Comunicarea Listei Consilierilor Juridici ai unei autorități nu intră sub incidența Regulamentului UE GDPR nr. 679/2016 [1] și nici sub incidența art. 12 din Legea nr. 544/2001 [2]  

 

Având în vedere că ne judecăm frecvent una din excepțiile invocate de noi este cea a lipsei dovezii calității de reprezentant legal și de reprezentant convențional, față de dispozițiile art. 82, art. 84 și art. 151 alin. (2)-(3) NCPC [3].

Despre aceste excepții am mai scris în trecut (https://www.juridice.ro/701122/consilieri-juridici-sau-pseudo-consilieri-juridici-in-structurile-de-aparare-ordine-publica-si-siguranta-nationala.html)

Conform art. 82 NCPC (https://legislatie.just.ro/public/detaliidocument/140271) – Lipsa dovezii calității de reprezentant (1) Când instanța constată lipsa dovezii calității de reprezentant a celui care a acționat în numele părții, va da un termen scurt pentru acoperirea lipsurilor. Dacă acestea nu se acoperă, cererea va fi anulată. (2) Excepția lipsei dovezii calității de reprezentant înaintea primei instanțe nu poate fi invocată pentru prima oară în calea de atac.

Conform art. 84 NCPC – Reprezentarea convențională a persoanelor juridice (1) Persoanele juridice pot fi reprezentate convențional în fața instanțelor de judecată numai prin consilier juridic sau avocat, în condițiile legii. (2) Abrogat. (3) Dispozițiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și entităților arătate la art. 56 alin. (2).

Conform art. 151 alin. (2)-(3) NCPC – (2) Avocatul și consilierul juridic vor depune împuternicirea lor, potrivit legii. (3) Reprezentantul legal va alătura o copie legalizată de pe înscrisul doveditor al calității sale.

Desigur nu ne-am propus să facem o teză de doctorat privind această excepție, dar invocată și argumentată logico – juridic poate duce la anularea unei cereri de chemare în jduecată (în cazul în care sunteți parte pârâtă – intimată) sau la anularea actelor de procedură față de art. 174 alin. (1), corelat cu art. 271 NCPC. SPunem asta deoarece avem contestații la executarea silită formulate de MInsiterul Apărării Naționale anulate (găsiți articolele și motivările pe site) dar avem și acte de procedură anulate ca fiind făcute de persoane necompetente cu depășirea atribuțiilor funcționale.

De aceea această excepție este foarte importantă, iar comunicarea Listelor cu coinsilierii juridici din autoritățile publice Nu încalcă nici GDPR și nici nu intră sub incidența art. 12 din Legea nr. 544/2001.

Conform art. 174 NCPC – Noțiune și clasificare (1) Nulitatea este sancțiunea care lipsește total sau parțial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerințelor legale, de fond sau de formă. (2) Nulitatea este absolută atunci când cerința nerespectată este instituită printr-o normă care ocrotește un interes public. (3) Nulitatea este relativă în cazul în care cerința nerespectată este instituită printr-o normă care ocrotește un interes privat. 

Conform art. 271 NCPC – Nulitatea și conversiunea înscrisului autentic (1) Înscrisul autentic întocmit fără respectarea formelor prevăzute pentru încheierea sa valabilă ori de o persoană incompatibilă, necompetentă sau cu depășirea competenței este lovit de nulitate absolută, dacă legea nu dispune altfel. (2) Înscrisul prevăzut la alin. (1) face însă deplină dovadă ca înscris sub semnătură privată, dacă este semnat de părți, iar dacă nu este semnat, constituie, între acestea, doar un început de dovadă scrisă.

Autoritățile se ascund sub art. 12 alin. (1) din Legea nr. 544/2001 deoarece acei consilieri juridici nu sunt înregistrați legal pe Tabloul https://ccj.ro/.

art. 12 alin. (1) din Legea nr. 544/2001 prevede că: (1) Se exceptează de la accesul liber al cetățenilor, prevăzut la art. 1 și, respectiv, la art. 11^1, următoarele informații: a) informațiile din domeniul apărării naționale, siguranței și ordinii publice, dacă fac parte din categoriile informațiilor clasificate, potrivit legii; b) informațiile privind deliberările autorităților, precum și cele care privesc interesele economice și politice ale României, dacă fac parte din categoria informațiilor clasificate, potrivit legii; c) informațiile privind activitățile comerciale sau financiare, dacă publicitatea acestora aduce atingere dreptului de proprietate intelectuală ori industrială, precum și principiului concurentei loiale, potrivit legii; d) informațiile cu privire la datele personale, potrivit legii; e) informațiile privind procedura în timpul anchetei penale sau disciplinare, dacă se periclitează rezultatul anchetei, se dezvăluie surse confidențiale ori se pun în pericol viața, integritatea corporală, sănătatea unei persoane în urma anchetei efectuate sau în curs de desfășurare; f) informațiile privind procedurile judiciare, dacă publicitatea acestora aduce atingere asigurării unui proces echitabil ori interesului legitim al oricăreia dintre părțile implicate în proces; g) informațiile a căror publicare prejudiciază măsurile de protecție a tinerilor.

Practica judiciară ne arată în mod clar că am avut dreptate în acest sens căci Tribunalul București, Secția a II – a Contencios adminsitrativ și fiscal a admis acțiunea în dosarul nr. 19140/3/2020 obligând Inspectoratul General pentru Situații de Urgență să comunice această Listă a pseudo – consilierilor juridici, plătiți desigur din bani publici.

Astfel în aceasată doctrină este și art. 6 alin. (1) lit. e) din Regulamentul UE GDPR nr. 679/2016 –Legalitatea prelucrării (1) Prelucrarea este legală numai dacă și în măsura în care se aplică cel puțin una dintre următoarele condiții: (e) prelucrarea este necesară pentru îndeplinirea unei sarcini care servește unui interes public sau care rezultă din exercitarea autorității publice cu care este învestit operatorul

Aceasta fiind o problemă ”spinoasă” pentru sistemul de justiție, peste care, din păcate mulți judecători trec ”fluiuerând” prin respingere, și redăm în cele ce urmează hotărârea judecătorească rămasă definitivă din dosarul nr. 19140/3/2020:

Cod ECLI ECLI:RO:TBBUC:2021:007.######6 Dosar nr.  19140/3/2020

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BUCUREŞTI

SECŢIA A II-A CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

SENTINȚA CIVILĂ NR. 246

Şedinţa publică din data de 19 ianuarie 2021

Tribunalul constituit din:

Preşedinte: ###### ######

Grefier: ####### #####

Pe rol judecarea acţiunii formulată de reclamanții BĂZĂVAN DAN și BĂLĂUCĂ IRINEL – CĂTĂLIN în contradictoriu cu pârâtul INSPECTORATUL GENERAL PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ și CONSILIUL NATIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII având ca obiect comunicare informaţii de interes public. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică de la data de 12.01.2021 şi au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la termenul respectiv, încheiere care face parte integrantă din prezenta, data la care instanţa a amânat pronunţarea la data de 19.01.2021 când, în aceeaşi compunere a hotărât următoarele: TRIBUNALUL Deliberând asupra cauzei, constată următoarele: Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti la data de 31.07.2020, reclamantii BĂZĂVAN DAN și BĂLĂUCĂ IRINEL – CĂTĂLIN au chemat in judecata pe pârâtul INSPECTORATUL GENERAL PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ solicitand sa se dispuna obligarea acestuia la solutionarea integrala, efectiva si punctual a cererii de solicitare de informatii de interes public transmise pe email in data de 7.07.2020 adresata in baza legii 544/2001 inregistrata cu nr. 9690 ( si nr. 9707/10.07.2020 cu consecinta obligatii comunicarii tuturor informatiilor solicitate in scris si a postarii acestora in mod clar pe site-ul institutiei avand in vedere ca nu li s-a raspuns , deci practice li s-a refuzat comunicarea unui raspuns ; obligarea paratului la plata de daune morale in cuantum de 5000 lei, acordarea de despagubiri pentru discriminare in cuantum de 5000 lei si restabilirea situatiei anterioare discriminarii sau anularea situatiei create prin discriminare, potrivit dreptului comun si sanctionarea pentru discriminare a paratilor , cu cheltuieli de judecata. In motivarea actiunii, reclamantii au aratat ca apreciaza ca sunt discriminati prin refuzul comunicarii informatiilor publice solicitate, cu raportare la art. 1-3 din OG137/2000.Sustin ca a solicitat paratului comunicarea acestor informatii care nu a raspuns complet, corect si in integralitate capetelor de cereri formulate. La fila 11 dosar, reclamantii au depus o cerere mai detaliata, prin care au aratat ca la solicitarea de informatii publice adesata paratului d ecatre reclamantul BĂZĂVAN DAN s-a facut la data de 2.07.2020 invocand dispoz. art. 12 alin 1 lit. d din lg. 544/2001 iar la data de 9.07.2020 reclamantul ####### ###### a formulat aceeasi solicitare de informati prin email, adresata paratului IGSU, la care au primit un refuz de comunicare. Conform dispoz. art. 5 din Lg. 544/2001, informatiile publice solicitate, nu sunt exceptate de la comunicare. Considera ca paratul avea obligatia conform prev. art. 7 din Lg. 544/2001 sa comunice aceste informatii, nefiind o optiune a institutiei si neavand un temei legal sa refuse aceasta comunicare. Solicita proba cu inscrisuri si interogatoriu paratului. Se ataseaza in dovedire, acte, in copii, respectiv cerere informatii, raspuns acordat, CI. Reclamant BĂZĂVAN DAN (f.8-10). Cererea este scutita de plata taxei de tb. cf art. 22 din L. 544/2001. Prin intampinarea formulate de paratul INSPECTORATUL GENERAL PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ s-a invocat exceptia nulitatii cererii, pentru lipsa semnaturii reclamantului BĂLĂUCĂ IRINEL – CĂTĂLIN, in temeiul art. 196 alin 1 din N.c.p.c .Pe fondul cauzei, s-a solicitat sa se respinga actiunea, ca neintemeiata. Arata ca prin cererea cu nr. 9690 din 2.07.2020, si cererea cu nr. 9707 din 9.07.2020 reclamantii au solicitat sa li comunice listele cuprinzand datele consilierilor juridici din cadrul IGSU , cu drept de reprezentare in fata instanelor din Bucuresti (Judecatorie, Tribunal, Curte de apel , Inalta Curte de Casatie si Justitie), in cazul comunicarii listei sa se comunice si gradul, numele si prenumele precum si nr. de inregistrare si de viza alocat de tablou si pe care tablou figureaza. Prin raspunsurile comunicate cu nr. 9690/8.07.2020 si nr. 9707/10.07.2020 paratul sustine ca aceste informatii sunt exceptate de la comunicare , caci cprind date personale aspect reliefat de Decizia nr. ##/7.12.2015 referitoare la sesizarea formulate privind pronuntarea unei hotarari prealable pentru dezlegarea unor chestiuni de drept referitoare la datele cu character personal definite de legea ######## si refuzul de eliberare a fotocopiilor de pe documente cu caracter personal , chiar si informatii anonimizate. Considera ca art. 14 alin 1 din Lg. 544/2001 instituie o exceptie de la dispoz. art. 12 alin 1 lit. d , iar numele, prenumele consilierilor juridici din cadrul IGSU nu prezinta relevantasi nu afecteaza capacitatea de exercitare a functiei, raportat la atributiile din fisa postului.Asadar, indiferent de numele s prenumelle pe care il au, consilierii juridici trebie sa indeplineasca cond, art. 8 din Lg. 514/2003 privind organizarea si exercitarea profesiei de consilier juridic.Referitor la capatul 2 de cerere arata ca norma cuprinsa la art. 5 din Lg. 514/2003 este permisiva, nu imperativa, deci consilierii nu au o obligatie de a face parte dintr –o organizatie profesionala pentru a isi exercita atributia. Sustine ca 9 consilieri juridici din cadrul institutiei au dreptul de reprezentare in fata instantelor de judecata din Bucuresti, cf. OMAI nr. 107/2017. In ce priveste cererea de acordare a daunelor morale si despagubiri, in total 10.000 lei arata ca nici aceasta nu este intemeiata, fiind o cerere subsidiara, , intrucat nu s-a dovedit prejudiciul suferit de reclamanti. Alaturat, la fila 31 dosar, s-a atasat raspunsurile formulate. In drept, s-a invocate dispoz. Ncpc, Lg. 514/2003 si lg. 544/2001. S-a solicitat judecarea cauzei si in lipsa, potrivit dispoz.a rt. 223 si art. 411 alin 2 pct. 2 din Ncpc. La fila 56 ( verso) in cadrul raspunsului la intampinare, reclamantii au invocat exceptia lipsei dovezii calitatii de reprezentant legal a paratei IGSU, in raport de intampinarea formulata, care nu respecta forma ,,ad validitatem” in cond. art. 205 si 174 din Ncpc. La fila 59 dosar, reclamantii au formulat o cerere de sesizare a Curtii Constitutionale a Romaniei cu exceptia de neconstitutionalitate a art. 5, art. 7 , art. 9, art. 11 , art. 13, art. 14, art. 14^1, art. 21, art. 28-30, art. 34, art. 34^1, art. 35, art. 35^2, art. 35^4, art. 35^8-35^12, art. 36 lit. c^1, art. 41 ^1 , art. 46, art. 48, art. 56_57, art. 59, art. 73, art. 75, art. 75^1, art. 76-77, art. 77^1, art. 77*2, art. 77^3, art. 78 si art. 84-86 din LG ####### , fata de dispoz. constitutionale, reprezentate de art. 1, alin 3-5, art. 4, art. 9, art. 10-11, art. 15-16, art. 20,21, art. 24-25, art. 30-32, art. 36-37, art. 39, art. 41-43, art. 45, art. 47, art. 51-53, art. 57, art. 61 alin 1, art. 67, art. 73, art. 76, art. 78. Art.108, art. 118, art. 124, art. 126 , art. 135 alin 2 lit. f din Constitutia Romaniei ; exceptia de neconstitutionalitate a art. 7-8 , art. 13, art. 19-20, art. 23, art. 25-26 si nneconstitutionalitatea OUG 36/2020 , raportat la dispozitiile constitutionale reprezentate de art. 1 alin 3-5, art. 4, art. 9-11, art. 15-17, art. 20-25, art. 30-32, art. 40-45, art. 47, art. 51-53 , art. 57, art. 61 alin 1, art. 73, art. 75-76, art. 108, art. 116, art. 118, art. 124, art. 126, art. 129, art. 135 si art. 141 din Constitutia Romaniei. Considera reclamanti ca sunt intrunite cerintele admisibilitatii sesizarii cf. art. 129 din Lg. 47/1992. La primul termen de judecata, prin incheierea de sedinta din 20.10.2020 Tribunalul a luat act ca reclamantii precizeaza ca il cheama in judecata si pe paratul Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii, pe capat 3 de cerere, privind acordarea de despagubiri, pentru opozabilitate. Reclamantul BĂZĂVAN DAN depune inca un exemplar al cererii de chemar in judecata, semnata si de reclamantul BĂLĂUCĂ IRINEL – CĂTĂLIN, astfel ca instanta a respins exceptia nultatiic ereri, pentru lipsa semnaturii acestui reclamant. Prin ,,punctul de vedere ”depus la fila 83 dosar, paratul IGSU asupra cererii de sesizare a Curtii Constitutionale a Romaniei cu exceptiile de neconstitutionalitate invocate de relamanti s-a solicitat respingerea sesizarii, ca inadmisibila, in conditiile prevazute de art. 29 alin 1 din lg. 47/1992, La fila 93 dosar, paratul IGSU a depus in copii listele cu numele, prenumele consilierilor juridici ,Fidelis Legis ” – tabloul consiierlor juridic definitivi si suspendati. Prin incheierea de sedinta de la 17.11.2020 instanta a incuviintat proba cu inscrisuri partilor, iar pentru reclamanti si proba cu interogatoriul paratului si a luat act ca urmare a admiterii exceptiei d elitispendenta, la prezenta cauza s-a inaintat /atasat dosarul nr. #####/3/2020 , avand aceleasi pari si obiect. Paratul a formulat intampinare si la actiunea semnata de reclamantul BĂLĂUCĂ IRINEL solicitand respingerea acesteia ca netemeinica si nefondata. Paratul Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii a depus ,,punct de vedere ”- fila 74 , prin care a invocat practica europeana a art. 14 a Curtii Europene a Drepturilor Omului, cerintele art. 2 alin 1 , alin 3 si alin 4 si art. 27 din OUG137/2000 privind cerintele care trebuie indeplinite ca o fapta sa fie calificata ca fiind o fapta de discriminare.

Analizand actele si lucrarile dosarului, Tribunalul retine urmatoarele: Precum rezulta din cererile cu nr. 9690 / 2.07.2020 , si nr. 9707 /9.07.2020 reclamantii au solicitat sa li comunice listele cuprinzand datele consilierilor juridici din cadrul IGSU, cu drept de reprezentare in fata instantelor din Bucuresti (Judecatorie, Tribunal, Curte de Apel, Inalta Curte de Casatie si Justitie), in cazul comunicarii listei sa se comunice si gradul, numele si prenumele precum si nr. de inregistrare si de viza alocat de tablou si pe care tablou figureaza.

Prin raspunsurile comunicate cu nr. 9690/8.07.2020 si nr. 9707/10.07.2020 paratul sustine ca aceste informatii sunt exceptate de la comunicare , caci cuprind date personale ale unor persoane aspect care sunt interzise la comunicare potrivit Deciziei nr. ##/7.12.2015 a ICCJ referitoare la sesizarea formulate privind pronuntarea unei hotarari prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept referitoare la datele cu caracter personal definite de legea ######## si refuzul de eliberare a fotocopiilor de pe documente cu caracter personal , chiar si informatii anonimizate. Considera ca art. 14 alin 1 din Lg. 544/2001 se instituie o exceptie de la dispoz. art. 12 alin 1 lit. d , iar numele, prenumele consilierilor juridici din cadrul IGSU nu prezinta relevant si nu afecteaza capacitatea de exercitare a functiei, raportat la atributiile din fisa postului.Asadar, indiferent de numele si prenumele pe care il au, consilierii juridici trebuie sa indeplineasca conditiile art. 8 din Lg. 514/2003 privind organizarea si exercitarea profesiei de consilier juridic.Referitor la capatul 2 de cerere arata ca norma cuprinsa la art. 5 din Lg. 514/2003 este permisiva, nu imperativa, deci consilierii nu au o obligatie de a face parte dintr –o organizatie profesionala pentru a isi exercita atributia. Sustine ca 9 consilieri juridici din cadrul institutiei au dreptul de reprezentare in fata instantelor de judecata din Bucuresti, cf. OMAI nr. 107/2017. Apreciaza Tribunalul in temeiul dispoz. art. 1 al.(1) din L. 554/2004, rep. ca ,,Orice persoana care se considera vatamata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim, de catre o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea in termenul legal a unei cereri, se poate adresa instantei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim si repararea pagubei ce i-a fost cauzata. Interesul legitim poate fi atat privat, cat si public.” Asadar, legiuitorul a mentionat in textul legal sus citat si situatia nesolutionarii , in termenul legal al unei cereri , caz in care persoana care se considera vatamata intr-un drept/interes legitim de catre o autoritate publica (in speta, paratii ) sa se poata adresa instantei de judecata. Este datoria autoritatilor publice competente, sesizate astfel, sa emita un raspuns persoanei in cauza, atat in temeiul art. 1 dn L. 554/2004, cata vreme se afla sub incidenta dispoz. art. 5 al legii 544/2001. Din actele dosarului, Tribunalul consideră că informaţiile solicitate fac parte din categoria informaţiilor gestionate de catre institutia publica parata , pentru a emite un raspuns reclamantilor, in temeiul Lg. 544/2001.Astfel, reclamantii au adresat o cerere catre parata IGSU, iar informatiile comunicate fac parte din sfera celor gestiónate de acest parat, nefiind exceptate de la comunicare.Nu au fost solicitate date persoanele ale persoanelor indicate, ci, comunicarea listei consilierilor juridici care isi desfasoara activitatea in cadrul institutiei publice ( respectiv nume , prenume si nr. de inregistrare si de viza alocat de tablou si pe care tablou figureaza.)- activitate gestionata de catre parat .Retine instanta ca informatiile nu fac parte din sfera celor exceptate de la comuicare cf. art. 12 alin 1 lit. d),,    d) informaţiile cu privire la datele personale, potrivit legii” intrucat nu astfel au fost solicitate, ci din prisma relatiei cu autoritatea /institutia publica a acestor persoane. Asadar, Tribunalul nu considera incidenta Decizia nr. ##/7.12.2015 a ICCJ referitoare la sesizarea formulate privind pronuntarea unei hotarari prealable pentru dezlegarea unor chestiuni de drept referitoare la datele cu caracter personal definite de legea ######## si refuzul de eliberare a fotocopiilor de pe documente cu caracter personal , chiar si informatii anonimizate- intrucat informatiile solicitate nu interfereaza cu dispoz. Lg. 677/2001. Astfel, conform art. 5 din L.544/2001 ,, (1) Fiecare autoritate sau instituţie publică are obligaţia să comunice din oficiu următoarele informaţii de interes public:    a) actele normative care reglementează organizarea şi funcţionarea autorităţii sau instituţiei publice;    b) structura organizatorică, atribuţiile departamentelor, programul de funcţionare, programul de audienţe al autorităţii sau instituţiei publice;    c) numele şi prenumele persoanelor din conducerea autorităţii sau a instituţiei publice şi ale funcţionarului responsabil cu difuzarea informaţiilor publice;    d) coordonatele de contact ale autorităţii sau instituţiei publice, respectiv: denumirea, sediul, numerele de telefon, fax, adresa de e-mail şi adresa paginii de Internet;    e) sursele financiare, bugetul şi bilanţul contabil;    f) programele şi strategiile proprii;    g) lista cuprinzând documentele de interes public;    h) lista cuprinzând categoriile de documente produse şi/sau gestionate, potrivit legii;    i) modalităţile de contestare a deciziei autorităţii sau a instituţiei publice în situaţia în care persoana se consideră vătămată în privinţa dreptului de acces la informaţiile de interes public solicitate.    (2) Autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia să publice şi să actualizeze anual un buletin informativ care va cuprinde informaţiile prevăzute la alin. (1).    (3) Autorităţile publice sunt obligate să dea din oficiu publicităţii un raport periodic de activitate, cel puţin anual, care va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a.    (4) Accesul la informaţiile prevăzute la alin. (1) se realizează prin:    a) afişare la sediul autorităţii sau al instituţiei publice ori prin publicare în Monitorul Oficial al României sau în mijloacele de informare în masă, în publicaţii proprii, precum şi în pagina de Internet proprie;    b) consultarea lor la sediul autorităţii sau al instituţiei publice, în spaţii special destinate acestui scop.    (5) Autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia să pună la dispoziţia persoanelor interesate contractele de privatizare încheiate după intrarea în vigoare a prezentei legi, prin consultarea la sediul acestora. Prevederile de mai sus nu se aplică în cazul contractelor de privatizare care se încadrează în sfera de aplicare a dispoziţiilor art. 12 alin. (1). Din categoria informatiilor exceptate de la publicare legiuitorul a enumerat la art. 12 urmatoarele situatii: ,, (1) Se exceptează de la accesul liber al cetăţenilor, prevăzut la art. 1 şi, respectiv, la art. 111, următoarele informaţii:    a) informaţiile din domeniul apărării naţionale, siguranţei şi ordinii publice, dacă fac parte din categoriile informaţiilor clasificate, potrivit legii;    b) informaţiile privind deliberările autorităţilor, precum şi cele care privesc interesele economice şi politice ale României, dacă fac parte din categoria informaţiilor clasificate, potrivit legii;    c) informaţiile privind activităţile comerciale sau financiare, dacă publicitatea acestora aduce atingere dreptului de proprietate intelectuală ori industrială, precum şi principiului concurenţei loiale, potrivit legii;    d) informaţiile cu privire la datele personale, potrivit legii;    e) informaţiile privind procedura în timpul anchetei penale sau disciplinare, dacă se periclitează rezultatul anchetei, se dezvăluie surse confidenţiale ori se pun în pericol viaţa, integritatea corporală, sănătatea unei persoane în urma anchetei efectuate sau în curs de desfăşurare;    f) informaţiile privind procedurile judiciare, dacă publicitatea acestora aduce atingere asigurării unui proces echitabil ori interesului legitim al oricăreia dintre părţile implicate în proces;    g) informaţiile a căror publicare prejudiciază măsurile de protecţie a tinerilor.    (2) Răspunderea pentru aplicarea măsurilor de protejare a informaţiilor aparţinând categoriilor prevăzute la alin. (1) revine persoanelor şi autorităţilor publice care deţin astfel de informaţii, precum şi instituţiilor publice abilitate prin lege să asigure securitatea informaţiilor.” Asupra capetelor accesorii de cerere, Tribunalul le apreciaza ca neintemeiate. In ce priveste obligarea paratului IGSU la plata de daune morale in cuantum de 5.000 lei, Tribunalul retine ca art. 249 din N.c.p.c. stabileste ca ,,Cel ce face o sustinere in cursul procesului trebuie sa o dovedeasca, in afara de cazurie anume prvazute de lege.” Art. 250 vine in completare stabilind ca ,,Dovada unui act juridic sau a unui fapt juridic se poate face prin inscrisuri, martori, prezumtii, marturisirea uneia dintre parti, facuta din proprie initiativa sau obtinuta la interogatoriu, prin expertiza, prin mijloace materiale de proba, prin cercetarea la fata locului sau prin orice alte mijloace prevazute de lege”. Conform Codului civil, în vigoare de la 1 octombrie 2011, răspunderea delictuală este reglementată de art. 1349, care stipulează la alineatul (1) că „Orice persoană are indatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere, prin acţiunile ori inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor personae”, iar alin. (2) al aceluiaşi articol prevede că ,,Cel care, avand discernămant, incalcă această indatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral” Totodată,  din economia dispoziţiilor art. 1357 Cod civil reiese că cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare, autorul prejudiciului urmând a răspunde chiar şi pentru cea mai uşoară culpă. Mai mult, din coroborarea art. 1391 cu art. 253 Cod civil, se observă că este reglementată posibilitatea reparării patrimoniale chiar şi a prejudiciului nepatrimonial, cât şi mijloacele de apărare a drepturilor nepatrimoniale la care o persoană poate recurge. Doctrina juridică, cu referire îndeosebi la dispoziţiile art. 998-999 din vechiul cod civil, a apreciat că pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite cumulativ câteva condiţii , respectiv: a) existenţa unui prejudiciu, în considerarea faptului că nu poate exista răspundere civilă delictuală dacă nu s-a produs un prejudiciu; b) existenţa unei fapte ilicite, considerându-se că numai o faptă ilicită poate să atragă după sine răspunderea civilă delictuală; Poate constitui faptă ilicită, , nu numai o acţiune, dar şi o omisiune, iar orice abţinere de la îndeplinirea acelei activităţi sau de la săvârşirea acţiunii prevăzută de normele imperative ale legii constituie faptă ilicită , concluzionându-se că, inacţiunea este faptă ilicită în toate cazurile când legea prevede imperativ obligaţia unei persoane de a acţiona într-un anumit fel, adică de a avea o conduită pozitivă, obligaţie care însă nu a fost respectată . c) existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, arătându-se că pentru a fi angajată răspunderea unei persoane nu este suficient să existe, pur şi simplu, fără legătură între ele, o faptă ilicită şi un prejudiciu suferit de o altă persoană, ci este necesar ca între faptă şi prejudiciu să fie un raport de cauzalitate, în sensul că acea faptă a provocat acel prejudiciu; d) existenţa vinovăţiei, subliniindu-se că nu este îndeajuns să fi existat o faptă ilicită aflată în raport de cauzalitate cu prejudiciul produs, ci este necesar ca această faptă să fie imputabilă autorului ei. În ceea ce priveşte proba elementelor răspunderii civile delictuale, potrivit principiului general, sarcina probei referitoare la existenţa elementelor răspunderii civile delictuale revine victimei prejudiciului (deoarece ea este cea care reclamă ceva în faţa justiţiei), fiind admisibil orice mijloc de probă, inclusiv proba cu martori, întrucât este vorba de dovedirea unor fapte juridice – stricto sensu. În privinţa dovedirii vinovăţiei, dat fiind caracterul subiectiv, intern, al acestui element, dovada sa directă este practic imposibilă, victimei putându-i-se cere să dovedească numai elementele exterioare de comportament, respectiv fapta autorului, caracterul ilicit obiectiv al acestei fapte, legătura de cauzalitate dintre această faptă şi prejudiciu, eventualele circumstanţe de loc şi de timp, revenindu-i judecătorului sarcina, în virtutea rolului său activ, să reconstituie desfăşurarea întregului proces psihic şi să deducă existenţa vinovăţiei autorului faptei ilicite. Mai mult decât atât, că obligaţia generală de a nu aduce atingere drepturilor şi intereselor legitime ale celorlalţi este o obligaţie de rezultat, fiind evident că atunci când se săvârşeşte o astfel de faptă, vinovăţia există, în lipsa unor cauze exoneratoare, legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciul moral rezultând expres din însăşi săvârşirea faptei. In ce priveste răspunderea unei autorităţi administrative care a emis un act administrativ nelegal – aceasta este o răspundere obiectivă, întrucât odată hotărât, de către instanţa de judecată, că actul administrativ este nelegal, nici autoritatea administrativă şi nici funcţionarul vinovat nu se vor putea exonera de răspundere prin proba lipsei de vinovăţie, deoarece autorităţile publice trebuie să depună o diligenţă maximă în aprecierea elementelor de fapt şi de drept care fundamentează emiterea actului administrativ, iar în privinţa funcţionarilor, incompetenţa, neştiinţa şi, mai ales, reaua-intenţie, nu pot fi scuzabile. Totusi, in ce priveste plata de daune morale- pentru a se putea angaja raspunderea autoritatilor emitente ale actului administrativ nelegal emis, reclamantii aveau obligatia sa depuna minime diligente, sa produca dovezi care sa evidentieze, cu certitudine necesitatea acordarii daunelor morale, precum si prejudiciul suferit. Daunele morale, aşa cum se desprinde din literatura juridică şi din practica judiciară, acestea, în principiu, nu se concretizează într-o stare de fapt, ci se mențin la nivelul trăirilor psihice, iar evaluarea acestora, chiar atunci când existența lor este evidentă, de regulă nu se poate face prin folosirea unor criterii obiective, dauna morală fiind extranee realităților materiale și întinderea ei nu poate fi determinată decât prin aprecieri, desigur nu arbitrar și nu prin operare cu criterii precise, ci doar pe baza unor aprecieri subiective în care rolul hotărâtor îl are posibilitatea de orientare a instanței în cunoașterea sufletului uman și a reacțiilor sale. În ceea ce privește despăgubirile pentru repararea prejudiciilor morale, acestea sunt dificil de stabilit, în absența unor probe materiale, iar judecătorul în raport de consecințele suferite de partea vătămată, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală. Cât privește întinderea prejudiciului este evident că aceasta nu poate fi cuantificat potrivit unor criterii matematice sau economice, astfel încât în funcție de împrejurările concrete ale speței, statuând în echitate, instanța urmează să acorde despăgubiri apte să constituie o satisfacție echitabilă. Tot sub acest aspect, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în cauza Tolstoy Miloslovsky c. Regatul Unit, că despăgubirile trebuie să prezinte un raport rezonabil de proporţionalitate cu atingerea adusă, având în vedere, totodată, gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea şi gravitatea atingerii adusă acestora. Deoarece reclamantii au solicitat plata unor daune, fata de lipsa oricaror alte elemente de proba care sa se coroboreze cu incrisurile prezentate la dosar, in raport de toate cele mai sus aratate, Tribunalul va respinge capatul de cerere privind plata de daune morale, ca neintemeiat. Referitor la capatul de cerere privind obligarea paratului la plata de despagubiri, rezultate din discriminare , in cuantum de 5.000 lei, se retin prev. art. 2 al.(2) din O.G.137/2000 care stabilesc principiul egalitatii intre cetateni, cu respectarea drepturilor enumerate . Reclamantii nu au indicat si nici probat fapta paratului care sa determine aprecierea instantei ca au fost supusi unui tratament diferentiat manifestat prin deosebire, excludere, restrictive sau preferinta , ori, existenta unui criteriu de discriminare cf. art. 2 alin 1 din OUG137/2000 . Orice criteriu de discriminare precum rasa, etnie, limba, religie, categorie socala, convingeri, sex, orientare sexual, varsta, handicap , boala cronica necontagoasa, infectare HIV, apartenenta la o categorie defavotizata si orice alt criteriu – trebuia sa fie enuntate de reclamanti, sa fie indicate fapta si maniera in care a fost exercitata. In speta, reclamantii nici nu aduc in lumina astfel de fapte, incalcari, diferente de tratament. Prin urmare, se va admite în parte acțiunea . Va obliga paratul sa comunice reclamantilor informatiile solicitate prin cererile nr. 9690 si 9707/10.07.2020 adresate in temeiul legii nr. 544/2001. Va respinge in rest actiunea, ca neintemeiata. In ce priveste exceptia lipsei dovezii calitatii de reprezentant a institutiei parate a semnatarului intampinarii, Tribunalul o va respinge, ca neintemeiata.Se observa ca dispoz. art. 80 din N.cpc, au in vedere urmatoarele: ,,(1) Părțile pot să exercite drepturile procedurale personal sau prin reprezentant. Reprezentarea poate fi legală, convențională sau judiciară.(2) Persoanele fizice lipsite de capacitate de exercițiu vor sta în judecată prin reprezentant legal.(3) Părțile pot să stea în judecată printr-un reprezentant ales, în condițiile legii, cu excepția cazului în care legea impune prezența lor personală în fața instanței.(4) Când legea prevede sau când circumstanțele cauzei o impun pentru a se asigura dreptul la un proces echitabil, judecătorul poate numi pentru oricare parte din proces un reprezentant în condițiile art. 58 alin. (3), arătând în încheiere limitele și durata reprezentării.(5) Când dreptul de reprezentare izvorăște din lege sau dintr-o hotărâre judecătorească, asistarea reprezentantului de către un avocat nu este obligatorie.” De asemenea, dispoz. art. 82 din N.c.p.c., au in vedere : ,,1) Când instanța constată lipsa dovezii calității de reprezentant a celui care a acționat în numele părții, va da un termen scurt pentru acoperirea lipsurilor. Dacă acestea nu se acoperă, cererea va fi anulată.(2) Excepția lipsei dovezii calității de reprezentant înaintea primei instanțe nu poate fi invocată pentru prima oară în calea de atac.” In speta, intampinarile fomrulate de parat in numele Gnral de brigada ### #### ####### , aspect care conduce la concluzia instantei ca , in lipsa acestuia, inlocuitorul la comanda unitatii pe perioada absentei avea aceasta obligatie legala. Intrucat reclamantii nu a adus niciun element de proba care sa conteste realitatea mentiunilor din aceste intampinari /respectiv imprejurarea ca semnatura din cuprinsul intampinarii nu apartine persoanei imputernicite , cu drept de reprezentare legala, din partea institutiei, sa semneze aceste acte , instanta nu retine niciun argument de nelegalitate nu acest aspect. Asupra cererii de sesizare a Curtii Constitutionale se retin urmatoarele: Conform prev. art. 129 din Lg. 47/1992, ,,(1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia. (2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă. (3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale. (4) Sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți. Dacă excepția a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând și susținerile părților, precum și dovezile necesare. Odată cu încheierea de sesizare, instanța de judecată va trimite Curții Constituționale și numele părților din proces cuprinzând datele necesare pentru îndeplinirea procedurii de citare a acestora. (5) Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile”. Reclamantii fundamenteaza exceptiile de neconstitutionalitate in principal pe nerespectarea dispozitiilor constitutionale ce au in vedere urmatoarele: In ce priveste cererea de sesizare a CCR cu exceptia de neconstitutionalitate a art. 5, art. 7 , art. 9, art. 11 , art. 13, art. 14, art. 14^1, art. 21, art. 28-30, art. 34, art. 34^1, art. 35, art. 35^2, art. 35^4, art. 35^8-35^12, art. 36 lit. c^1, art. 41 ^1 , art. 46, art. 48, art. 56_57, art. 59, art. 73, art. 75, art. 75^1, art. 76-77, art. 77^1, art. 77*2, art. 77^3, art. 78 si art. 84-86 din LG ####### , fata de dispoz. constitutionale, reprezentate de art. 1, alin 3-5, art. 4, art. 9, art. 10-11, art. 15-16, art. 20,21, art. 24-25, art. 30-32, art. 36-37, art. 39, art. 41-43, art. 45, art. 47, art. 51-53, art. 57, art. 61 alin 1, art. 67, art. 73, art. 76, art. 78. Art.108, art. 118, art. 124, art. 126 , art. 135 alin 2 lit. f din Constitutia Romaniei ; exceptia de neconstitutionalitate a art. 7-8 , art. 13, art. 19-20, art. 23, art. 25-26 si neconstitutionalitatea OUG 36/2020 , raportat la dispozitiile constitutionale reprezentate de art. 1 alin 3-5, art. 4, art. 9-11, art. 15-17, art. 20-25, art. 30-32, art. 40-45, art. 47, art. 51-53 , art. 57, art. 61 alin 1, art. 73, art. 75-76, art. 108, art. 116, art. 118, art. 124, art. 126, art. 129, art. 135 si art. 141 din Constitutia Romaniei Referitor la opinia instantei : Tribunalul constata ca prevederile indicate din Lg. 80/1995 privind statutul cadrelor militare si din OUG36/2020 pentru modificarea și completarea unor acte normative, precum și pentru adoptarea unor măsuri pe timpul stării de urgență instituite prin Decretul nr. 195/2020 privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României – nu au legatura nici cu obiectul cauzei ( privind comuncarea unor interese publice), nici cu funadamentul pretentiei formulate.Asadar, nefiind incidente in speta., prin lipsa unei legaturi , apreciaza instanta ca cererea de sesizare a CCR cu exceptiile de neconstitutionalitate sus indicate devine inadmisibila. In consecinta, se va respinge, ca inadmisibila, cererea de sesizare a Curtii Constitutionale a Romaniei cu exceptiile de neconstitutionalitate invocate de reclamant. In ce priveste plata cheltuielilor de judecata, cf. art. 451, art. 453 din N.cpc, se retine ca reclamantii nu a timbrat actiunea, care este scutita de plata taxei de tb ( art. 22 Lg. 544/2001 ), nu au angajat un avocat , care sa i reprezinte pe parcursul procesului sau pentru formularea actiunii, iar paratul nu are culpa procesuala.Asadar, aceste cheltuieli nu sunt probate , justificate , neavand nici temei legal. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, HOTĂRĂŞTE: Respinge exceptia lipsei dovezii calitatii de reprezentant a institutiei parate a semnatarului intampinarii, ca neintemeiata. Respinge, ca inadmisibila, cererea de sesizare a Curtii Constitutionale a Romaniei cu exceptiile de neconstitutionalitate invocate de reclamant. Admite în parte acțiunea formulată de reclamanții BĂZĂVAN DAN cu domicililiul în #### #########, ## ######, nr. 13, ### ###, ### #, ### #, și BĂLĂUCĂ IRINEL – CĂTĂLIN cu domiciliul în mun. București, , #### ##### ######## ### #, ### #, în contradictoriu cu pârâtul INSPECTORATUL GENERAL PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ cu sediul în mun. București, sector 2, #### #### ########### ### ## și CONSILIUL NATIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII cu sediul în #### #########, sector 1, Piaţa ###### ###########, nr. 1 -3.

Obliga paratul sa comunice reclamantilor informatiile solicitate prin cererile nr. 9690 si 9707/10.07.2020 adresate in temeiul legii nr. 544/2001.

Respinge in rest actiunea, ca neintemeiata. Cu recurs in termen de 15 zile de la comunicare. Calea de atac se va depune la sediul Tribunalului Bucuresti. Pronunţată în şedinţa publică, azi, 19.01.2021. , prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei, conform art. 396, alin. 2 cod proc. civ. Preşedinte Grefier ###### ###### ####### ##### Red./ Jud. ####/ 5 ex. Thred./ Gref. #### Lucrat … comunicări …/…/ 2021

Atașat regăsiți adresa în cauză

BIBLIOGRAFIE: 

[1]  Regulamentul UE GDPR nr. 679/2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE, publicat în Jurnal Oficial L nr. 119 din 04.05.2016, trasnspus în legislația română prin Legea nr. 190/2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 651 din 26.07.2018;

[2]  Legea nr. 544/2001 , privind liberul acces la informațiile de interes public, publicată în Monitorul Oficial nr. 663 din 23.10.2001;

[3] NCPC (Noul Cod de procedură civilă), adoptat prin Legea nr. 134/2010 publicată în Monitorul Oficial nr. 485 din 15 iulie 2010 (republicată și ulterior modificată și compeltată prin Legea nr. 310/2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 1074 din 18.12.2018.