarea prevederilor art. 10 din H.G. nr.585/2002, cu modificările şi completările ulterioare, care stipulează: atribuirea clasei şi nivelului de secretizare a informaţiilor se realizează prin consultarea ghidului de clasificare, a listelor cu informaţii secrete de stat şi a listelor cu informaţii secrete de serviciu, elaborate potrivit legii. Astfel, contrar aprecierilor reclamantului, atribuirea nivelului de clasificare a actului normativ în discuţie s-a raportat exclusiv la obiectul de reglementare a acestuia care, astfel cum am precizat anterior, nu vizează salarizarea reclamantului, ci repartizarea soldelor de funcţie/salariilor de funcţie şi a coeficienţilor corespunzători (prevăzuţi la Capitolul l din Anexa nr. VI la Legea-cadru) pe verticală, între minimul şi maximul legal, în raport cu eşaloanele ierarhice. Mai mult decât atât, argumentul reclamantului potrivit căruia „secretizarea H.G. nr. ######### este nelegală, cu cât această hotărâre de Guvern a fost emisă în aplicarea Legii nr. 153/2017, lege ce este publicată în Monitorul Oficial” nu poate fi primit, de vreme ce atribuirea nivelurilor de clasificare, potrivit normelor care se circumscriu acestui obiect de reglementare, se raportează la natura informaţiilor conţinute, iar nu la temeiul legal de emitere. Clasificarea actului contestat s-a realizat în conformitate cu prevederile art.20 din Legea nr. 182/2002, proiectul de act normativ fiind iniţiat de toate instituţiile din cadrul sistemului de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, care au atribuit clasa/nivelul de secretizare al informaţiilor din cuprinsul actului normativ, în conformitate cu prevederile art. 22 alin. (1) din aceeaşi lege. Învederează instanţei de judecată că aceleaşi aspecte au fost reţinute şi în jurisprudenţa recentă, într-o speţă asemănătoare: „ Clasificarea Hotărârii Guvernului nr. ######### s-a realizat în conformitate cu prevederile art. 20 din Legea nr. 182/2002, proiectul de act normativ fiind iniţiat de toate instituţiile din cadrul sistemului de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, care au atribuit clasa/nivelul de secretizare al informaţiilor din cuprinsul actului normativ, în conformitate cu prevederile art. 22 alin. (1) din aceeaşi lege. Principalul motiv pentru care această hotărâre de Guvern a fost clasificată îl reprezintă faptul că, în cuprinsul ei, sunt prevăzute, în detaliu, funcţiile pe grade militare, respectiv grade profesionale, pe clase de salarizare şi coeficienţi de ierarhizare ai soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, pentru cadrele militare în activitate, soldaţii şi gradaţii voluntari în activitate, poliţiştii, funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare şi preoţii militari din toate instituţiile de apărare, ordine publică şi securitate naţională, în funcţie de arme, eşaloane, structuri, nu doar din cadrul Ministerului Afacerilor Interne. ” Prin urmare, simplul caracter clasificat al actului administrativ normativ nu este de natură a conduce la anularea sa pentru motivele invocate de reclamant. În speţă, deşi reclamantul nu a avut personal acces la conţinutul H.G. nr. 0610/2017, solicită onoratei instanţe să reţină că această restricţie este prevăzută de Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate şi urmăreşte un scop legitim, respectiv apărarea ordinii publice, a siguranţei şi securităţii naţionale. Pronunţându-se asupra constituţionalităţii prevederilor art. 2 alin. (2), art. 7 alin. (1), art. 25 alin. (1) şi art. 34 lit. j) din Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, Curtea Constituţională a reţinut ca „este firesc ca Legea nr. 182/2002, având ca obiect de reglementare protecţia informaţiilor clasificate, să conţină reguli specifice cu privire la accesul la astfel de informaţii al anumitor persoane care au calitatea de părţi într-un proces, respectiv cu condiţia obţinerii certificatului de securitate, fiind necesar a fi îndeplinite, în prealabil, cerinţele şi procedura specifică de obţinere a acestuia, prevăzute de aceeaşi lege. De vreme ce prevederile de lege criticate nu au ca efect blocarea efectivă şi absolută a accesului la anumite informaţii, ci îl condiţionează de îndeplinirea anumitor paşi procedurali, etape justificate prin importanţa pe care asemenea informaţii o poartă, nu se poate susţine încălcarea dreptului la un proces echitabil sau a principiului unicităţii, imparţialităţii şi al egalităţii justiţiei pentru toţi ” . Astfel, puterea discreţionară a autorităţilor publice, recunoscută de legiuitor prin posibilitatea reglementată de dispoziţiile legale citate, de a stabili anumite informaţii ca fiind clasificate şi de a decide asupra declasificării lor, nu trebuie confundată cu excesul de putere. Analizând motivele cererii de chemare în judecată, constată faptul că reclamantul, desi solicită anularea Hotărârii Guvernului nr. 0610/2017, în fapt, critică modalitatea actuală de salarizare, „prin ultraactivarea unor legi abrogate”, ce a determinat prejudicierea drepturilor sale salariale. Reclamantul invocă în susţinerea cererii sale o serie de raţionamente contradictorii şi neadecvate în raport cu scopul urmărit şi cu obiectul de reglementare a actului normativ supus discuţiei, salarizarea acestuia realizându-se, în raport cu politicile salariale adoptate de legiuitor la nivelul actelor normative de nivel superior. Astfel, raportat la criticile reclamantului, care vizează în fapt drepturile sale salariale, trebuie menţionat că ţinând cont de continuitatea/preluarea principiilor de reîncadrare salarială din Legea nr. 285/2010 şi în legile anuale de salarizare ulterioare, întregul proces de salarizare aplicabil după data de 01.01.2010, Ia nivelul instituţiilor publice din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională, potrivit actelor normative privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice reprezintă In fapt o reconstrucţie salarială a elementelor salariale specifice funcţiei, vechimii şi gradului militar/profesional şi a unor cuantumuri ale elementelor salariale (prime, indemnizaţii, sporuri, etc.) de care personalul a beneficiat la un moment dat (decembrie 2009), prin preluări succesive a unui nivel de salarizare aflat în plată în luna decembrie a anului anterior. Este de menţionat soluţia legislativă aplicabilă în cazul principiului de salarizare pentru funcţii similare care reglementează aspectul salarizării prin preluarea nivelului salarial aflat în plată în luna decembrie 2009, stabilit Ia art. 3 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016, conform căreia „prin nivel de salarizare în plată pentru funcţiile similare se înţelege acelaşi cuantum al salariului de bază cu cel al salariaţilor având aceeaşi funcţie, în care au fost incluse, după data de 31 decembrie 2009, sumele aferente salariului de încadrare, precum şi sumele aferente sporurilor de care au beneficiat înainte de această dată, dacă salariatul angajat, numit sau promovat îndeplineşte aceleaşi condiţii de studii, de vechime şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, specifice locului de muncă la data angajării sau promovării Astfel, în situaţia reglementării reconstrucţiei după data de 01.01.2010 cu stabilirea salariului lunar prin raportare Ia nivelul salarial de Ia 31.12.2009 al unor elemente componente, legiuitorul a adoptat politici salariale potrivit cărora pentru salariul de funcţie prevăzut de legislaţia în vigoare nu au fost aplicate valorile de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare din legile-cadru adoptate în perioada #########, fiind avut în vedere nivelul salarial de la 31.12.2009, utilizând reconstrucţia salarială pentru stabilirea acestui salariu de funcţie. În contextul celor arătate, precizează faptul că emiterea actului normativ a cărui anulare face obiectul cererii de chemare în judecată este întemeiată pe dispoziţiile Legii- cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice [art. 5 alin.(2) şi al art. 27 din Anexa VI], obiectul de reglementare (dedus, de altfel din titlu) vizând repartizarea soldelor de funcţie/salariilor de funcţie şi a coeficienţilor corespunzători (prevăzuţi la Capitolul 1 din Anexa nr. VI la Legea-cadru) pe verticală, între minimul şi maximul legal, în raport cu eşaloanele ierarhice. În contextul aplicării etapizate a Legii-cadru (succesoarea, în ordine cronologică, a politicilor salariale anterioare), potrivit dispoziţiilor art. 38 alin. (2), cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie şi indemnizaţiilor de încadrare, precum şi cuantumul sporurilor; indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, indemnizaţia brută de încadrare, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii a fost plafonat la nivelul lunii iunie 2017 (modalitatea de determinare a acestuia fiind, astfel cum a precizat, prin reconstrucţie salarială raportat la nivelul salarial de la 31.12.2009), urmând ca, potrivit alin. (3) lit. a) şi alin. (4): -începând cu data de 1 ianuarie 2018 acesta se majorează cu 25% faţă de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, fară a depăşi limita prevăzută la art. 25, în măsura în care personalul respectiv îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii; -în perioada #### # ####, anual să fie acordată o creştere a salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare, fiecare creştere reprezentând 1/4 din diferenţa dintre salariul de bază, solda de funcţie/salariul de funcţie, indemnizaţia de încadrare prevăzute de lege pentru anul 2022 şi cel/cea din luna decembrie 2018. Prin urmare, în contextul aplicabilităţii dispoziţiilor legale anterior invocate, efectele juridice ale Hotărârii Guvernului nr. ######### prezintă relevanţă exclusiv din perspectiva stabilirii ipotetice a cuantumului brut al soldelor de funcţie/salariilor de funcţie aferente anului 2022, în raport cu care s-au acordat majorările de 25% faţă de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, respectiv creşterile reprezentând 1/4 din diferenţa dintre solda de funcţie/salariul de funcţie prevăzute de lege pentru anul 2022 şi cel/cea din luna decembrie 2018. Astfel, H.G. nr. ######### este un instrument de lucru care, în prezent, pune în aplicare etapizată Legea-cadru, corespunzător intenţiei de reglementare, efectele sale juridice, după cum am precizat anterior, fiind de natură a majora soldele de funcţie/salariile de funcţie, iar nu de a le diminua, cum de altfel afirmă reclamantul. Aşa cum a arătat, H.G. nr. 0610/2017, informaţie clasificată din clasa de secretizare – secret de stat, nivel – secret, adoptată în baza art. 5 alin. (3) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice şi în temeiul art. 108 alin. (1) şi (4), ultima teză, din Constituţia României, ţinând cont de prevederile legislaţiei prin care se reglementează protecţia informaţiilor clasificate. In ceea ce priveşte încălcarea dispoziţiilor legale vizând transparenţa venitului salarial în autorităţile publice, invocate de reclamant în argumentaţia sa, prin raportare la prevederile art.6 şi art.33 din Legea-cadru nr. 153/2017, nu poate fi reţinută, în condiţiile în care chiar la art.33 alin.(5) din legea pe care o invocă, se menţionează, expres, că „Prevederile alin.(l)-(4) nu se aplică instituţiilor de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională. De asemenea, subliniază faptul că reclamantul nu îşi probează susţinerile cu privire la existenţa unei posibile discriminări în cuprinsul Hotărârii Guvernului nr.0610/2017. Pretinsa situaţie discriminatorie invocată de către reclamant prin clasificarea actului contestat, de asemenea, nu poate fi reţinută de instanţa de judecată, în condiţiile în care aşa cum a arătat, clasificarea actului a fost realizată în temeiul art. 108 alin.(4) din Constituţie şi al dispoziţiilor speciale conţinute de Legea nr. 182/2002 şi H.G. nr.585/2002. Operaţiunea de clasificare ca secrete de stat a informaţiilor din H.G. nr. ######### nu a avut scopul ascunderii încălcărilor legii, a erorilor administrative, limitării accesului la informaţiile de interes public ori restrângerii ilegale a exerciţiului unor drepturi ale vreunei persoane sau lezării altor interese legitime. În concret, reclamantul invocă în mod generic discriminarea sa faţă de alte categorii de funcţionari publici, însă aceasta nu poate rezulta din simplul fapt al clasificării, ci presupune o analiză concretă a elementelor salariale între funcţionari publici aflaţi într-o situaţie identică. Aceste aspecte au fost reţinute de către Curtea de Apel Bucureşti şi prin Decizia civilă nr. #### din 03.05.2019, pronunţată în dosarul civil nr. ####/2/2018, mai sus menţionată, potrivit căreia „ (…) simplul caracter clasificat al actului administrativ normativ nu este de natură a conduce la anularea sa pentru motivele invocate, iar sancţiunea inexistenţei nu vizează legalitatea actului, ci opozabilitatea acestuia, care se verifică de către instanţa judecătorească învestită cu soluţionarea unei acţiuni în cadrul căreia se pune problema interpretării şi aplicării legii In altă ordine de idei, urmare respingerii ca neîntemeiat a capetelor 1 şi 2 de cerere, solicită respingerea si a capătului de cerere nr.3, având în vedere caracterul accesoriu al acestuia. Acordarea de despăgubiri pentru discriminare, invocată de reclamant prin raportare la H.G. nr.######### nu poate fi invocată de sine stătător, ci ar trebui asociată cu un drept substanţial protejat de lege. însă reclamantul nu arată şi nu dovedeşte. Potrivit jurispudenţei C.E.D.O. , statele dispun de o marjă de apreciere destul de largă atunci când este vorba inclusiv de reglementarea politicilor lor financiare. întrucât adoptarea legilor în vederea stabilirii echilibrului între cheltuielile şi veniturile statului implică, de regulă, o examinare a aspectelor politice, economice şi sociale, Curtea a considerat că autorităţile naţionale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai potrivit pentru a atinge acest obiectiv, iar Curtea respectă alegerea lor. In speţă, apreciază că o discriminare directă în baza Hotărârii Guvernului nr.######### nu poate fi reţinută prin raportare concluziile menţionate din practica CEDO, din care reiese existenţa unei autonomii a legiuitorului în ceea ce priveşte modalitatea de a reglementa în anumite domenii. Faţă de motivarea acţiunii introductive şi faţă de Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000, invocată, reclamantul solicită, în realitate, ca instanţa să dispună extinderea dispoziţiilor H.G. nr. ######### pentru cazul său particular. Or, prin Deciziile nr.818/3.07.2008, nr.819/3.07.2008, nr.820/3.07.2008, nr.821/3.07.2008 şi Decizia nr. #.325/2008, pronunţate de Curtea Constituţională, s-a statuat că prevederile art.l, art.2 alin.(3) şi art.27 alin.(l) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000, republicată, sunt neconstituţionale în măsura în care din acestea se desprinde înţelesul că instanţele judecătoreşti au competenţa să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, şi să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative. Aceste decizii ale Curţii Constituţionale au avut în vedere, aşadar, nu doar situaţia în care instanţele ar anula prevederi legale, ci şi situaţiile în care ar aplica prevederi din acte normative inaplicabile în cazurile deduse judecăţii, indiferent de forţa lor juridică. Şi într- un asemenea caz ar fi încălcat principiul separaţiei puterilor în stat, întrucât instanţa de judecată ar intra în domeniul de competenţă al puterii executive şi ar crea norme de drept noi în aplicarea legii, fară să aibă această competenţă constituţională şi legală. Potrivit susţinerilor reclamantului, pretinsa discriminare invocată pentru justificarea pretenţiilor băneşti este determinată de aplicarea H.G. nr.0610/2017, solicitându-se, în fapt, puterii judecătoreşti să îi recunoască şi să îi acorde drepturi salariale care nu au fost prevăzute. Or, cererea de acordare de despăgubiri pentru prejudiciul rezultat din situaţia discriminatorie este o cerere întemeiată pe răspunderea civilă delictuală, fapta ilicită constând în fapta care determină situaţia discriminatorie, faptă calificată ca ilicită de prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 137/2000, republicată. În acest context, apreciază că pretenţiile reclamantei sunt nu numai nefondate, dar sunt şi în contradicţie cu prevederile constituţionale şi cu cele ale actului normativ care reglementează organizarea şi funcţionarea Guvernului, şi anume O.U.G. nr.57/2019 privind Codul administrativ (art. 14 şi urm.). Răspunderea autorităţilor administraţiei de stat pentru pagubele cauzate prin actele lor ilegale, ca formă a răspunderii patrimoniale, are caractere specifice şi trăsături proprii, urmând a fi analizată şi stabilită exclusiv raportare la normele speciale ale dreptului administrativ, ca ramură a dreptului public, având o altă natură juridică. Astfel, legiuitorul constituant a reglementat în mod expres, prin dispoziţiile art.52, art. 126 alin.(6), răspunderea patrimonială a autorităţilor publice pentru pagubele cauzate prin acte administrative sau prin nesoluţionarea în termenul legal al unei cereri, făcând trimitere la legea specială, şi anume Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, cu prevederi derogatorii de la dreptul comun. Nu ar putea fi primită nici o eventuală interpretare, potrivit căreia Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000, republicată, ar cuprinde, la rândul său dispoziţii speciale, derogatorii faţă de cele ale Legii contenciosului administrativ nr.554/2004, întrucât normele constituţionale trebuie interpretate restrictiv şi nu permit asemenea excepţii de la controlul judecătoresc pe calea contenciosului administrativ al actelor administrative şi al efectelor acestora, iar o ordonanţă (în speţă, O.G. nr. 137/2000) nu poate modifica o lege organică (avem în vedere Legea nr.554/2004). Răspunderea administrativ-patrimonială a autorităţilor publice reglementată prin dispoziţiile Legii nr.554/2004 este o instituţie proprie dreptului administrativ stabilită de dreptul constituţional şi se află în strânsă legătură cu celelalte instituţii fundamentale ale dreptului administrativ: organizarea domeniului public, contenciosul administrativ etc. In acest sens s-a reţinut şi în jurisprudenţă că: ”31. Ori de câte ori, însă, actul sau faptul discriminatoriu a cărui sancţionare se urmăreşte intră în sfera ori a fost săvârşit în raporturile juridice care aparţin altor domenii/ramuri ale dreptului – dreptul muncii şi asigurărilor sociale ori dreptului administrativ, dreptul concurenţei etc. – şi în care protecţia drepturilor subiective se realizează în condiţiile unor legi speciale, în faţa unor jurisdicţii speciale, angajarea răspunderii civile (lato sensu) pentru actele/faptele acuzate drept discriminatorii va avea loc, în virtutea principiului de drept specialia generalibus derogant, chiar pe calea respectivelor legi speciale, aşadar în condiţiile acestora şi în faţa jurisdicţiilor speciale, aceasta însemnând inclusiv în faţa unor instanţe cu competenţă materială specială, derogatorie de la dreptul comun. 32. Soluţia se justifică cu atât mai mult cu cât şi la nivelul legislaţiei speciale aplicabile altor ramuri sau domenii ale dreptului există norme de drept material privitoare la interzicerea discriminării în raporturile juridice pe care acestea le guvernează (spre exemplu, Codul muncii), iar judecarea unor astfel de cauze presupune analizarea raporturilor juridice dintre părţi prin observarea şi aplicarea legislaţiei speciale proprii domeniului/ramurii de drept respective, ceea ce ar trebui să implice o abordare calificată din partea judecătorului, care lipseşte instanţei de drept comun, respectiv aceleia civile. (…) 35. Este adevărat că, în ceea ce priveşte contenciosul administrativ, acesta este, în principal, un contencios al actelor juridice, iar nu al faptelor juridice, dar nu este exclus, astfel după cum chiar Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 precizează, ca acţiunea discriminatorie să se materializeze într-un act (administrativ), în vreme ce dovedirea caracterului său discriminatoriu să constituie chiar motivul nelegalităţii acestuia. ” Faţă de cele arătate, cu privire la constatarea stării de discriminare, dincolo de inadmisibilitatea acestui demers, consideră că partea reclamantă nu dovedeşte că ar fi existat vreo discriminare împotriva sa, în baza vreunui motiv, pentru a fi îndreptăţită la acordarea de despăgubiri pentru discriminare. Totodată, reclamantul nici nu face dovada existenţei prejudiciului invocat a cărui întindere nu este demonstrată, din această perspectivă cererea fiind formulată cu încălcarea principiului actori incumbit probatio. Cererea privind daunele morale şi/sau patrimoniale ar fi trebuit dovedită prin prezentarea elementelor de fapt şi de drept care au relevanţă asupra valorilor lezate. In speţă, în afara faptului că nu se poate reţine săvârşirea vreunei fapte ilicite în sarcina Guvernului, este imposibil să se aprecieze întinderea, intensitatea şi gravitatea atingerii aduse acestor valori, astfel că nu se poate stabili nici cuantumul compensaţiei ce ar trebui acordată reclamantului. Cu privire la cuantumul solicitat de reclamant, menţionează că identificarea unor criterii ştiinţifice, exacte, pentru evaluarea cuantumului indemnizaţiilor destinate reparării prejudiciilor morale nu este posibilă, întrucât există o incompatibilitate între caracterul moral (nepatrimonial) al daunelor şi caracterul bănesc (patrimonial) al despăgubirii. Indemnizaţia acordată pentru repararea prejudiciului moral trebuie să reprezinte, în realitate, o reparare a acestuia, în sensul unei compensaţii sau satisfacţii compensatorii, în condiţiile în care nici legiuitorul, nici instanţele judecătoreşti nu au un algoritm de calcul al unor sume reprezentând reparaţia pentru daune morale, este evident că stabilirea cuantumului acesteia include o doză mare de arbitrar. Prejudiciile morale fiind nemateriale, nu pot avea un echivalent valoric, deci nu pot fi evaluate în bani. În legislaţia noastră nu există nici un text care să prevadă după ce criteriu trebuie evaluat cuantumul despăgubirii pentru repararea daunelor morale, astfel încât pretenţiile părţii reclamante nu doar că sunt subiective, dar şi exagerate, aceasta neprobând prejudiciul şi nici gravitatea întinderii lui, care să justifice despăgubiri în acest cuantum. In concluzie, subliniaza faptul că, potrivit normelor legislative invocate şi prin raportare la motivele expuse de reclamant în cererea de chemare în judecată, nu sunt îndeplinite condiţiile legale pentru anularea ori declasificarea Hotărârii Guvernului nr.0610/2017, sens în care apreciază că acţiunea reclamantului este neîntemeiată. În susţinerea apărărilor solicită încuviinţarea probei cu înscrisuri, sens în care menţionează că, prin adresa nr.S-14/06.01.2022, Secretariatul General al Guvernului a comunicat Curţii de Apel Bucureşti, prin procedura specială stabilită de lege pentru transmiterea informaţiilor clasificate între instituţii, actul contestat şi documentaţia ce a stat la baza adoptării acestuia. La data de 10.02.2022 pârâtul Guvernul României, prin Secretariatul General al Guvernului, în calitate de pârât în cauza ce formează obiectul dosarului mai sus menţionat, în contradictoriu cu ####### ####### ######, în calitate de reclamant, în considerarea dispoziţiilor art.61 şi urm. Cod proc.civ., faţă de cererea de intervenţie accesorie formulată în interesul Guvernului României de Ministerul Afacerilor Interne, a formulat intampinare prin care solicită admiterea, atât în principiu, cât şi pe fond, a cererii de intervenţie accesorie formulată de Ministerul Afacerilor Interne în interesul Guvernului României. Hotărârea Guvernului nr.0610/2017, contestată de reclamant, a fost adoptată în temeiul art. 108 alin.(l) şi (4) din Constituţia României, al art.5 alin.(3) din Anexa nr.VI la Legea-cadru nrl 53/2017 , cu respectarea prevederilor Legii nr.######## şi ale Hotărârii Guvernului nr.585/2002 . Hotărârea a fost adoptată de Executiv, astfel cum reiese şi din #### de fundamentare depusă la dosarul cauzei, prin însuşirea proiectului iniţiat de Ministerul Afacerilor Interne, ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale cu atribuţii în domeniul reglementat de actul administrativ în discuţie, împreună cu alte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale – instituţii de apărare, ordine publică şi securitate naţională. Învederează instanţei de judecată incidenţa, în speţă, a dispoziţiilor: -art. 108 alin.(4) din Constituţie, republicată, potrivit cărora „Hotărârile şi ordonanţele adoptate de Guvern se semnează de primul-ministru, se contrasemnează de miniştrii care au obligaţia punerii lor în executare şi se publică în Monitorul Oficial al României. (…) ”, -art.5 alin.(3) din Anexa nr.VI din Legea nr.55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora ./3) Soldele de functie/Salariile de funcţie si nivelul studiilor pentru funcţiile de comandă. respectiv de execuţie ale personalului militar pe grade militare, respectiv ale poliţiştilor si profesionale, se stabilesc prin hotărâre a Guvernului. în limitele prevăzute în prezenta anexă la cap. I. în raport cu eşalonul la care se desfăşoară activitatea. -art.3 alin.(1) pct. 13 din Hotărârea Guvernului nr. 137/2020 privind organizarea, funcţionarea şi atribuţiile Secretariatului General al Guvernului, potrivit cărora Secretariatul General al Guvernului „13. asigură reprezentarea Guvernului, inclusiv a prim-ministrului, în faţa instanţelor judecătoreşti, împreună cu ministerele iniţiatoare sau continuatoare/succesoare în urma reorganizării şi/sau instituţiile publice care au obligaţia de a pune în executare actele adoptate de Guvern si deciziile prim-ministrului împotriva cărora s-au formulat acţiuni în justiţie sau care au obligaţia de a iniţia actele administrative sau de a efectua operaţiunile administrative solicitate Guvernului sau prim-ministrului. ” -cât şi a celor conţinute de Regulamentul privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea şi prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative, precum şi a altor documente, în vederea adoptării/aprobării, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.561/2009. cu modificările şi completările ulterioare. Ca iniţiator al actului contestat, Ministerul Afacerilor Interne are obligaţia de a susţine în faţa instanţelor de judecată legalitatea actului administrativ atacat, alături de Guvern, ca emitent al acestuia. Fiind justificată strânsa legătură a Ministerului Afacerilor Interne cu raportul juridic dedus judecăţii şi cu obiectul litigiului este justificat, astfel, si interesul de a susţine si apăra legalitatea hotărârii Guvernului contestată. în speţă, prin formularea prezentei cereri de intervenţie. Faptul că Ministerul Afacerilor Interne este un organ în structura Guvernului, iar actul administrativ a cărui anulare se solicită este o hotărâre a Guvernului, nu exclude dreptul, ci presupune chiar obligaţia ministerului iniţiator, ca, în realizarea obiectului său de activitate, să participe în litigii în care se solicită anularea unei hotărâri de Guvern. În realizarea funcţiilor/atribuţiilor specifice, prevăzute de lege, ministerul se manifestă ca organ independent, cu drept de a emite acte proprii şi de a iniţia acte administrative ce urmează a fi supuse spre aprobare Guvernului şi cu obligaţia corelativă de a răspunde pentru legalitatea acestor acte/demersuri. Guvernul României nu se poate substitui autorităţilor publice care au competenţa să (co)iniţieze/să elaboreze instrumentul de prezentare şi motivare şi proiectul actului normativ şi să îl supună spre aprobare Guvernului. Faţă de obiectul H.G. nr.0617/2017, prezenţa acestui organ al administraţiei publice centrale este necesară pentru a oferi informaţii de specialitate şi explicaţii în legătură cu scopul pentru care a considerat necesară adoptarea, la iniţiativa sa, a actului administrativ a cărui legalitate se contestă. În consecinţă, solicită ca, în condiţiile art.61, art.63 şi urm. Cod proc.civ.admiterea în principiu, cât şi pe fond, a cererii de intervenţie accesorie formulată de Ministerul Afacerilor Interne. La data de 07.03.2022 reclamantul ####### ####### ###### a formulat intampinare la cererea de inteventie accesorie a Ministerului Afacerilor interne, prin care intelege sa invoce: excepţia lipsa calitatii de reprezentant a Ministerului Afacerilor Interne. Asa cum se poate observa din art. 80 din codul de procedura, „partile pot sa exercite drepturile procedural personal sau reprezentant Reprezentarea poate fi legala, convenţionala sau judiciara” coroborat cu art 84″ persoanele juridice pot fi convenţional in fata instantelor de judecata numai prin consilier juridic”. Prin raportare la prevederile art 151 cpc: „(l)cand cererea este facuta prin mandatar, se va alatura procura in original sau in copie legalizata.(2) avocatul si consilierul juridic vor depune imputernicirea lor; potrivit legii.(3) reprezentantul legal va alatura o copie legalizata de pe inscrisul doveditor al calitatii sale” si coroborat cu art 7 din OUG 37/2007: ” Ministrul internelor şi reformei administrative reprezintă şi angajează Ministerul Internelor şi Reformei Administrative în raporturile cu celelalte autorităţi publice, precum şi cu alte persoane fizice şi juridice din ţară sau din străinătate….” se poate observa ca la cererea de interventie accesorie nu a fost depus mandatul de reprezentare al numitului ###### ####, ca reprezentant convenţional al M.A.l in actualul proces ####/2/2021. Excepţia netimbrarii. Se poate observa prin raportare la art 1 alin 1-2 din OUG 80/2013, ca: „acţiunile si cererile introduse la instantele judecatorestL.sunt supuse taxelor judiciare de timbre…” (2) taxele judiciare de timbre sunt datorate,….de către toate persoanele fizice si juridice….”, coroborat cu art 30 din acelaşi act: „sunt scutite de taxa judiciara de timbre acţiunile si cererile…formulate de alte institutii publice, indlfferent de calitatea acestora, cand au ca obiect venituri publice”, precum si dispoziţiile art 27 din OUG 80/2013: „orice alte acţiuni sau cereri neevaluabile in bani cu excepţia celor scutitie de plata taxei judiciare de timbre potrivit legii, se taxeaza cu 20 lei”, ca intervenienta nu a depus dovada taxei de timbre la dosarul cauzei. In ceea ce priveşte solicitarea de admitere a cererii accesorie, nu respecta condiţiile minime procedurale de admisibilitate, pentru a putea discuta intervenția, asa încât cererea nu poate decât fi respinsa. Din lecturarea codului de procedura civila găsim ca pentru a fi admisa acţiunea civila trebuie sa indeplineasca prevedrile art 32 cpc, solicitantul trebuie: sa aiba capacitate procesuala, sa aiba calitate procesuala/ formuleze o pretentie/ si justifica un interes. In ceea ce priveşte calitatea procesuala ,si justificarea interesului, Ministerul Afacerilor Interne invoca in cererea de interventie faptul „de a fi avut calitatea de initiator a actului a cărui anulare este solicitata”. Prin raportare la prevedrile art 249 cpc :” cel care face o susţinere in cursul procesului trebuie sa o dovedeasca…” si la art 250 cpc:” dovada unui act juridic sa a unui fapt se poate face prin inscrisuri, martori,prezumţii….” Si la art 254 cpc: „(l)probele se propun sub sancţiunea decăderii; de către reclamant prin cererea de chemare in judecata, iar de către parat prin intampinare…(2)dovezile care au fost propuse in condiţiile alin 1 nu vor mai putea fi cerute si incuviintate in cursul procesului…” aplicandu-se mutatis mutandis si cererilor de interventie accesorie/principale. In fapt, intervenienta accesorie nu a făcut dovada unui minim probatoriu, cu cat se stie ca in conformitate cu art 15 din HG ######## :”initiatorul elaboreaza o forma iniţiala a proiectului de act normative…pe care are obligaţia sa o supună consultatii interinstitutionale”, cu art 17 din HG 561/2009: „la finalizarea procedurii de elaborare si consultare, autoritatea publica initiatoare are obligaţia de a transmite Secretariatului General al GuvenruluL…in vederea inregistrarii..proiectele de acte normative insusite prin semnare de cate conducătorul…autoritatii publice, impreuna cu o adresa de inaintare…” si coroborat cu art 7 alin 8 din Legea 52/2003: „proiectul de act normativ se transmite spre analiza si avizare autoritatilor publice interesate numai dupa definitare, pe baza observaţiilor si propunerilor formulate potrivit alin 4”, respectiv M.A.I. nu a făcut dovada unui probatoriu minim necesar, pentru ca aceasta cerere sa poata fi discutata. Pe de alta parte, verificând admisibilitatea in ansamblul ei a cererii de intervenţie, se constată ca potrivit art.3, alin.l, pct.13 din HG nr.137/2020: „Secretariatul General al Guvernului îndeplineşte următoarele atribuţii principale: 13. asigură reprezentarea Guvernului, inclusiv a prim-ministrului, în faţa instanţelor judecătoreşti, împreuna cu ministerele iniţiatoare sau continuatoare/succesoare în urma reorganizării şi/sau instituţiile publice care au obligaţia de a pune în executare actele adoptate de Guvern şi deciziile prim-ministrului împotriva cărora s-au formulat acţiuni în justiţie sau care au obligaţia de a iniţia actele administrative sau de a efectua operaţiunile administrative solicitate Guvernului sau prim- ministrului”. După cum rezultă cu claritate din cuprinsul textului de mai sus, acesta consacra dreptul ministerelor iniţiatoare care au obligaţia de punere în executare (in cazul in care obiectul acţiunii îl constituie obligarea Guvernului la a anularea unui act administrativ) de a reprezenta in instanţa Guvernul României, alaturi de celelalalt reprezentant, şi anume Secretariatul General al Guvernului. Or, reprezentarea in instanţă a unei parti se face prin îndeplinirea actelor de procedura in numele acesteia (adica prin depunerea întâmpinării, in numele pârâtului Guvernul României) si nu prin promovarea unor acte procedurale în numele propriu al reprezentantului (cum este cazul cererii de intervenţie accesorie) chiar dacă acestea sunt in sprijinul părţii, împrejurarea că potrivit textului normativ de mai sus, reprezentarea Guvernului României se face prin doua sau chiar mai multe autoritati/instituţii, aspect care poate da naştere la unele probleme practice (de genul, depunerii a mai multor întâmpinări de către fiecare reprezentant in parte sau a unei întâmpinări comune insuşite de toti reprezentanţii). In ceea ce priveşte solicitarea intervenientului accesorie de a introduce institutiile de ordine publica si a parare/securitate naţionala si aparare precum MAPN, MAI, STS, SR1, SPP, SIE , avand in vedere aplicabilitatea art 78 cpc, menţionează ca intervenienta nu a precizat care este raportul juridic dedus judecaţii pentru care era nevoie de introducerea unei parti sau a mai multora, respectiv indicarea actului administrativ al părtii lipse pentru care se impune introducerea unor noi parti, cu cat asa cum redacteaza si dna Jud ####### #######, in cărţile privind contenciosul administrativ si tinand seama de jurisprudenta privind casarea hotararilor, se poate observa ca singurele cauze in care trebuiesc introduse alte parti sunt acelea cand trebuiesc discutate acte administrative ale partilor lipsa, pentru a le da dreptul de aparare. ori in actualul proces, singurul act administrativ invocat ca si nelegal este cel al Guvernului României, aceasta parte fiind si reclamata. In ceea ce priveşte apararile intervenientei accesorii, întrucât „principalul motiv pentru care aceste hotarari de Guvern sunt informaţii clasificate, il reprezintă faptul ca in aceste acte normative sunt prevăzute, in detaliu, funcţiile pe grade militare, respectiv grade profesionale, pe clase de salarizare si coeficienţi de ierahizare ai soldelor de funcţie/salariile de funcţie, pentru cadrele militare in activitate, soldaţii si gradaţii voluntary in activitate, politistii, funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare si preoţii militari din institutiile de aparare/securitate naţionala/ordine publica…(MAPN, MAI, SRI, SPP, SIE, STS)…” sunt nelegale avand in vedere urmatoarele: Aceste răspuns este netemeinic si nelegal, cu cat identitatea denumirilor intre funcţii si ocupaţii este aceeaşi in accepţiunea codului muncii, lege obligatorie si in cadrul Ministerului Afacerilor Interne asa cum prevede art 17 alin 3 din Legea 53/2003: „3) Persoana selectată în vederea angajării ori salariatul, după caz, va fi informată cu privire la cel puţin următoarele elemente:a) identitatea părţilor;b) locul de muncă sau, în lipsa unui loc de muncă fix, posibilitatea ca salariatul să muncească în diverse locuri;c) sediul sau, după caz, domiciliul angajatorului;d) funcţia/ocupaţia conform specificaţiei Clasificării ocupaţiilor din România sau altor acte normative, precum şi fişa postului, cu specificarea atribuţiilor postului;…”. Ori funcţiile din cadrul autoritatilor sunt informaţii publice in înţelesul prevederilor art 2 din Legea ######## cu cat „prin informaţie de interes public se înţelege orice informaţie care priveşte activităţile sau rezulta din activităţile unei autorităţi publice sau instituţii publice, indiferent de suportul ori deforma sau de modul de exprimare a informaţiei;”, coroborat cu prevederile HG ##########privind aprobarea structurii Clasificării ocupaţiilor din România – nivel grupă de bază, conform Clasificării internaţionale standard a ocupaţiilor – 1SCO 08*) publicat Monitorul Oficial nr 300/24.04. Asa cum se poate observa si din art 2 pct 14 din Anexa 14 din OMAI ######## Instrucţiuni de completare a fisei postului – 2. denumirea şi codul postului „se completează cu datele corespunzătoare înscrise în statul de organizare al unităţii şi în sistemul informatic de personal; în situaţia în care profesia/ocupaţia cu care este prevăzut postul este cuprinsa în Clasificarea Ocupaţiilor de România (###) se înscrie şi codul prevăzut de aceasta”, observandu-se ca ocupatia/functia este prevăzută si de actul normative inferior, respectiv OMAI 177/2016. Pe de alta parte se poate observa si trasparenta funcţiilor in cadrul Ministerului Apărării Naționale prin incidenţa Hotararii de Guvern nr 485/26.05.2005 privind echivalarea funcţiilor militare din Ministerul Apărării Nationaie cu funcţii civile , act publicat in Monitorul Oficial nr 477/6.06.2005, asa incat dispoziţiile privind „clasificarea funcţiilor ca având caracter militar” din interiorul Hotărârii de Guvern nr. 0610/23.08.2017 privind stabilirea funcţiilor pe grade profesionale, pe coeficienţi si solde funcţie/salarii de funcţie, pentru personalul militar in activitate, funcţionari publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciarelor si preoţi militar din institutiile de aparare, ordine publica si securitate naţionala, nu fac decât sa confirme ca respectivul continut al actului reclamat este nelegal. De asemenea formulează cerere de modificare/completare a cererii de chemare in judecata in contradictoriu cu Guvernul României, prin reprezentant legal Secretariatul General al Guvernului pentru ca prin hotărârea pe care instanţa o va pronunţa să dispună constatarea inopozabilităţii actului faţă de reclamant şi obligarea la declasificarea actului reprezentat de H.G. nr. 0610/2017, acordarea de despăgubiri pentru discriminare în cuantum de 44.000 ron şi restabilirea situaţiei anterioare discriminării sau anularea situaţiei create prin discriminare precum si plata de daune morale pentru lezarea demnităţii şi onoarei în cuantum de 76.000ron, cheltuieli judecata; Consideraţiile sunt cele din cererea de chemare in judecata si din răspunsul la intampinare. La data de 21.04.2022 pârâtul Guvernul României, prin Secretariatul General al Guvernului, formulează, în condiţiile art.205 coroborat cu art.248 Cod proc.civ, întâmpinare la cererea modificatoare/completatoare a cererii de chemare în judecată prin care reclamantul solicită şi constatarea inopozabilităţii actului H.G. nr.######### faţă de acesta, obligarea pârâtului de a declasifica acest act şi prin care este majorat cuantumul despăgubirilor la 44.000 lei şi al daunelor morale la 76.000 lei. I. In susţinerea apărărilor sale, invocă următoarele excepţii: 1.Excepţia nulităţii cererii pentru lipsa timbrajului: Având în vedere dispoziţiile art. 16, art.29 alin.(l). art.33 din O.G. nr.80/2013, coroborate cu cele ale art. 17 din Legea nr.554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi faptul că din înscrisurile ce ne-au fost comunicate nu reiese îndeplinirea de către partea reclamantă a obligaţiei legale de plată anticipată, în întregime, a taxei judiciare de timbru, corespunzătoare tuturor capetelor de cerere formulate prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată/completată, solicităm instanţei să dispună anularea cererii. 2.Excepţia nulităţii cererii modificatoare/completatoare pentru nerespectarea dispoziţiilor art. 194 Cod proc.civ. In condiţiile art.30 alin.(5) Cod proc.civ., prin cererea adiţională, partea (în speţă, reclamantul) modifică pretenţiile sale anterioare. Astfel, reclamantul are dreptul să-şi modifice cererea de chemare in judecată formulată iniţial sub aspectul oricărora dintre cele trei elemente ale sale – părţi, obiect şi cauză. In speţă, modificarea/completarea acţiunii introductive de către reclamant, sub aspectul introducerii de noi capete de cerere – constatarea inopozabilităţii actului H.G. nr.0610/2017, obligarea pârâtului la declasificarea actului şi majorarea cuantumului despăgubirilor şi daunelor morale – a fost realizată de către reclamant, la finalul actului procedural intitulat de acesta „întâmpinare la cererea de intervenţie accesorie a Ministerului Afacerilor Interne Astfel, apreciaza că cererea modificatoare/completatoare nu îmbracă forma unei veritabile cereri, nefiind respectate exigenţele prevăzute de art. 194 Cod proc.civ. Mai mult, prin cererea astfel formulată, reclamantul nu indică temeiul de drept şi, în special, motivarea în fapt – cu precizarea că nesocotirea acestei cerinţe nu poate fi complinită de instanţa de judecată – şi nici dovezile în susţinerea modificărilor efectuate acţiunii introductive. Or, astfel cum s-a reţinut şi în doctrină, în cazul în care o cerere adiţională reglementată de art. 204 alin. (1) Cod proc.civ. nu respectă condiţiile vizate de art. 196 NCPC, aceasta va fi declarată nulă. În aceste condiţii, raportat la dispoziţiile art. 196 alin.(l) Cod proc.civ. se impune anularea cererii modificatoare/completatoare. 3.Excepţia lipsei de interes: Raportat la art.32 Cod proc.civ., pentru a fi parte într-un proces este necesar să fie întrunite următoarele condiţii: calitate procesuală, capacitate procesuală şi existenţa unui interes. Prin interes se înţelege folosul practic urmărit de cel care pune în mişcare acţiunea civilă, iar interesul trebuie să fie legitim, să fie născut şi actual, să fie personal şi direct şi să poată fi prefigurat de instanţă Ia soluţionarea acţiunii. Prin prisma dispoziţiilor art.l din Legea nr.554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi a celor ale art.21 din Constituţie, republicată, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori interes legitim de o autoritate publică are dreptul de a se adresa instanţei de contencios competente. în dreptul public, conceptul de drept subiectiv îl implică şi pe cel de interes legitim, existenţa acestuia şi eventuala sa vătămare nu pot fi analizate în absenţa dreptului subiectiv preexistent pe care legea îl recunoaşte şi pe care autoritatea este obligată să îl respecte. Prin urmare interesul trebuie să fie în legătură cu pretenţia formulată, să existe în momentul în care se exercită dreptul Ia acţiune, să-l vizeze pe cel care recurge la forma procedurală, iar nu pe altcineva. Analizând cererea modificatoare/completatoare (capetele 3-5), se poate constata că reclamantul nu a învederat în mod direct încălcarea unor drepturi fundamentale care să îl vizeze nemijlocit, care să îi producă un prejudiciu personal şi actual. Reclamantul solicită constatarea inopozabilităţii faţă de sine şi declasificarea actului, fară a justifica, în vreun fel aceste petite. Având în vedere şi definirea dată de lege noţiunilor de persoană vătămată, interes legitim public şi interes legitim privat (art.2 alin.(l) lit.a), p), r)), consideră că reclamantul nu a dovedit că interesul său este legitim, personal, născut şi actual, astfel încât solicită admiterea excepţiei şi respingerea acţiunii ca inadmisibilă. 4.Excepţia lipsei calităţii procesuale active: Calitatea procesuală şi interesul sunt două condiţii distincte ale acţiunii civile, iar analiza lor se impune independent şi consecutiv. Coroborând dispoziţiile art.l din Legea nr.554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, cu prevederile art.21 din Constituţia României, republicată, care consacră principiul potrivit căruia „orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime” nu se poate desprinde decât concluzia, logică, a faptului că dacă reclamantul pretinde că i s-a încălcat vreun drept prin actul administrativ contestat, trebuie să şi facă dovada în acest sens. Pentru aceste considerente, apreciază că reclamantul nu îşi justifică legitimitatea procesuală, privită atât sub aspectul interesului cât şi sub aspectul dreptului subiectiv pretins a fi încălcat, astfel încât solicită admiterea excepţiei invocate şi respingerea acţiunii ca fiind formulată de o persoană tară calitate procesuală activă. II.Apărări de fond cu privire la petitele nou-introduse, respectiv constatarea inopozabilităţii actului faţă de reclamant şi obligarea la declasificarea actului reprezentat de H.G. nr. 0610/2017: Sub un prim aspect, reiterează instanţei de judecată faptul că aceste capete de cerere nu sunt motivate, în fapt şi în drept şi nu sunt indicate dovezi în susţinerea lor. Se poate observa, din acţiunea introductivă, că nemulţumirea reclamantului (în speţă, inexistenţa şi inopozabilitatea H.G. nr.0610/2017) este dată de aspectul nepublicării actului normativ în Monitorul Oficial al României. Aceste susţineri sunt neîntemeiate şi lipsite de fundament juridic, întrucât la momentul adoptării, existau prevederi constituţionale, cât şi infraconstituţionale care reglementau posibilitatea exceptării actelor normative având ca obiect informaţii clasificate sau reglementări din sectorul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, de la publicarea lor în Monitorul Oficial, dispoziţii legale aplicabile şi în prezent. În acest context, arătăm că, potrivit art. 108 alin.(4) ultima teză, din Constituţia României, republicată: „Hotărârile care au caracter militar se comunică numai instituţiilor interesate”, iar potrivit art.ll alin.(2) lit.b) din Legea nr.24/2000, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată: „Nu sunt supuse regimului de publicare în Monitorul Oficial al României actele normative clasificate potrivit legii Astfel, nu se poate aprecia în sensul că nepublicarea unui act normativ clasificat, potrivit legii, ar putea atrage inopozabilitatea, faţă de orice persoană care solicită aceasta. In ceea ce priveşte petitul declasificării actului, H.G. nr.######### a fost adoptată în baza art. 5 alin. (3) din anexa nr. VI Ia Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice şi a art. 108 alin. (1) şi (2), ultima teză, din Constituţia României, republicată, ţinând cont de prevederile legislaţiei prin care se reglementează protecţia informaţiilor clasificate. #### nr.######### este un act normativ clasificat – secret de stat, nivel de secretizare secret, care are incidenţă asupra personalului din toate structurile sistemului de apărare, ordine publică şi securitate naţională, emis de Guvernul României, iar anexa la aceasta care vizează funcţiile personalului Ministerului Afacerilor Interne este clasificată secret de serviciu. Motivul pentru care această hotărâre a Guvernului este clasificată îl reprezintă faptul că, în cuprinsul ei, sunt prevăzute, în detaliu, funcţiile pe grade militare, respectiv grade profesionale, pe clase de salarizare şi coeficienţi de ierarhizare ai soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, pentru cadrele militare în activitate, soldaţii şi gradaţii voluntari în activitate, poliţiştii, funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare şi preoţii militari din toate instituţiile de apărare, ordine publică şi securitate naţională, în funcţie de arme, eşaloane, structuri, nu doar din cadrul Ministerului Afacerilor Interne. Totodată, trebuie precizat faptul că informaţiile care reprezintă sau care se referă Ia obiectivele, structurile/sectoarele speciale, specializate şi militare/poliţieneşti sunt informaţii clasificate, de interes pentru securitatea naţională, în conformitate cu Standardele naţionale de protecţie a informaţiilor clasificate în România, aprobate prin H. G. nr.585/2002, mai ales dacă sunt însoţite şi de coordonatele funcţiilor încadrate. Această măsură adoptată în domeniul salarizării nu este una singulară, ci face parte dintr-un set de măsuri incidente la nivel naţional potrivit legii, cu scopul de a asigura protecţia privind caracteristicile funcţionale ale structurilor respective, precum şi a identităţii ori a calităţii personalului din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională şi apartenenţa acestuia la structurile specializate. Hotărârea Guvernului nr.######### a fost iniţiată de toate instituţiile din cadrul sistemului de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională. Potrivit dispoziţiilor art.24 alin.(4) din Legea nr.282/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu dispoziţiile art.l9 din Standardele naţionale de protecţie a informaţiilor clasificate în România, aprobate prin H.G. nr.585/2002, declasificarea H.G. nr.######### nu se poate realiza decât prin hotărâre a Guvernului, la solicitarea motivată a instituţiilor publice din cadrul sistemului securităţii naţionale care au iniţiat-o, printre care şi Ministerul Afacerilor Interne, Procedura legală a declasificării poate fi declanşată numai într-una din situaţiile prevăzute la art.20 lit.a)-c) din Standardele naţionale de protecţie a informaţiilor clasificate în România, aprobate prin H.G. nr.585/2002, respectiv dacă termenul de clasificare a expirat (30 de ani conform art. 12 alin.(2) din Standardele naţionale), dezvăluirea informaţiilor nu mai poate prejudicia siguranţa naţională, apărarea ţării, ordinea publică, ori interesele persoanelor de drept public sau privat deţinătoare ori nivelul de clasificare a fost atribuit de o persoană neîmputernicită prin lege. Din dispoziţiile prevăzute de lege reiese că necesitatea şi oportunitatea unei astfel de măsuri aparţine exclusiv organelor abilitate de lege şi, prin urmare, considerăm că o persoană fizică nu poate cere, chiar şi prin intermediul instanţei de judecată, declanşarea unei asemenea proceduri, întrucât legea nu prevede un drept de iniţiativă în acest sens. Pe de altă parte, consideră că nici instanţa nu poate aprecia asupra necesităţii declasificării unor informaţii clasificate şi nici să oblige autoritatea pârâtă la o anumită conduită, cu ocazia soluţionării prezentei cauze. Legea nr.l82/2002 care reglementează protecţia informaţiilor clasificate dispune cu privire atât la informaţiile de interes public cât şi la informaţiile clasificate ce trebuie protejate, accesul la acestea fiind permis numai în condiţiile legii. Art.31 din Constituţie, republicată, privind dreptul la informaţie se referă numai la informaţiile de interes public, aspect care nu implică nici accesul la informaţiile cu caracter secret şi nici obligaţia autorităţilor publice de a da asemenea informaţii. Informaţiile clasificate, datorită nivelurilor de importanţă şi consecinţelor care s-ar putea produce ca urmare a dezvăluirii şi diseminării neautorizate, trebuie să fie protejate. In aceste condiţii, actul administrativ în discuţie este exceptat de la liberul acces, nefacând parte din categoria informaţiilor de interes public, în conformitate cu dispoziţiile art. 12 lit.a) şi b) din Legea nr.544/2001. Exceptarea prevăzută de aceste dispoziţii este legitimată, aşa cum am arătat, chiar de prevederile constituţionale ale art.31 alin.(3), care stabilesc că „Dreptul la informaţie nu trebuie să prejudicieze (…) securitatea naţională ”, precum şi ale art.53, potrivit cărora exerciţiul unor drepturi poate fi restrâns, printre altele, pentru apărarea securităţii naţionale, concept care include apărarea naţională, siguranţa şi ordinea publică. În conformitate cu prevederile art.33 din Standardele naţionale accesul la informaţii clasificate este permis cu respectarea principiului necesitai ii de a cunoaşte numai persoanelor care deţin certificat de securitate sau autorizaţie de acces, valabile pentru nivelul de secretizare a informaţiilor necesare îndeplinirii atribuţiilor de serviciu In concluzie, informaţiile conţinute de H.G. nr.######### au fost clasificate cu respectarea prevederilor legale mai sus menţionate, emitentul având calitatea de a aprecia cu privire la importanţa pe care o anumită informaţie o are asupra securităţii naţionale, actul în discuţie fiind, deci, corect clasificat. Consideră că reclamantul, în solicitarea adresată instanţei, ca H.G. nr.0610/2017, să fie anulată, constatată ca inexistentă şi inopozabilă şi de clasificată, nu a făcut dovada existenţei vreunui drept recunoscut de lege şi, respectiv a vătămării acestuia, astfel încât solicită respingerea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată completată, ca fiind neîntemeiată. În susţinerea apărărilor solicită încuviinţarea probei cu înscrisuri. Analizand actele si lucrarile cauzei, Curtea retine urmatoarele: In fapt, asa cum arata paratul Guvernul si intervenientul accesoriu, prin H.G. nr. ######### sunt stabilite funcţiile pe grade militare, respectiv grade profesionale si salarizarea pe clase de salarizare şi coeficienţi de ierarhizare ai soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, pentru cadrele militare în activitate, soldaţii şi gradaţii voluntari în activitate, poliţiştii, funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare şi preoţii militari din toate instituţiile de apărare, ordine publică şi securitate naţională (M.Ap.N.; M.A.I, S.T.S.; S.R.I.; S.P.P.; S.I.E.). #### nr. ######### este un act normativ clasificat – secret de stat, nivel de secretizare secret, iar Anexa 2 la aceasta care vizează personalul Ministerului Afacerilor Interne este clasificată secret de serviciu. Intervenientul accesoriu a solicitat introducerea in cauza a celorlalte institutii cu privire la care se realizeaza reglementarea salarizarii, fata de prevederile art. 78 C.p.c. Potrivit art.9 din Codul de procedura civila, care se aplica in speta in baza art. 28 Legea 554/2004, „Art. 9. – (1) Procesul civil poate fi pornit la cererea celui interesat sau, în cazurile anume prevăzute de lege, la cererea altei persoane, organizaţii ori a unei autorităţi sau instituţii publice ori de interes public. (2) Obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor. (3) În condiţiile legii, partea poate, după caz, renunţa la judecarea cererii de chemare în judecată sau la însuşi dreptul pretins, poate recunoaşte pretenţiile părţii adverse, se poate învoi cu aceasta pentru a pune capăt, în tot sau în parte, procesului, poate renunţa la exercitarea căilor de atac ori la executarea unei hotărâri. De asemenea, partea poate dispune de drepturile sale în orice alt mod permis de lege.” De asemenea, potrivit art. 16 indice 1 din Legea ######## „ Când raportul juridic dedus judecății o impune, instanța de contencios administrativ va pune în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a altei persoane. Dacă niciuna dintre părți nu solicită introducerea în cauză a terțului și instanța apreciază că pricina nu poate fi soluționată fără participarea terțului, aceasta va respinge cererea fără a se pronunța în fond.”. In speta, reclamantul a solicitat anularea unei hotarari de Guvern. Faptul ca aceasta a fost adoptata ca urmare a propunerilor formulate din partea celor 6 institutii indicate de intervenientul accesoriu nu constituie o ratiune suficienta pentru a se dispune introducerea lor in cauza, de vreme ce acestea doar au formulat o serie de propuneri de reglementare secundara, insa institutia emitenta a actului administrativ atacat este Guvernul Romaniei, aceasta fiind institutia care a decis efectiv atat adoptarea actului, cat si stabilirea nivelului de secretizare. In plus, reclamantul arata ca nu doreste ca aceste institutii sa fie atrase in proces. Ca urmare, Curtea apreciaza ca nu se impune introducerea in cauza a M.Ap.N, S.T.S., S.R.I., S.P.P. si S.I.E, cu atat mai mult cu cat criticile de fond ale reclamantului privesc doar salarizarea in interiorul M.A.I., astfel incat aceasta cerere va fi respinsa ca neintemeiata. Instanta, in baza prevederilor art.248 C.p.c., va analiza cu prioritate exceptiile invocate. In ce priveste exceptia de nulitate a actiunii formulate, aceasta se va respinge ca neintemeiata, reclamantul respectand prevederile art. 148 C.p.c. atat pentru actiunea initiala, cat si pentru precizarea la aceasta, in cuprinsul careia arata in mod explicit ca isi motiveaza noile capete de cerere pe argumentele din cererea initiala. Excepţia lipsei calitatii procesuale active invocată in cauza, se va admite in parte, cu privire la acţiunea având ca obiect Anexa 1 si respectiv având ca obiect Anexele 3-6 ale HG #########, actiunea formulata cu privire la aceste anexe urmand a se respinge ca fiind formulata de o persoană care nu are calitate procesuala activa in cauza. Astfel, instanta constata ca sunt incidente prevederile art. 36 Cod procedura civila, potrivit cu care “Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii. Existenţa sau inexistenţa drepturilor şi a obligaţiilor afirmate constituie o chestiune de fond. ” De asemenea, potrivit art. 2 al.1 lit.a Legea ######## “a) persoană vătămată – orice persoană titulară a unui drept ori a unui interes legitim, vătămată de o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri; (…) ”. Ca urmare, fata de cele de mai sus, care se coroboreaza cu prevederile art. 1 al.1 si 2 si cu art. 8 al.1 din Legea 554/2004, se constata ca reclamantul nu este deloc vizat de Anexa 1 si respectiv de Anexele 3-6 ale HG #########, care reglementeaza aspecte de organizare ale unor institutii cu care reclamantul nu are raporturi de serviciu, astfel incat acesta nu are calitate de parte vatamata in sensul legii cu privire la aceste reglementari si, consecutiv, nu are calitate procesuala activa in promovarea prezentei actiuni. In ce priveste actiunea avand ca obiect HG ######### si Anexa 2 la aceasta, sub toate capetele sale de cerere, Curtea observa ca reclamantul este vizat in mod direct de aceste reglementari infralegale, deoarece acestea reglementeaza aspect de organizare si salarizare din cadrul M.A.I., institutie cu care reclamantul a avut raporturi de serviciu, pentru perioada cat aceste raporturi au existat. Ca urmare, acesta poate pretinde calitatea de parte vatamata fata de aceste texte. In ce priveste contestarea modalitatii de secretizare a HG ######### si Anexei 2 si solicitarea de a fi obligat paratul la desecretizarea acestora, Curtea retine ca, prin actiunea formulata se contesta legalitatea secretizarii si se formuleaza, consecutive acestei contestari, cerere de desecretizare. Potrivit art. 20 din Legea ######## “ Art. 20 Orice persoană fizică sau juridică română poate face contestaţie la autorităţile care au clasificat informaţia respectivă, împotriva clasificării informaţiilor, duratei pentru care acestea au fost clasificate, precum şi împotriva modului în care s-a atribuit un nivel sau altul de secretizare. Contestaţia va fi soluţionată în condiţiile legii contenciosului administrativ. ”, si potrivit art.18 al. 1- 3 din Legea ######## “ Art. 18: Soluţiile pe care le poate da instanţa (1)Instanţa, soluţionând cererea la care se referă art. 8 alin. (1), poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operaţiune administrativă. (2)Instanţa este competentă să se pronunţe, în afara situaţiilor prevăzute la art. 1 alin. (6), şi asupra legalităţii operaţiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecăţii. (3)În cazul soluţionării cererii, instanţa va hotărî şi asupra despăgubirilor pentru daunele materiale şi morale cauzate, dacă reclamantul a solicitat acest lucru. ”. Din aceste texte legale reiese ca reclamantul are legitimare procesuala activa pentru a contesta operatiunea de clasificare a actului administrativ indicat in limită HG ######### si a Anexei 2 la aceasta, precum si de a solicita masuri de corectie in cazul admiterii acestei contestatii, aceasta masura fiind inlaturarea caracterului secret si secret de serviciu al HG ######### si Anexei 2 la această prin declasificare. Ca urmare, sub aceste aspect, exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantului este neintemeiata si, pentru aceste motive, este neintemeiata si exceptia de inadmisibilitate a actiunii care a fost invocata cu privire la abilitatea legala a instantei de a obliga institutia parata la efectuarea declasificarii documentelor in discutie. Excepţia lipsei de interes invocată in cauza este partial intemeiata, si anume cu privire la actiunea avand ca obiect art.1 integral si partial art. 2-3 si art. 5 al HG #########, precum si cu privire la Anexa 2 la aceasta, si anume in partea care excede textelor prin care se reglementează efectiv regulile constructiei salariale si modul de calcul al soldelor de funcţie / salariilor de funcţie si coeficienţilor acestora pentru personalul militar in activitate, politistii si preoţii militari din Ministerul Afacerilor Interne, astfel incat instanta va respinge acţiunea formulata cu privire la aceste texte ca fiind formulata de o persoană care nu justifică un interes procesual in cauza. In acest sens, Curtea observa ca, desi se critica secretizarea celor doua inscrisuri in integralitate, totusi, motivele de fond ale actiunii reclamantului sunt legate exclusiv de partea din acestea prin care se reglementează regulile de constructie salariala si modul de stabilire a soldelor/salariilor de funcţie si coeficienţilor acestora in cadrul Ministerului Afacerilor Interne. Reclamantul este nemultumit exclusiv de modalitatea de incadrare salariala si de imprejurarea ca nu cunoaste continutul actului care reglementeaza efectiv felul in care s-a reralizat constructia salariala in cadrul M.A.I.. Acesta nu exhiba alte argumente de nelegalitate ale HG ######### din perspectiva Anexei 2 la aceasta. De asemenea, singurul folos efectiv pe care il urmareste reclamantul este cunoasterea continutului HG ######### si a Anexei 2 sub aspectul regulilor aplicabile constructiei salariale si, in situatia in care recalcularea salariului s-a realizat in conformitate cu aceasta, anularea modalitatii de calcul a drepturilor sale salariale si acordarea de despagubiri materiale si morale pentru discriminare. Potrivit art. 32 si 33 Cod de procedura civila: “Art. 32. – (1) Orice cerere poate fi formulată şi susţinută numai dacă autorul acesteia: a) are capacitate procesuală, în condiţiile legii; b) are calitate procesuală; c) formulează o pretenţie; d) justifică un interes. (2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică, în mod corespunzător, şi în cazul apărărilor. Art. 33. -Interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Cu toate acestea, chiar dacă interesul nu este născut şi actual, se poate formula o cerere cu scopul de a preveni încălcarea unui drept subiectiv ameninţat sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara.” Aceste texte se aplica atata la cererile de chemare in judecata, cat si la cererile formulate in cadrul apararilor. Din perspectiva celor expuse mai sus, se retine ca reclamantul nu justifica un interes procesual in actiunea avand ca obiect art. 1 integral si partial art. 2-3 si art. 5 al HG #########, precum si la Anexa 2 la aceasta, si anume in partea care excede textelor prin care se reglementează efectiv regulile constructiei salariale si modul de calcul al soldelor de funcţie / salariilor de funcţie si coeficienţilor acestora pentru personalul militar in activitate, politistii si preoţii militari din Ministerul Afacerilor Interne din perspectiva tuturor capetelor de cerere formulate, acesta neurmarind nicio consecinta practica in ce-l priveste in cazul admiterii actiunii cu privire la acestea, astfel incat Curtea va respinge acţiunea formulata cu privire la aceste texte ca fiind formulata de o persoană care nu justifică un interes procesual in cauza. In ce priveste, insa, art. 4 integral si partial art. 2-3 si art. 5 din HG #########, precum si Anexa 2 la această hotarare, si anume textele legale prin care se stabilesc efectiv regulile constructiei salariale si modul de calcul al soldelor de funcţie / salariilor de funcţie si coeficienţilor acestora pentru personalul militar in activitate, politistii si preoţii militari din Ministerul Afacerilor Interne, reclamantul justifica un interes procesual atat in cunoasterea acestor reguli, cat si in contestarea lor, in eventualitatea admiterii actiunii acesta estimand ca drepturile salariale recalculate se vor majora, si i se vor acorda si despagubiri materiale si morale. Realitatea acestor asteptari procesuale ale reclamantului este o chestiune de temeinicie si legalitate care priveste fondul hotararii atacate. Din perspectiva exceptiei lipsei de interes, insa, acestea justifica demersurile sale judiciare, astfel incat, sub acest aspect, exceptia este neintemeiata. In ce priveste fondul cauzei ramase de solutionat, Curtea retine ca este investita cu urmatoarele cereri referitoare la prevederile art. 4 integral si partial art. 2-3, art. 5 din HG ######### si Anexa 2 la această hotarare, si anume textele legale prin care se stabilesc efectiv regulile constructiei salariale si modul de calcul al soldelor de funcţie / salariilor de funcţie si coeficienţilor acestora pentru personalul militar in activitate, politistii si preoţii militari din Ministerul Afacerilor Interne: – contestatie cu privire la modalitatea de secretizare a acestora. Se reaminteste ca HG ######### este clasificata nivel secret si Anexa 2 la aceasta este clasificata nivel secret de serviciu. – cerere de obligare a paratului la desecretizarea acestor prevederi legale – cerere de anulare a lor – cerere de constatare a inexistentei lor – cerere de constatare a inopozabilitatii lor fata de reclamant – cerere de constatare a caracterului discriminatoriu ca urmare a secretizarii nelegale – cerere de anulare a situatiei create prin discriminare – cerere de acordare de daune materiale si morale ca urmare a discriminarii. – cerere de acordare cheltuieli de judecată. In ce priveşte actul administartiv atacat, se retine ca, asa cum rezultă din intampinare si cererea de intervenţie, acesta reglementează trei aspect juridice: -stabilirea, în detaliu, a funcţiilor pe grade militare, respectiv grade profesionale, pentru cadrele militare în activitate, soldaţii şi gradaţii voluntari în activitate, poliţiştii, funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare şi preoţii militari din toate instituţiile de apărare, ordine publică şi securitate naţională, în funcţie de arme, eşaloane, structuri, nu doar din cadrul Ministerului Afacerilor Interne – regulile de reconstrucţie salariala – modul concret in care aceste reguli de reconstrucţie salariala se aplică la stabilirea soldelor de funcţie/salariilor de funcţie şi coeficienţilor de ierarhizare ai acestora. Toate aceste trei aspecte, care pot face parte din trei sau mai multe acte administrative diferite, au fost reglementate prin unicul act administrativ dedus judecatii. Obiectul cauzei il constituie analiza ultimelor două aspecte. Potrivit prevederilor art.1 – 6, art. 15, art. 17, art. 20, art. 24 si art. 31 – 33 din Legea 182/2002: “Art. 1 Scopul prezentei legi este protecţia informaţiilor clasificate şi a surselor confidenţiale ce asigură acest tip de informaţii. Protejarea acestor informaţii se face prin instituirea sistemului naţional de protecţie a informaţiilor. Art. 2 (1)Dreptul de a avea acces la informaţiile de interes public este garantat prin lege. (2)Accesul la informaţiile clasificate este permis numai în cazurile, în condiţiile şi prin respectarea procedurilor prevăzute de lege. Art. 3 Nici o prevedere a prezentei legi nu va putea fi interpretată în sensul limitării accesului la informaţiile de interes public sau al ignorării Constituţiei, a Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, a pactelor şi a celorlalte tratate la care România este parte, referitoare la dreptul de a primi şi răspândi informaţii. Art. 4 Principalele obiective ale protecţiei informaţiilor clasificate sunt: a)protejarea informaţiilor clasificate împotriva acţiunilor de spionaj, compromitere sau acces neautorizat, alterării sau modificării conţinutului acestora, precum şi împotriva sabotajelor ori distrugerilor neautorizate; b)realizarea securităţii sistemelor informatice şi de transmitere a informaţiilor clasificate. Art. 5 Măsurile ce decurg din aplicarea legii sunt destinate: a)să prevină accesul neautorizat la informaţiile clasificate; b)să identifice împrejurările, precum şi persoanele care, prin acţiunile lor, pot pune în pericol securitatea informaţiilor clasificate; c)să garanteze că informaţiile clasificate sunt distribuite exclusiv persoanelor îndreptăţite, potrivit legii, să le cunoască; d)să asigure protecţia fizică a informaţiilor, precum şi a personalului necesar protecţiei informaţiilor clasificate. Art. 6 (1)Standardele naţionale de protecţie a informaţiilor clasificate sunt obligatorii şi se stabilesc de către Serviciul Român de Informaţii numai cu acordul Autorităţii Naţionale de Securitate. (2)Standardele la care se referă alin. (1) vor fi în concordanţă cu interesul naţional, precum şi cu criteriile şi recomandările NATO. (3)În cazul unui conflict între normele interne privind protecţia informaţiilor clasificate şi normele NATO, în această materie vor avea prioritate normele NATO. (…) Art. 15 În sensul prezentei legi, următorii termeni se definesc astfel: a)informaţii – orice documente, date, obiecte sau activităţi, indiferent de suport, formă, mod de exprimare sau de punere în circulaţie; b)informaţii clasificate – informaţiile, datele, documentele de interes pentru securitatea naţională, care, datorită nivelurilor de importanţă şi consecinţelor care s-ar produce ca urmare a dezvăluirii sau diseminării neautorizate, trebuie să fie protejate; c)clasele de secretizare sunt: secrete de stat şi secrete de serviciu; d)informaţii secrete de stat – informaţiile care privesc securitatea naţională, prin a căror divulgare se pot prejudicia siguranţa naţională şi apărarea ţării; e)informaţii secrete de serviciu – informaţiile a căror divulgare este de natură să determine prejudicii unei persoane juridice de drept public sau privat; f)nivelurile de secretizare se atribuie informaţiilor clasificate din clasa secrete de stat şi sunt: – strict secret de importanţă deosebită – informaţiile a căror divulgare neautorizată este de natură să producă daune de o gravitate excepţională securităţii naţionale; – strict secrete – informaţiile a căror divulgare neautorizată este de natură să producă daune grave securităţii naţionale; – secrete – informaţiile a căror divulgare neautorizată este de natură să producă daune securităţii naţionale; g)protecţie juridică – ansamblul normelor constituţionale şi al celorlalte dispoziţii legale în vigoare, care reglementează protejarea informaţiilor clasificate; h)protecţie prin măsuri procedurale – ansamblul reglementărilor prin care emitenţii şi deţinătorii de informaţii clasificate stabilesc măsurile interne de lucru şi de ordine interioară destinate realizării protecţiei informaţiilor; (…) Art. 17 În categoria informaţiilor secrete de stat sunt cuprinse informaţiile care reprezintă sau care se referă la: a)sistemul de apărare a ţării şi elementele de bază ale acestuia, operaţiile militare, tehnologiile de fabricaţie, caracteristicile armamentului şi tehnicii de luptă utilizate exclusiv în cadrul elementelor sistemului naţional de apărare; b)planurile, precum şi dispozitivele militare, efectivele şi misiunile forţelor angajate; c)cifrul de stat şi alte elemente criptologice stabilite de autorităţile publice competente, precum şi activităţile în legătură cu realizarea şi folosirea acestora; d)organizarea sistemelor de protecţie şi apărare a obiectivelor, sectoarelor şi la reţelele de calculatoare speciale şi militare, inclusiv la mecanismele de securitate a acestora; e)datele, schemele şi programele referitoare la sistemele de comunicaţii şi la reţelele de calculatoare speciale şi militare, inclusiv la mecanismele de securitate a acestora; f)activitatea de informaţii desfăşurată de autorităţile publice stabilite prin lege pentru apărarea ţării şi siguranţa naţională; g)mijloacele, metodele, tehnica şi echipamentul de lucru, precum şi sursele de informaţii specifice, folosite de autorităţile publice care desfăşoară activitate de informaţii; h)produsele geospaţiale, cu excepţia înregistrărilor aerofotogrammetrice, pe care sunt reprezentate elemente de conţinut cu relevanţă în domeniul securităţii naţionale; h1)înregistrările aerofotogrammetrice obţinute cu senzori aeropurtaţi de orice tip care operează în spectrul electromagnetic, cu rezoluţia spaţială mai mică de 15 cm, şi înregistrările aerofotogrammetrice obţinute cu senzori aeropurtaţi activi de tip digital care conţin mai mult de 9 puncte/m2, pe care sunt reprezentate elemente de conţinut cu relevanţă în domeniul securităţii naţionale; i)studiile, prospecţiunile geologice şi determinările gravimetrice cu densitate mai mare de un punct pe kilometru pătrat, prin care se evaluează rezervele naţionale de metale şi minereuri rare, preţioase, disperse şi radioactive, precum şi datele şi informaţiile referitoare la rezervele materiale, care sunt în competenţa Administraţiei Naţionale a Rezervelor de Stat; j)sistemele şi planurile de alimentare cu energie electrică, energie termică, apă şi alţi agenţi necesari funcţionării obiectivelor clasificate secrete de stat; k)activităţile ştiinţifice, tehnologice sau economice şi investiţiile care au legătură cu siguranţa naţională ori cu apărarea naţională sau prezintă importanţă deosebită pentru interesele economice şi tehnico-ştiinţifice ale României; l)cercetările ştiinţifice în domeniul tehnologiilor nucleare, în afara celor fundamentale, precum şi programele pentru protecţia şi securitatea materialelor şi a instalaţiilor nucleare; m)emiterea, imprimarea bancnotelor şi baterea monedelor metalice, machetele emisiunilor monetare ale Băncii Naţionale a României şi elementele de siguranţă ale însemnelor monetare pentru depistarea falsurilor, nedestinate publicităţii, precum şi imprimarea şi tipărirea hârtiilor de valoare de natura titlurilor de stat, a bonurilor de tezaur şi a obligaţiunilor de stat; n)relaţiile şi activităţile externe ale statului român, care, potrivit legii, nu sunt destinate publicităţii, precum şi informaţiile altor state sau organizaţii internaţionale, faţă de care, prin tratate ori înţelegeri internaţionale, statul român şi-a asumat obligaţia de protecţie. ” (…) Art. 20 Orice persoană fizică sau juridică română poate face contestaţie la autorităţile care au clasificat informaţia respectivă, împotriva clasificării informaţiilor, duratei pentru care acestea au fost clasificate, precum şi împotriva modului în care s-a atribuit un nivel sau altul de secretizare. Contestaţia va fi soluţionată în condiţiile legii contenciosului administrativ. (…) Art. 24 (1)Documentele cuprinzând informaţii secrete de stat vor purta pe fiecare pagină nivelul de secretizare, precum şi menţiunea „personal”, când sunt destinate unor persoane determinate. (2)Prin hotărâre a Guvernului vor fi stabilite regulile de identificare şi marcare, inscripţionările şi menţiunile obligatorii pe documentele secrete de stat, în funcţie de nivelurile de secretizare, cerinţele de evidenţă a numerelor de exemplare şi a destinatarilor, termenele şi regimul de păstrare, interdicţiile de reproducere şi circulaţie. (3)Încadrarea informaţiilor secrete de stat în unul dintre nivelurile prevăzute la art. 15 lit. f), precum şi normele privind măsurile minime de protecţie în cadrul fiecărui nivel se stabilesc prin hotărâre a Guvernului. (4)Informaţiile clasificate potrivit art. 15 lit. f) pot fi declasificate prin hotărâre a Guvernului, la solicitarea motivată a emitentului. (5)Se interzice clasificarea ca secrete de stat a informaţiilor, datelor sau documentelor în scopul ascunderii încălcărilor legii, erorilor administrative, limitării accesului la informaţiile de interes public, restrângerii ilegale a exerciţiului unor drepturi ale vreunei persoane sau lezării altor interese legitime. (6)Nu pot fi clasificate ca secrete de stat informaţiile, datele sau documentele referitoare la o cercetare ştiinţifică fundamentală care nu are o legătură justificată cu securitatea naţională. (7)Autorităţile publice care elaborează ori lucrează cu informaţii secrete vor întocmi un ghid pe baza căruia se va realiza o clasificare corectă şi uniformă a informaţiilor secrete de stat, în strictă conformitate cu legea. (8)Ghidul se aprobă personal şi în scris de funcţionarul superior autorizat să clasifice informaţiile secrete de stat. (9)Persoanele autorizate care copiază, extrag sau reproduc în rezumat conţinutul unor documente secrete vor aplica pe noul document rezultat menţiunile aflate pe documentul original. (10)Declasificarea ori trecerea la un nivel inferior de clasificare este realizată de persoanele sau autorităţile publice competente să aprobe clasificarea şi nivelul de secretizare a informaţiilor respective. (..) Art. 31 (1)Informaţiile secrete de serviciu se stabilesc de conducătorul persoanei juridice, pe baza normelor prevăzute prin hotărâre a Guvernului. (2)Informaţiile prevăzute la alin. (1) vor purta pe fiecare pagină şi menţiunea „personal”, când sunt destinate strict unor persoane anume determinate. (3)Dispoziţiile art. 28 se aplică în mod corespunzător în domeniul informaţiilor secrete de serviciu. (4)Neglijenţa în păstrarea informaţiilor secrete de serviciu atrage, potrivit legii penale, răspunderea persoanelor vinovate. Art. 32 Conducătorii autorităţilor şi instituţiilor publice, ai agenţilor economici cu capital integral sau parţial de stat şi ai altor persoane juridice de drept public ori privat sunt obligaţi să stabilească informaţiile care constituie secrete de serviciu şi regulile de protecţie a acestora, să coordoneze activitatea şi să controleze măsurile privitoare la păstrarea secretului de serviciu, potrivit competenţelor, în conformitate cu normele stabilite prin hotărâre a Guvernului. Art. 33 Este interzisă clasificarea ca secrete de serviciu a informaţiilor care, prin natura sau conţinutul lor, sunt destinate să asigure informarea cetăţenilor asupra unor probleme de interes public sau personal, pentru favorizarea ori acoperirea eludării legii sau obstrucţionarea justiţiei.” De asemenea, potrivit prevederilor art. 4 – 10 si art.33 – 39 din Standardele din 2002 nationale de protectie a informatiilor clasificate in Romania anexa la HG 585/2002: “Art. 4 (1)Potrivit legii, informaţiile sunt clasificate secrete de stat sau secrete de serviciu, în raport de importanţa pe care o au pentru securitatea naţională şi de consecinţele ce s-ar produce ca urmare a dezvăluirii sau diseminării lor neautorizate. (2)Informaţiile secrete de stat sunt informaţiile a căror divulgare poate prejudicia siguranţa naţională şi apărarea ţării şi care, în funcţie de importanţa valorilor protejate, se includ în următoarele niveluri de secretizare prevăzute de lege: a)strict secret de importanţă deosebită; b)strict secret; c)secret. (3)Informaţiile a căror divulgare este de natură să determine prejudicii unei persoane juridice de drept public sau privat se clasifică secrete de serviciu. Art. 5 (1)Autorităţile publice care elaborează ori lucrează cu informaţii secrete de stat au obligaţia să întocmească un ghid pe baza căruia se va realiza clasificarea corectă şi uniformă a acestora. (2)Ghidul prevăzut la alin. (1) se aprobă personal şi în scris de către împuterniciţii sau, după caz, funcţionarii superiori abilitaţi să atribuie nivelurile de secretizare, conform legii. Art. 6 Autorităţile şi instituţiile publice întocmesc liste proprii cuprinzând categoriile de informaţii secrete de stat în domeniile lor de activitate, care se aprobă şi se actualizează prin hotărâre a Guvernului. Art. 7 Listele cu informaţii secrete de serviciu se stabilesc de conducătorii unităţilor deţinătoare de astfel de informaţii. Art. 8 În listele cu informaţii secrete de serviciu vor fi incluse informaţiile care se referă la activitatea unităţii şi care, fără a constitui, în înţelesul legii, secrete de stat, nu trebuie cunoscute decât de persoanele cărora le sunt. necesare pentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, divulgarea lor putând prejudicia interesul unităţii. Art. 9 Unităţile care gestionează informaţii clasificate au obligaţia să analizeze ori de câte ori este necesar listele informaţiilor secrete de stat şi, după caz, să prezinte Guvernului spre aprobare propuneri de actualizare şi completare a acestora, conform legii. Art. 10 Atribuirea clasei şi nivelului de secretizare a informaţiilor se realizează prin consultarea ghidului de clasificare, a listelor cu informaţii secrete de stat şi a listelor cu informaţii secrete de serviciu, elaborate potrivit legii. (…) Art. 33 Accesul la informaţii clasificate este permis cu respectarea principiului necesităţii de a cunoaşte numai persoanelor care deţin certificat de securitate sau autorizaţie de acces, valabile pentru nivelul de secretizare al informaţiilor necesare îndeplinirii atribuţiilor de serviciu. Art. 34 Persoanele care au acces la informaţii strict secrete de importanţă deosebită, în condiţiile prevăzute de prezentele standarde, vor fi înregistrate în fişa de consultare, prevăzută la anexa nr. l, care va fi păstrată la deţinătorul de drept al documentului. Art. 35 (1)Persoanele cărora le-au fost eliberate certificate de securitate sau autorizaţii de acces vor fi instruite, atât la acordarea acestora, cât şi periodic, cu privire la conţinutul reglementărilor privind protecţia informaţiilor clasificate. (2)Activităţile de instruire vor fi consemnate de structura/funcţionarul de securitate, sub semnătură, în fişa de pregătire individuală, prezentată la anexa nr. 2. (3)Persoanele prevăzute la alin. (1) vor semna angajamentul de confidenţialitate prevăzut la anexa nr. 3. Art. 36 (1)în cazuri excepţionale, determinate de situaţii de criză, calamităţi sau evenimente imprevizibile, conducătorul unităţii poate acorda acces temporar la informaţii clasificate anumitor persoane care nu deţin certificat de securitate sau autorizaţie de acces, cu condiţia asigurării unui sistem corespunzător de evidenţă. (2)Persoanele care primesc dreptul de acces temporar la informaţii secrete de stat vor semna angajamentul de confidenţialitate şi vor fi comunicate la ORNISS, în cel mai scurt timp posibil, pentru efectuarea verificărilor de securitate, potrivit procedurilor. Art. 37 În cazul informaţiilor strict secrete de importanţă deosebită, accesul temporar va fi acordat, pe cât posibil, persoanelor care deţin deja certificate de securitate pentru acces la informaţii strict secrete sau secrete. Art. 38 (1)Transmiterea informaţiilor clasificate între unităţi se va efectua cu aprobarea emitentului şi cu respectarea principiului necesităţii de a cunoaşte. (2)Predarea-primirea informaţiilor clasificate între unitatea deţinătoare şi unitatea primitoare se face cu respectarea măsurilor de protecţie prevăzute în prezentele standarde. Art. 39 Structura/funcţionarul de securitate al unităţii deţinătoare se va asigura că reprezentantul unităţii primitoare deţine certificatul de securitate sau autorizaţia de acces corespunzătoare nivelului de secretizare a informaţiilor clasificate ce fac obiectul predării-primirii.” Din textele legale citate reiese ca regula, in ce priveste institutiile, este ca informatiile legate de activitatea unei institutii constituie informatii de interes public. Exceptia o constituie informatiile clasificate. Cum exceptiile sunt de stricta interpretare, acordarea caracterului clasificat al unei informatii trebuie sa se realizeze motivat, din motivarea respectiva reiesind ca aceasta se incadreaza intr-una din categoriile de informatii protejate prin prevederile art. 4, art.15, art.17 si art. 31 din Legea 182/2002, precum si ca se incadreaza in categoria de informatii clasificate stabilite prin Ghidul la care se face referire in art.24 al.7 din Legea ######## si la art. 10 din Standarde. Masurile de protectie a informatiilor secrete de stat si de serviciu sunt riguroase, divulgarea continutului acestora constituind incident de securitate si pedepsindu-se administrativ si penal, potrivit legii. In speta, H.G. ######### este clasificata secret de stat nivel “secret” iar Anexa 2 la această hotarare, care este intocmita pe baza acelorasi reguli, este clasificata ca fiind secret de serviciu. Veniturile salariale concrete de care beneficiaza fiecare persoana angajata in cadrul M.A.I sunt cunoscute de catre aceasta, indiferent daca are drept de acces la informatii clasificate de orice fel sau nu, fiindu-i comunicată construcţia salariala verbal sau in scris, asa cum rezultă din actele procesuale ale partilor. De asemenea, modalitatea de constructie salariala care, conform intervenientului accesoriu si paratului, se bazeaza pe prevederile HG #########, i-a fost comunicata reclamantului prin corespondenta de la filele 9 si 11-13 dosar, neclasificata, si a fost expusa in cadrul actelor procesuale neclasificate ale paratului si intervenientului din dosar. Practic, informatiile clasificate legate de reclamant si persoanele aflate in aceeasi situatie de salarizare cu acesta, precum si modalitatea de constructie salariala din cadrul M.A.I. a fost expusa de catre Guvern si de catre M.A.I. in cadrul dosarului dedus judecatii, prin intermediul unor inscrisuri neclasificate. Fiecare persoana din cadrul M.A.I. isi cunoaste drepturile salariale si are acces, in aceleasi conditii ca si reclamantul, la acordarea de explicatii privind modalitatea de constructie salariala a propriilor venituri, fara sa existe necesitatea de a deţine certificat de acces la informaţii clasificate. Dezbaterile din prezenta cauza au avut loc in sedinta publica.. Potrivit textelor citate, redarea unor informatii clasificate in mod public, fara protectia prevazuta de lege, constituie incident de securitate care atrage raspunderea persoanelor vinovate. Consecinta unui astfel de incident este desecretizarea informatiilor. Deci, cel putin sub aspectul regulilor de reconstrucţie salariala, informaţiile din hotărârea atacată au fost făcute publice atât de emitent, cat si de catre iniţiatorul Anexei 2. De altfel, aceste reguli au fost emise in vederea punerii in practica a Legii 153/2017, Anexa VI, prevederi legale care sunt, de asemenea, publice. Ca urmare, dintr-o prima perspectiva, Curtea constata ca paratul si intervenientul accesoriu au avut o conduita oscilanta privind categoria de informatii din care fac parte informaţiile privind modalitatea de constructie salariala in cadrul M.A.I., atat ca regula, cat si ca aplicare concreta, acestia apreciindu-le in acelasi timp ca fiind atat informatii cu caracter de secret de stat, nivel secret, cat si ca fiind informatii cu caracter de secret de serviciu, cat si ca fiind informatii neprotejate. Sub acest aspect, secretizarea acestor informatii apare, pe de-o parte ca fiind arbitrara, autoritatile nefiind decise daca informatiile sunt secrete si ce nivel de secretizare, iar pe de alta parte apare ca nefiind reala, in masura in care continutul actelor secrete este explicat in extenso prin acte publice. Deci, intr-o prima perspectiva sunt aplicabile prevederile art. 2 al.1 lit. n din Legea 554/2004, autoritatile actionand cu exces de putere in sensul acestui text legal: “n)exces de putere – exercitarea dreptului de apreciere al autorităţilor publice prin încălcarea limitelor competenţei prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor;”, si clasificând ca secrete de stat si de serviciu in mod nelegală informaţiile expuse. O a doua problema o constituie justificarea caracterului secret pentru hotararea de guvern atacata in limitele expuse si justificarea caracterului de secret de serviciu in ce priveste Anexa 2 la aceasta in limitele expuse. Operatiunea de clasificare trebuie sa fie motivata, pentru a se asigura ca nu se realizeaza in mod arbitrar, ci exclusiv in conditiile legii, si pentru a putea fi cenzurata atat de superiorul ierarhic, cat si de instanta. Se observa ca motivarea caracterului secret / secret de serviciu este cea invocata de parat si intervenient prin intampinare si cererea de interventie accesorie, si anume ca “în cuprinsul ei, sunt prevăzute, în detaliu, funcţiile pe grade militare, respectiv grade profesionale, pe clase de salarizare şi coeficienţi de ierarhizare ai soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, pentru cadrele militare în activitate, soldaţii şi gradaţii voluntari în activitate, poliţiştii, funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare şi preoţii militari din toate instituţiile de apărare, ordine publică şi securitate naţională, în funcţie de arme, eşaloane, structuri, nu doar din cadrul Ministerului Afacerilor Interne. Totodată, trebuie precizat faptul că informaţiile care reprezintă sau care se referă Ia obiectivele, structurile/sectoarele speciale, specializate şi militare/poliţieneşti sunt informaţii clasificate, de interes pentru securitatea naţională, în conformitate cu Standardele naţionale de protecţie a informaţiilor clasificate în România, aprobate prin H. G. nr.585/2002, mai ales dacă sunt însoţite şi de coordonatele funcţiilor încadrate. ” In speta, din actele puse la dispozitia instantei, nu exista nicio specificare in acestea cu privire la coordonatele functiilor incadrate. De asemenea, nu exista, in actul atacat, efectuata vreo corespondenta intre salariile stabilite si coeficientii acestora si persoane fizice concrete. Prevederile prin care se stabilesc functiile nu face obiectul acestei analize, avand in vedere ca, fara de aceste texte, s-a admis exceptia lipsei de interes, la fel cum nu face obiectul prezentei analize nicio reglementare legata de activitatea concreta a celorlalte 5 institutii ce fac obiectul anexelor 1 si 3-6 la hotarare, fata de care s-a admis exceptia lipsei calitatii procesuale active. In ce priveste modul de constructie salariala si aplicarea sa in concret in cadrul M.A.I., Curtea observa ca aceste informatii sunt, in esenta, informatii publice. Astfel, modalitatea de reconstructie salariala este prevazuta in anexa nr. VI Ia Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, actul contestat fiind, potrivit apararilor paratului si intervenientului, emis in baza art. 5 alin. (3) din aceasta anexa. Ca urmare, regulile de reconstrucție salariala in baza Legii ######## sunt publice conform legii. Cum un act administrativ normativ legat de modalitatea de reconstrucție salariala in cadrul unei institutii nu se poate realiza altfel decat in cadrul strict al actului normativ primar, acestea nu pot fi decat publice. De altfel, paratele nu aduc nicio justificare de ce, in cazul particular al M.A.I., regulile de reconstrucție salariala trebuie sa fie secrete, de vreme ele sunt aceleași care sunt prevăzute in lege, pe de-o parte, sunt aceleasi pe care le explica prin adrese publice, pe de alta parte, si nici nu se incadreaza in categoria de informatii secrete prevazuta la art. 17 din Legea 182/2002. In ce priveste incadrarea pe clase de salarizare şi coeficienţi de ierarhizare ai soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, pentru cadrele militare în activitate, soldaţii şi gradaţii voluntari în activitate, poliţiştii, funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare şi preoţii militari din MAI, în funcţie de arme, eşaloane, structuri, care se apreciaza ca sunt secrete de serviciu, nici institutia initiatoare, M.A.I., nici paratul Guvernul Romaniei, nu justifica necesitatea acordarii caracterului de secret de serviciu din perspectiva normelor legale. Acestea arata doar ca pot proceda in acest fel, având competenta legală in baza Legii ######## si a Standardelor. Este real ca ambele institutii au competenta legala de a proceda de aceasta maniera. Insa aceasta competenta legala nu poate fi exercitata arbitrar, ci exclusiv in conditiile legii, activitatea institutiilor publice si a autoritatilor publice fiind guvernata de principiul legalitatii. In speta, desi paratul si intervenientul ar fi trebuit sa faca referire la incadrarea acestor informatii in prevederile art. 17 din Legea ######## si respectiv in prevederile Ghidului de clasificare a informaţiilor secrete de stat si de serviciu în Ministerul Afacerilor Interne, ghid care ar fi trebuit intocmit de aceasta institutie, potrivit art. 5 si 10 din Standardele anexa la HG 585/2002, si pe baza caruia se realizeaza operatiunile de clasificare a informatiilor, o astfel de referire nu exista. De altfel, la o prima lectura apare ca evidenta imprejurarea ca informatiile ce fac obiectul cauzei nu fac parte din informatiile protejate conform art. 17 din Legea 182/2002, acestea neputand fi incadrate in niciuna din ipotezele enuntate in acest text. Curtea retine ca obligaţia motivării actului administrativ reprezinta o cerinţă de legalitate a acestuia unanim acceptată atât pe plan intern, cât şi la nivel comunitar. Instanta subliniaza cu valoare de principiu că, privitor la necesitatea motivării în fapt și în drept, într-o măsură suficientă și de natură a permite mai apoi exercitarea neîngrădită a controlului judiciar al instanței de judecată, s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. #### din 11 aprilie 2008 a Secției de Contencios Administrativ și Fiscal, publicată, arătându-se în aceasta că puterea discreționară conferită unei autorități nu poate fi privită, într-un stat de drept, ca o putere absolută și fără limite, căci exercitarea dreptului de apreciere prin încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor prevăzute de Constituție, ori de lege, constituie exces de putere, în contextul în care Constituția României prevede în art. 31 alin. 2 obligația autorităților de a asigura informarea corectă a cetățeanului și asupra problemelor de interes personal, prin urmare, orice decizie de natură a produce efecte privind drepturile și libertățile fundamentale trebuie motivată nu doar din perspectiva competenței de a emite acel act, ci, și din perspectiva posibilității persoanei și a societății de a aprecia asupra legalității măsurii, respectiv asupra respectării granițelor dintre puterea discreționară și arbitrariu, fiindcă a accepta teza potrivit căreia autoritatea nu trebuie să-și motiveze deciziile echivalează cu golirea de conținut a esenței democrației și a statului de drept bazat pe principiul legalității. Cu alte cuvinte, în condițiile în care autoritățile sunt obligate să asigure informarea corectă a cetățenilor asupra problemelor de interes personal ale acestora și în condițiile în care deciziile acestor autorități sunt supuse controlului judecătoresc pe calea contenciosului administrativ, nu se poate susține că este permisă absența motivării explicite a actului administrativ atacat. În lipsa motivării explicite a actului administrativ, posibilitatea atacării în justiție a actului respectiv este iluzorie, de vreme ce judecătorul nu poate specula asupra motivelor care au determinat autoritatea administrativă să ia o anumită măsură și absența acestei motivări favorizează emiterea unor acte administrative abuzive, de vreme ce lipsește de orice eficiență controlul judecătoresc al actelor administrative. Prin urmare, motivarea reprezintă o obligație generală, aplicabilă oricărui act administrativ, ea reprezintă o condiție de legalitate a actului, care face obiectul unei aprecieri in concreto, după natura acestuia și contextul adoptării sale, iar obiectivul său este prezentarea într-un mod clar și neechivoc a raționamentului instituției emitente a actului. Motivarea urmărește o dublă finalitate; îndeplinește, în primul rând, o funcție de transparență în profitul beneficiarului actului, care va putea, astfel, să verifice dacă actul este sau nu întemeiat si permite, de asemenea, instanței să realizeze controlul său jurisdicțional, deci, în cele din urmă permite reconstituirea raționamentului efectuat de autorul actului pentru a ajunge la adoptarea acestuia. Desigur ea trebuie să figureze chiar în cuprinsul actului și să fie realizată de autorul său. Așadar, a motiva implică a face cunoscute cu claritate elementele de fapt și de drept care permit înțelegerea și aprecierea legalității sale, iar importanța acestei exigențe depinde în mod considerabil de natura actului, de contextul juridic în care el intervine, precum și de interesul pe care destinatarul actului ar putea să le aibă în primirea acestor explicații și deci motivarea trebuie să permită judecătorului să exercite un control asupra elementelor de fapt și de drept care au servit drept bază de exercitare a puterii de apreciere, deci trebuie realizată într-un mod suficient de detaliat, prin indicarea în speța de față a motivelor pentru care autoritatea emitentă a ajuns la concluzia necesității imputarii acestor sume reclamantei, cu alte cuvinte, motivarea trebuia să fie efectivă, respectiv completă, precisă și circumstanțială. De altfel, și în jurisprudența comunitară s-a reținut că motivarea trebuie să fie adecvată actului emis și trebuie să prezinte de o manieră clară și neechivocă algoritmul urmat de instituția care a adoptat măsura atacată, astfel încât să li se permită persoanelor vizate să stabilească motivarea măsurilor și, de asemenea, să permită curților comunitare competente să efectueze revizuirea actului (cauza C # ########). Astfel cum a decis Curtea Europeană de Justiție, amploarea și detalierea motivării depind de natura actului adoptat, iar cerințele pe care trebuie să le îndeplinească motivarea depind de circumstanțele fiecărui caz, o motivare insuficientă, sau greșită, este considerată a fi echivalentă cu o lipsă a motivării actelor, mai mult decât atât, insuficiența motivării sau nemotivarea atrage nulitatea sau nevalabilitatea actelor comunitare (cauza C # #######). O detaliere a motivelor este necesară și atunci când instituția emitentă dispune de o largă putere de apreciere, căci motivarea conferă actului transparență, particularii putând verifica dacă actul este corect fundamentat și, în același timp, permite exercitarea de către curte a controlului jurisdicțional (cauza C # ########). Or, în cauză este incontestabil că initiatorul si autorul actului administrativ atacat, care erau datori să motiveze și în fapt si in drept aplicarea operatiunii de clasificare a acestor informatii, (în contextul în care Curtea subliniază că motivarea unui act administrativ are două laturi esențiale, respectiv indicarea textelor legale aplicabile situației date, precum și, în al doilea rând, indicarea împrejurărilor de fapt pe baza cărora s-a reținut aplicabilitatea acelor texte legale), nu au respectat in mod real si corespunzator aceasta cerința legala. Din perspectiva instantei de judecată, motivarea este decisivă pentru a face demarcația între actul administrativ adoptat în cadrul marjei de apreciere conferite de lege și cel adoptat prin exces de putere, astfel cum este definit acest termen în articolul 2 alin. 1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, Decizia nr. ####/2008). Motivarea actului administrativ este menită a evita dobândirea de către autoritate a unei puteri discreționare, precum și a asigura exercitarea de către subiectul de drept căruia i se adresează a dreptului la apărare și a celui la un proces echitabil, reglementat prin art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, condiție a cărui nesocotire atrage anulabilitatea actului (Înalta Curte de Casație și Justiție, Decizia nr. ####/2008). In continuarea celor arătate privitor la asigurarea dreptului la un proces echitabil celui căruia i se adresează actul administrativ, amintește instanta că, Curtea Europeana a Drepturilor Omului nu încetează să scoată în evidență principiul fundamental al preeminenței dreptului afirmat încă din hotărârea „Sunday Times”; din 26 aprilie 1979, în contextul în care este știut că beneficiar al garanțiilor asupra cărora statuează art. 6 din Convenție, amintit în alineatul precedent, este „orice persoană”; (Comisia Decizia din 17 decembrie 1968, plângerea nr. 3798/68). In concluzie, Curtea considera că absența motivării actului administrativ atacat constituie o încălcare a principiului de a asigura informarea corectă a tuturor persoanelor asupra problemelor de interes personal ale acestora. O concluzie contrară ar fi de natură să înfrângă și prevederile art. 41 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene ce consacră „dreptul la bună administrare”;, (conform alineatelor 1 și 2 din acest articol : „orice persoană are dreptul de a beneficia, în ce privește problemele sale, de un tratament imparțial, echitabil și într-un termen rezonabil din partea instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii și acest drept include în principal: (a) dreptul oricărei persoane de a fi ascultată înainte de luarea oricărei măsuri individuale care ar putea să îi aducă atingere; (b) dreptul oricărei persoane de acces la dosarul propriu, cu respectarea intereselor legitime legate de confidențialitate și de secretul profesional și comercial; (c) obligația administrației de a-și motiva deciziile”;) ceea ce evident că nu poate fi acceptat. Mai mult decât atât, ar nesocoti principiul „egalității armelor”; care cere ca „fiecare parte la un astfel de proces să beneficieze de o posibilitate rezonabilă de a-și expune cauza în fața instanței în condiții care să nu o dezavantajeze în mod semnificativ vis-a-vis de partea adversă”; (Curtea EDO, Dombo Beheer BV c. Olanda, hotărârea din 27 octombrie 1993, nr. 274, p. 19; Comisia EDO, dec. din 16 iulie 1968, plângerea nr. 2804/66 Annuaire de la Convention, vol. XI, p. 381; Curtea EDO, Georgiadis c. Greciei, hotărâre din 29 mai 1997), dar și pe cel al prezumției de nevinovăție fiindcă obligația respectării prezumției de nevinovăție revine nu doar judecătorului, ci tuturor autorităților statului (Curtea EDO, Allenet de Ribemont, hotărâre din 10 februarie 1995, nr. 308, p. 16; Curtea EDO, Daktaras c. Lituaniei, hotărâre din 10 octombrie 2000). Motivarea actului administrativ constituie o garanţie împotriva arbitrariului şi se impune cu deosebire în cazul actelor prin care se modifică ori se suprimă drepturi sau situaţii juridice individuale şi subiective. Aceasta nu poate fi limitată la considerente legate de competenţa emitentului ori la temeiul de drept al acesteia, ci trebuie să conţină şi elementele de fapt care să permită, pe de-o parte, destinatarilor să cunoască şi să evalueze temeiurile deciziei, iar pe de altă parte, să facă posibilă exercitarea controlului de legalitate. In speta dedusa judecatii, nu exista o motivare reala a clasificarii informatiilor ce fac obiectul cauzei, Curtea neputand cunoaste ratiunea concreta a aplicarii acestei proceduri, mai ales ca aceasta este aplicata diferit – secret de stat, secret de serviciu, nesecret. Nerespectarea obligatiei de motivare se sanctioneaza cu anularea, instanta fiind in imposibilitate de a cenzura legalitatea unei masuri in absenta cunoasterii motivelor pe care acesta s-a fundamentat. Ca urmare, si din aceasta a doua perspectiva, operatiunea de clasificare a art. 4 integral si partial art. 2-3, art. 5 din HG ######### si Anexei 2 la această hotarare, si anume in ce priveşte textele legale prin care se reglementează modalitatea de reconstrucţie salariala si se stabilesc soldele de funcţie / salariile de funcţie si coeficienţii acestora pentru personalul militar in activitate, politistii si preoţii militari din Ministerul Afacerilor Interne constituie un exces de putere al autoritatilor asa cum este definit acesta de prevederile art. 2 al.1 lit. n din Lergea 554/2004. Procedand de aceasta maniera, paratul si intervenientul au pus destinatarii normelor ce fac obiectul cauzei in imposibilitate de a cunoaste liber regulile dupa care s-a realizat reincadrarea lor salariala, coeficientii care li s-au aplicat, destinatarii fiind, in consecinta, in imposibilitate de a verifica legalitatea acestor operatiuni si, de asemenea, in imposibilitate de a efectua critici reale si pertinente intr-o eventuala actiune in justitie legata de modalitatea de salarizare. Persoanele afectate de masura secretizarii, printre care si reclamantul, desi au acces la prevederile legale primare in baza carora ar trebui sa li se calculeze salariul, sunt vaduvite de dreptul de a cunoaste modalitatea concreta in care aceste prevederi legale li se aplica, fiind incalcate, astfel, prevederile art. 3 si art. 33 din Legea 182/2002, si fiind puse in imposibilitate de a-si exercita drepturile procesuale cu privire la aceste acte administrative care le afecteaza in mod personal. Potrivit Hotărârii CJUE în cauza C-159/21 | Országos Idegenrendeszeti Főigazgatóság și alții: “ Curtea amintește de asemenea că dreptul la apărare nu constituie o prerogativă absolută și că dreptul de acces la dosar, care este corolarul acestuia, poate fi limitat pe baza unei ponderări între, pe de o parte, dreptul la bună administrare, precum și dreptul la o cale de atac efectivă al persoanei interesate și, pe de altă parte, interesele evocate pentru a justifica nedivulgarea unui element al dosarului către persoana respectivă, în special în cazul în care aceste interese sunt legate de securitatea națională. Deși această ponderare nu poate conduce, ținând seama de respectarea necesară a articolului 47 din Carta drepturilor fundamentale, la lipsirea de orice efectivitate a dreptului la apărare al persoanei în cauză și la golirea de conținut a dreptului la o cale de atac prevăzut de directive însăși, ea poate conduce totuși la necomunicarea anumitor elemente ale dosarului către persoana în cauză, atunci când divulgarea acestor elemente poate periclita în mod direct și specific securitatea națională a statului membru în cauză. În consecință, articolul 23 alineatul (1) al doilea paragraf din Directiva 2013/32 nu poate fi interpretat în sensul că permite autorităților competente să plaseze persoana în cauză într-o situație în care nici aceasta, nici consilierul său nu ar fi în măsură să ia cunoștință în mod util, eventual în cadrul unei proceduri specifice menite să protejeze securitatea națională, de conținutul elementelor esențiale din dosarul său. Curtea precizează în această privință că, atunci când divulgarea unor informații din dosar a fost limitată pentru un motiv de securitate națională, respectarea dreptului la apărare al persoanei interesate nu este asigurată în mod suficient prin posibilitatea persoanei respective de a obține, în anumite condiții, o autorizație de acces la aceste informații însoțită de o interdicție completă de a le utiliza în scopul procedurii administrative sau al unei eventuale proceduri jurisdicționale. Pe de altă parte, posibilitatea de care dispune instanța competentă de a avea acces la dosar nu poate înlocui, pentru a se asigura garantarea dreptului la apărare, accesul la informațiile depuse în acest dosar de însăși persoana în cauză sau de consilierul său. ” Curtea observa, asa cum deja a statuat supra, ca hotărârea atacată si anexa 2 la această reglementează 3 aspecte distincte ale activitatii M.A.I.. Paratul Guvernul si intervenientul au arătat ca apreciază ca organizarea interna a M.A.I. are aspecte care interesează securitatea nationala. Aceste aspecte pot fi protejate prin secretizarea strictă a acelor informaţii care au in mod real acest caracter si a căror cunoaştere poate afectă, in mod real, securitatea nationala. Cele două instituţii au obligaţia de a adopta măsurile cele mai restrictive de natura a proteja acest deziderat si care, in mod corelativ, insa, permit respectarea drepturilor particularilor. Stabilirea regulilor de reconstrucţie salariala printr-un act administrativ normativ, in baza unei legi publice, nu are si nu poate avea caracter secret. De asemenea, nu are si nu poate avea caracter secret felul in care instituţiile aplică aceste reguli la fiecare din angajatii / functionarii lor, acestea trebuind comunicate, cu necesitate, angajatului / funcţionarului vizat de masura, independent de deţinerea unui certificat de acces la informaţii clasificate. Daca se apreciază ca funcţiile efectiv existente in cadrul M.A.I. si schema efectivă de personal a instituţiei au un caracter secret, independent de clasificarea sa, atunci se poate initia si respectiv emite un act administrativ cu acest conţinut care poate fi clasificat in acord cu prevederile legale, in condiţiile unei motivări reale a acestei nevoi. Nu există nicio obligaţie pentru paratul Guvernul sau pentru intervenient ca regulile de reconstrucţie salariala aplicabile fiecărei persoane care lucrează in cadrul M.A.I. sa fie centralizate intr-un singur act administrativ normativ; acestea pot fi stabilite printr-un act administrativ normativ independent si aplicate, in concret, fata de fiecare destinatar, pe baza unui act administrativ individual care indica modalitatea de aplicare a lor in fiecare caz in parte. Paratul Guvernul si intervenientul au emis un act administrativ normativ in care informaţii care pot avea caracter secret sunt insotite de informaţii care, prin natura lor, nu pot avea caracter secret, ci au caracter public, si care, de altfel, in concret, nu au fost protejate in modalitatea specifică informaţiilor cu caracter secret, acest lucru nefiind posibil, si procedând in acest fel au incalcat atât prevederile legale care stabilesc cadrul de clasificare a informaţiilor si tipul de informaţii care se pot clasifica, cat si drepturile persoanelor destinatare ale acestor informaţii, printre care si reclamantul, de a cunoaşte si isi exercita drepturile procesuale cu privire la reglementările secundare ale regulilor de reconstrucţie salariala si ale aplicării concrete ale acestor reguli, precum si obligaţia de a adopta măsuri restrictive de drepturi cu asigurarea unei juste proporţionalitati intre interesul general si cel particular si care sa isi atingă scopul afectând in cel mai redus grad drepturile particularilor. Pentru toate argumentele de mai sus, Curtea constata ca prevederile art. 4 integral si partial prevederile art. 2-3, art. 5 din HG ######### si ale Anexei 2 la această hotarare, si anume in ce priveşte textele legale prin care se reglementează regulile de reconstrucţie salariala si se stabilesc soldele de funcţie / salariile de funcţie si coeficienţii acestora pentru personalul militar in activitate, politistii si preoţii militari din Ministerul Afacerilor Interne au fost in mod nelegal clasificate ca secret de stat si respectiv secret de serviciu. Fata de totalitatea argumentelor expuse si in baza prevederilor art. 20 din Legea ######## coroborate cu prevederile art. 18 al.1 din Legea 554/2004, Curtea va admite in parte actiunea precizata, va anula integral operatiunea de clasificare a art. 4 si va anula partial operaţiunea de clasificare a art. 2-3, art. 5 din HG #########si a Anexei 2 la această hotarare, si anume in ce priveşte textele legale prin care se reglementează regulile de reconstrucţie salariala si se stabilesc soldele de funcţie / salariile de funcţie si coeficienţii acestora pentru personalul militar in activitate, politistii si preoţii militari din Ministerul Afacerilor Interne si, in mod corelativ, va obliga paratul si intervenientul sa procedeze la restabilirea legalitatii si sa declasifice prevederile art. 4 integral si sa declasifice partial prevederile art. 2-3 si art. 5 din HG #########, precum si Anexa 2 la această hotarare, si anume in priveşte textele legale prin care se reglementează regulile de reconstrucţie salariala si se stabilesc soldele de funcţie / salariile de funcţie si coeficienţii acestora pentru personalul militar in activitate, politistii si preoţii militari din Ministerul Afacerilor Interne. In ce priveste capatul de cerere avand ca obiect sa se constate ca prevederile art. 4 integral si partial prevederile art. 2-3 si art. 5 din HG #########, precum si Anexa 2 la această hotarare, si anume in priveşte textele legale prin care se reglementează regulile de reconstrucţie salariala si se stabilesc soldele de funcţie / salariile de funcţie si coeficienţii acestora pentru personalul militar in activitate, politistii si preoţii militari din Ministerul Afacerilor Interne sunt inexistente si, in consecinta, inopozabile partilor, acesta se va admite in aceste limite. Astfel, asa cum s-a stabilit anterior, aceste informatii au fost in mod nelegal clasificate ca fiind secrete de stat nivel secret si respectiv secret de serviciu, acestea fiind informaţii publice. Ca urmare, in acest context, devin operante prevederile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 24/2000, potrivit cu care : „(1) În vederea intrării lor în vigoare, legile şi celelalte acte normative adoptate de Parlament, hotărârile şi ordonanţele Guvernului, deciziile prim-ministrului, actele normative ale autorităţilor administrative autonome, precum şi ordinele, instrucţiunile şi alte acte normative emise de conducătorii organelor administraţiei publice centrale de specialitate se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.” Teza prevazuta la alineatul 2 al aceluiasi text nu este aplicabila, in absenta caracterului de informatii clasificate. Or, asa cum este sustinut in cadrul litigiului de toate partile cauzei, prevederile art. 4 integral si partial prevederile art. 2-3 si art. 5 din HG #########, precum si Anexa 2 la această hotarare care fac obiectul analizei nu au fost niciodata publicate in Monitorul Oficial. Curtea retine ca aceste texte legale se bucura de independenta de redactare de acea parte din hotarare si de anexele la aceasta care nu au fost analizate pe fond ca urmare a valorificarii unor exceptii procesuale, modalitatea de constructie salariala si de aplicare a acestei constructii salariale fiind distincta de modalitatea de stabilire, “în detaliu, a funcţiilor pe grade militare, respectiv grade profesionale” in cadrul M.A.I., care constituie, potrivit intampinarii, cealalta parte a hotararii atacate si a anexei 2 la aceasta. In ce priveste celelalte institutii la care se refera anexele 1 si 3-6, intre textele analizate pe fond si acestea nu exista nicio legatura, fiind vorba de organizarea activitatii unor persoane juridice diferite, cu conduceri diferite, cu structura organizatorica diferita, fara sa existe vreo legatura intre acestea. Ca urmare, paratul Guvernul Romaniei nu avea niciun impediment de a intocmi o hotarare care sa contina exclusiv regulile de salarizare in cadrul M.A.I. si structura efectiva a salariilor/soldelor de functie si a coeficientilor la aceasta si sa publice aceasta hotarare in Monitorul Oficial, respectand, astfel, prevederile art. 11 al.1 din Legea 24/2000. De asemenea, structura efectiva a salariilor/soldelor de functie si a coeficientilor la această din cadrul M.A.I. se putea realiza prin acte administrative individuale emise de această instituţie. Acesta, insa, nu a procedat de aceasta maniera, astfel incat informatiile secretizate nelegal nu au fost la niciun moment publicate in Monitorul Oficial. Ca urmare a acestui fapt, acestea sunt, practic, inexistente juridic si, inexistente fiind, nu i se pot opune reclamantului. In acelasi sens este si practica judiciara recenta, in considerentele Deciziei nr. ######### privind examinarea recursului declarat de pârâtul Comitetul Național pentru Situații de Urgență prin reprezentant legal Departamentul pentru Situații de Urgență din cadrul Ministerului Afacerilor Interne împotriva Sentinței civile nr. #.076 din 1 iulie 2021 a Curții de Apel București – Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal retinandu-se ca : “Înalta Curte constată că, în speţă, niciuna din cele două hotărâri atacate nu a fost publicată, astfel că sunt nefondate criticile legate de faptul că aspectul nepublicării, ce reprezintă unicul motiv al inexistenţei actelor atacate, nu poate avea o existenţă de sine stătătoare. Nici susţinerile privitoare la încălcarea prevederilor art. 25 alin. (1) din Codul de procedură civilă nu pot fi avute în vedere, câtă vreme instanţa de fond a reţinut că CNSU se supune, în ceea ce priveşte actele administrative cu caracter normativ pe care le emite, obligaţiei de publicare în Monitorul Oficial, impuse de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 24/2000, la sancţiunea în discuţie făcând trimitere şi Decizia nr. ###/2019 a Curţii Constituţionale, iar referirile instanţei la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 63/2021 vin doar să întărească sancţiunea, reţinându-se expres că acest act normativ este ulterior emiterii hotărârilor contestate în cauză. Referitor la inaplicabilitatea regimului inexistenţei actelor administrative cu caracter normativ, invocată de recurent, Înalta Curte, împărtăşind opinia judecătorului fondului, constată că, în ceea ce priveşte sancţiunea care intervine în cazul nepublicării în Monitorul Oficial a actelor administrative cu caracter normativ, aceasta este cea a „inexistenţei” actului, dat fiind că, potrivit art. 11 alin. (1) din Legea nr. 24/2000, publicarea în Monitorul Oficial reprezintă o condiţie pentru intrarea în vigoare a actelor normative, adică pentru a lua fiinţă, pentru a exista din punct de vedere juridic, pentru a putea începe să producă efecte juridice şi deci pentru a intra în circuitul juridic (în cauză neinteresând existenţa materială, în planul realităţii fizice, a unui înscris care încorporează voinţa emitentului, ci existenţa lui în planul realităţii juridice). Sancţiunea inexistenţei actelor administrative normative nepublicate în Monitorul Oficial este recunoscută, pe lângă o parte a doctrinei juridice, inclusiv la nivelul Constituţiei, este adevărat, numai în privinţa decretelor prezidenţiale [art. 100 alin. (1), potrivit căruia „Nepublicarea atrage inexistenţa decretului”], respectiv a ordonanţelor şi a hotărârilor Guvernului [art. 108 alin. (4), potrivit căruia „Nepublicarea atrage inexistenţa hotărârii sau a ordonanţei]”. Faptul ca Legea fundamentală menţionează expres această sancţiune numai în privinţa anumitor categorii de acte administrative normative nu echivalează cu interzicerea aplicării ei în privinţa celorlalte categorii de acte administrative normative, din moment ce titlul III cap. V secţiunea 1 (Administraţia publică centrală de specialitate) nu conţine nicio referire la actele administrative pe care le pot emite autorităţile publice din administraţia publică centrală de specialitate (şi deci nici la regimul lor juridic şi la sancţiunile aplicabile în cazul nerespectării lui), acestea nefăcând obiectul de reglementare al Legii fundamentale. De altfel, Curtea Constituţională, prin Decizia nr. ###/2019, face referire la sancţiunea inexistenţei, statuând că: „33. Distinct de acestea, Curtea reţine că în temeiul art. 52 şi art. 126 alin. (6) din Constituţie autorul are la dispoziţie calea unei acţiuni prin care poate să solicite oricând instanţei judecătoreşti examinarea legalităţii unui act administrativ cu caracter normativ şi constatarea inexistenţei sale, astfel că accesul liber la justiţie nu este restricţionat în ceea ce priveşte contestarea legalităţii unor astfel de acte administrative. Sunt respectate astfel toate garanţiile specifice unui proces echitabil. 34. Referitor la aplicarea sancţiunii inexistenţei actelor administrative cu caracter normativ, nepublicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, la care autorul excepţiei face referire (ordine ale ministrului de interne), Curtea subliniază că aceasta reprezintă un aspect a cărui clarificare revine instanţei judecătoreşti învestite cu soluţionarea litigiului în cadrul căreia a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.” Mai mult, faptul că sancţiunea „inexistenţei” a fost admisă chiar de legiuitorul delegat este confirmat prin justificarea pentru introducerea expresă a condiţiei publicării în Monitorul Oficial, menţionată în preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 63/2021, emisă ulterior emiterii hotărârilor contestate, în sensul că „nepublicarea hotărârilor emise de Comitetul Naţional pentru Situaţii de Urgenţă atrage o sancţiune drastică prin efectele ei, şi anume inexistenţa acestor hotărâri” şi că „prin acest efect de inexistenţă a hotărârilor Comitetului Naţional pentru Situaţii de Urgenţă, destinatarii acestora urmează să se raporteze la cadrul legal în vigoare ca şi când nu ar produce niciun fel de efecte juridice şi, implicit, nu pot fi ţinuţi să aplice prevederile conţinute de hotărârile emise”. În aceste condiţii, teza potrivit căreia sancţiunea inexistenţei unui act administrativ nu este prevăzută la nivelul cadrului normativ nu poate fi reţinută ca atare de instanţa de control judiciar. ” Hotararea atacata in speta si anexa la aceasta este, in partea ce face obiectul cauzei, un act administrativ cu caracter normativ, prin el stabilindu-se reguli de punere in practica a prevederilor legale privind salarizarea, fara vreo referire la o persoana concreta ca destinatar sau beneficiar al actului. In acest context, aceasta ar fi trebuit sa fie publicata in Monitorul Oficial pentru a putea exista juridic, fapt care nu s-a intamplat. Ca urmare, aceste prevederi legale nu exista juridic si, in consecinta, nu sunt opozabile reclamantului. In ce priveste nulitatea acestora, Curtea remarca faptul ca un act inexistent juridic nu poate fi analizat sub aspectul validitatii sale, aspect care ar presupune, ca ipoteza, ca acesta exista. Ca atare, cererea de anulare se va respinge ca neintemeiata. In ce priveste cererile de constatare a unei situatii de discriminare, de restabilire a situatiei anterioare discriminarii si de acordare de daune morale si materiale ca urmare a discriminarii, Curtea constata ca si acestea sunt neintemeiate si le va respinge ca atare. Potrivit art. 2 din OG ######## “Art. 2(1)Potrivit prezentei ordonanţe, prin discriminare se înţelege orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă, pe bază de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenenţă la o categorie defavorizată, precum şi orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social şi cultural sau în orice alte domenii ale vieţii publice. (2)Dispoziţia de a discrimina persoanele pe oricare dintre temeiurile prevăzute la alin. (1) este considerată discriminare în înţelesul prezentei ordonanţe. (3)Sunt discriminatorii, potrivit prezentei ordonanţe, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. (1), faţă de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate şi necesare. * ” Astfel, pentru a exista discriminare negativa, este necesar ca persoane aflate in situații identice sau similare sa fie tratate diferit. Or, in cauza, toate persoanele care functioneaza in cadrul M.A.I. sunt tratate la fel prin prisma modalitatii de secretizare a art. 4 si partial art. 2-3 si art. 5 din HG #########, precum si Anexa 2 la această hotarare, si anume in ce priveşte textele legale prin care se reglementează regulile de reconstrucţie salariala si se stabilesc soldele de funcţie / salariile de funcţie si coeficienţii acestora pentru personalul militar in activitate, politistii si preoţii militari din Ministerul Afacerilor Interne. Faptul ca exista alte persoane in sectorul bugetar ale caror acte administrativ normative de stabilire a regulilor de salarizare nu sunt clasificate nu inseamna ca reclamantul este discriminat, deoarece acesta si celelalte persoane nu se afla in situatii identice sau similare prin prisma institutiei in care isi desfasoara / si-au desfasurat activitatea, ci se afla in situatii diferite, functionand la institutii diferite, astfel incat lipseste situatia ipoteza de constatare a existentei discriminarii. Ca urmare, faptul ca aspectele legate de salarizarea in cadrul M.A.I. au fost clasificate ca secrete de stat si respectiv de serviciu nu constituie discriminare fata de reclamant. In acest context, toate capetele de cerere care se bazeaza pe aceasta sustinere vor fi respinse ca neintemeiate, in absenta unei situatii de discriminare neputand sa se dispuna masuri de remediere prin repunerea partilor in situatia anterioara discriminarii si nici prin acordarea de daune materiale si morale, lipsind cauza juridica in acest sens. Cum solicitarea de daune se intemeiaza exclusiv pe incidenta in cauza a unei discriminari negative fata de reclamant, si nu are in vedere nicio alta cauza juridica si niciun alt temei juridic, aceasta, in modalitatea in care a fost formulata, va fi respinsa ca neintemeiata. Cererea de acordare a cheltuielilor de judecata se va respinge, de asemenea, ca neintemeiata, fata de faptul ca, din actele cauzei nu reiese savarsirea de reclamant a vreunor cheltuieli cu sustinerea prezentului litigiu. Fata de prevederile art. 61, art. 63 si art.65-66 C.p.c. si cele constatate anterior, instanta va admite in parte cererea de interventie accesorie in interesul intimatului, in masura respingerii actiunii, urmand a o respinge in rest.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂŞTE
Respinge cererea de introducere in cauza a altor persoane. Respinge excepţia nulitatii acţiunii ca neintemeiata.
Admite in parte excepţia lipsei calitatii procesuale active invocată in cauza, cu privire la actiunea avand ca obiect Anexa 1 si respectiv Anexele 3-6 ale HG 0610/2017 si respinge acţiunea formulata cu privire la aceste anexe ca fiind formulata de o persoană care nu are calitate procesuala activa in cauza.
Admite in parte excepţia lipsei de interes invocată in cauza, cu privire la actiunea avand ca obiect art. 1 integral si partial art. 2-3, art. 5 ale HG 0610/2017 si la Anexa 2 la aceasta, si anume in partea care excede textelor prin care se reglementează regulile de reconstrucţie salariala si modul de stabilire a soldelor/salariilor de funcţie si coeficienţilor acestora in cadrul Ministerului Afacerilor Interne si respinge acţiunea formulata cu privire la aceste texte ca fiind formulata de o persoană care nu justifică un interes procesual in cauza. Respinge excepţia inadmisibilitatii acţiunii.
Admite in parte actiunea precizata formulată de reclamantul BĂLĂUCĂ IRINEL – CĂTĂLIN cu domiciliul în Bucureşti, ######, în contradictoriu cu pârâţii GUVERNUL ROMÂNIEI cu sediul în Bucureşti, sector 1, Piaţa ######### nr.1A, CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII cu sediul în Bucureşti, sector 1, Piaţa ###### ########### nr.1-3, si cu intervenientul accesoriu în interesul Guvernului României MINISTERUL AFACERILOR INTERNE cu sediul in Bucureşti, sector 1, Piaţa Revoluţiei nr.1A.
Anuleaza integral operatiunea de clasificare a art. 4 si anuleaza partial operatiunea de clasificare a art. 2-3, a art. 5 din HG 0610/2017 si a Anexei 2 la această hotarare, si anume in ce priveşte textele legale prin care se reglementează regulile de reconstrucţie salariala si se stabilesc soldele de funcţie / salariile de funcţie si coeficienţii acestora pentru personalul militar in activitate, politistii si preoţii militari din Ministerul Afacerilor Interne.
Obliga paratul si intervenientul sa declasifice integral prevederile art. 4 si sa declasifice partial prevederile art. 2-3, art. 5 din HG 0610/2017 si ale Anexei 2 la această hotarare, si anume in ce priveşte textele legale prin care se reglementează regulile de reconstrucţie salariala si se stabilesc soldele de funcţie / salariile de funcţie si coeficienţii acestora pentru personalul militar in activitate, politistii si preoţii militari din Ministerul Afacerilor Interne.
Constata ca prevederile art. 4 integral si partial prevederile art. 2-3, art. 5 din HG 0610/2017 si Anexa 2 la această hotarare, si anume in priveşte textele legale prin care se reglementează regulile de reconstrucţie salariala si se stabilesc soldele de funcţie / salariile de funcţie si coeficienţii acestora pentru personalul militar in activitate, politistii si preoţii militari din Ministerul Afacerilor Interne sunt inexistente si, in consecinta, inopozabile partilor.
Respinge in rest actiunea ca neintemeiata. Admite cererea de intervenţie accesorie in parte, in masura respingerii acţiunii. Cu recurs in termen de 15 zile de la comunicare, recursul urmând a se depune la Curtea de Apel Bucuresti. Pronuntata potrivit art. 396 al.2 C.p.c, azi, 03.10.2022. PREŞEDINTE GREFIER ##### ##### ###### ########## ##### Red/tehn.#### A.E.G. /4 ex. ROMÂNIA CURTEA DE APEL BUCUREŞTI SECŢIA A VIII-A CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL DOSAR NR.####/2/2021 ÎNCHEIERE ŞEDINŢA PUBLICĂ DIN DATA DE 06.09.2022 CURTEA CONSTITUITĂ DIN: PREŞEDINTE: ##### ##### ###### GREFIER: ########## ##### Pe rol soluţionarea acţiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul ####### ####### ######, în contradictoriu cu pârâtii GUVERNUL ROMÂNIEI, CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII si cu intervenientul accesoriu în interesul Guvernului României MINISTERUL AFACERILOR INTERNE având ca obiect anularea HG nr.0610/23.08.2017. La apelul nominal făcut în şedinţă publică, la prima şi la a doua strigare a cauzei, nu au răspuns părţile. Procedura de citare nu este legal îndeplinită. S-a expus referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care învederează instanţei că pârâtul Guvernul României a depus prin serviciul registratură la data de 01.08.2022 răspuns la solicitarea instanţei şi că părţile au solicitat judecata în lipsă.. Curtea va respinge excepţia tardivităţii depunerii întâmpinării faţă de împrejurarea ca intampinarea faţă de care s-a invocat această excepţie s-a depus la data de 20 ianuarie 2022, iar obligaţia de a depune intampinare a fost comunicată părţii conform dovezii de comunicare de la dosar la data de 29.12.2021, ca urmare s-a încadrat în termenul prevăzut de lege şi nu a fost depusă tardiv. Curtea reţine dosarul în pronunţare atât pe excepţiile invocate – excepţia nulităţii acţiunii, excepţia lipsei de interes, excepţia lipsei calităţii procesuale active, excepţia inadmisibilităţii – cat si, şi în subsidiar, pe fondul cauzei. C U R T E A Pentru a da posibilitate părţilor să depună concluzii scrise va amâna pronunţarea la data de 19.09.2022. DISPUNE Amână pronunţarea la data de 19.09.2022.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin grefa instanţei, azi 06.09.2022. PREŞEDINTE GREFIER ##### ##### ###### ########## #####
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREŞTI
SECŢIA A VIII-A CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
DOSAR NR.####/2/2021
ÎNCHEIERE ŞEDINŢA PUBLICĂ DIN DATA DE 19.09.2022
CURTEA CONSTITUITĂ DIN: PREŞEDINTE: ##### ##### ###### GREFIER: ########## ##### Pe rol pronunţarea asupra acţiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul ####### ####### ######, în contradictoriu cu pârâtii GUVERNUL ROMÂNIEI, CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII si cu intervenientul accesoriu în interesul Guvernului României MINISTERUL AFACERILOR INTERNE, având ca obiect anularea HG nr.0610/23.08.2017. Dezbaterile în fond au avut loc în şedinţa publică din data de 06.09.2022, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la 19.09.2022. C U R T E A Pentru a delibera si pentru a da posibilitate părţilor să depună concluzii scrise va amâna pronunţarea la data de 03.10.2022. DISPUNE Amână pronunţarea la data de 03.10.2022. Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin grefa instanţei, azi 19.09.2022. PREŞEDINTE GREFIER ##### ##### ###### ########## #####
BIBLIOGRAFIE:
[1] Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial nr. 877 din 28.12.2010;
[2] Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial nr. 492 din 28.06.2017;
[3] O.G. nr. 8/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii şi pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor şi a Ordonanţei Guvernului nr. 64/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, publicată în Monitorul Oficial nr. 78 din 31.01.2008;