Respingere contestație la executare formulată de către Ministerul Apărării Naționale
și Unitatea Militară nr. 01308 București
Redăm mai jos soluția motivată:
|
Părţi
|
Şedinţe
|
Dosar nr. 19283/302/2019
R O M Â N I A
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
SENTINŢA CIVILĂ NR. 1175
Şedinţa publică din 15.02.2021
Instanţa constituită din:
PREŞEDINTE: #########-######
GREFIER: ######-####### #######
Pe rol se află soluţionarea cererii principale având ca obiect contestaţie la executare, formulată de contestatorii Ministerul Apărării Naţionale şi Unitatea militară 01308, prin Ministerul Apărării Naţionale, în contradictoriu cu intimatul BĂZĂVAN DAN, precum şi a cererii reconvenţionale, având ca obiect pretenţii şi aplicare amendă judiciară, formulată de către intimatul BĂZĂVAN DAN, în contradictoriu cu contestatorii Ministerul Apărării Naţionale şi Unitatea militară 01308, prin Ministerul Apărării Naţionale. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 11.11.2020, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, care face parte din prezenta, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunţării, succesiv, pentru datele de 07.12.2020, 18.01.2021, 25.01.2021, 04.02.2021, respectiv pentru astăzi, 15.02.2021.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, la data de 14.08.2019, sub nr. 19283/302/2019, contestatorii Ministerul Apărării Naţionale şi Unitatea Militară 01308 reprezentată de Ministerul Apărării Naţionale în contradictoriu cu intimatul BĂZĂVAN DAN, au solicitat instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună anularea încheierii din 23.07.2019 emisă de către SCPEJ ##### & ####### în cadrul dosarului execuţional nr. 67/2019.
În motivarea în fapt a cererii, contestatorii au arătat că, la data de 23.07.2019, SCPEJ ##### & ####### a emis încheierea nr. ##/2019, prin care a stabilit suma totală pe care debitorul o are de achitat, respectiv suma de 16.457,94 lei, din care suma de 14.176,00 lei cu titlu de creanţă, la care se adaugă dobânda legală până la data plăţii, cu menţiunea că debitul va fi actualizat cu indicele de inflaţie şi suma de 2.281,94 lei cu titlu de cheltuieli de executare.
Contestatorii au menţionat faptul că încheierea criticată a fost emisă în vederea stabilirii sumelor datorate în temeiul titlului executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 5861 din 18.12.2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. 10254/3/2017, prin care Unitatea Militară 01308 Bucureşti a fost obligată la acordarea sumelor compensatorii echivalente sporului pentru titlul ştiinţific de doctor pentru perioada 01.12.2016-01.07.2017 şi sumele cuvenite pentru titlul ştiinţific de doctor începând cu 01.07.2017 şi, în continuare, sumă actualizată cu indicele de inflaţie şi dobânda legală la data plăţii.
În urma analizării datelor transmise de unitatea militară în cauză, a fost finalizată baza de calcul pentru determinarea sumelor cuvenite, rezultând faptul că intimatul are de încasat o sumă totală brută de 20.077 lei. Plata acestei sume se va face în concordanţă cu prevederile art. 6 din OUG nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene. La suma de plată se vor adăuga şi sumele determinate de indicele de inflaţie şi dobânda legală la data plăţii. Contestatorii au menţionat faptul că s-a achitat pentru primul an de la data la care hotărârea judecătorească a devenit executorie (18.12.2018), 5% din valoarea titlului executoriu, fiind virate intimatului suma de 606 lei şi contribuţii către bugetul de stat în sumă de 430 lei. În drept, contestatorii au invocat dispoziţiile art.712 şi urm. C.pr.civ. Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru, conform art.30 din O.U.G. nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru. În dovedirea cererii lor, contestatorii au solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, pe care le-au ataşat.
La data de 09.09.2019, intimatul-reclamant BĂZĂVAN DAN a depus la dosarul cauzei cerere reconvenţională, prin care a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună: obligarea contestatorilor la plata de despăgubiri pentru discriminare în cuantum de 100.000 lei fiecare şi restabilirea situaţiei anterioare discriminării sau anularea situaţiei create prin discriminare, potrivit dreptului comun şi daune morale aduse onoarei, demnităţii şi reputaţiei intimatului, precum şi daune interese în cuantum de 100.000 lei fiecare, deoarece nu au pus în executare întocmai hotărârea judecătorească definitivă nr. 5861 din 18.12.2018 în sensul că, în loc să consemneze în decizia de pensie suma de 950 lei, conform art. 14 din Legea nr. 153/2017, au calculat pensia cu suma compensatorie de 681 lei, echivalentul sporului pentru titlul ştiinţific de doctor la data de 31.12.2009, iar restul sumelor datorate ce au făcut obiectul dosarului de executare silită nu au fost achitate cu dobânda şi rata inflaţiei şi pentru pagubele cauzate prin întârzierea executării; obligarea contestatorilor la plata amenzii judiciare de 7000 lei fiecare pentru neexecutarea hotărârii judecătoreşti definitive în cauză (nr. 5861/2018) şi punerea în întârziere, cu rea-credinţă, a executării silite, conform art. 720 alin.3 C.pr.civ.
În motivarea în fapt a cererii reconvenţionale, intimatul-reclamant a arătat faptul că, prin decizia civilă nr. 5861 din 18.12.2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VII-a pentru cauze privind conflictele de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. #####/3/2017, au fost obligaţi debitorii Unitatea Militară 01308 şi Ministerul Apărării Naţionale să acorde reclamantului BĂZĂVAN DAN sumele compensatorii echivalente sporului de 15% pentru titlul ştiinţific de doctor pentru perioada 01.12.2016-01.07.2017 şi sumele cuvenite pentru titlul ştiinţific de doctor începând cu data de 01.07.2017 şi în continuare, sumă actualizată cu indicele de inflaţie şi dobânda legală la data plăţii.
La data de 31.01.2019, i-a fost comunicată intimatului decizie de pensie nr. 168354/1 din 18.01.2019 în care a fost consemnată suma aferentă sporului pentru titlul ştiinţific de doctor de 681 lei, aferentă anului 2010, şi nu 950 lei, în vigoare de la data de 01.01.2018 şi până la data de 31.12.2018, conform art. 14 din Legea nr. 153/2017 şi HG nr. 846/2017. Intimatul-reclamant a apreciat că se impune acordarea despăgubirilor solicitate, care constituie un remediu real de reparare a prejudiciului suferit ca urmare a trecerii peste evenimentele derulate în decurs de 3 ani, evenimente care i-au creat un disconfort psihic şi fizic şi au dus la apariţia unor probleme de sănătate. Astfel, prejudiciul ce i-a fost cauzat de către M.Ap.N. şi structurile subordonate prin comandanţii acestora este unui real şi constă în: refuzul achitării sporului pentru titlul ştiinţific de doctor din 2009, refuzul decontării medicamentelor, refuzul împuternicirii comandantului U.M. 01308 Bucureşti şi al şefului S.M.F.T. în 2016 pe funcţia de comandant Batalionul 2 CC, tăierea ilegală a stimulentului de inserţie de către comandantul U.M. 01308 Bucureşti, refuzul plăţii indemnizaţiei de mutare, tăierea stimulentului de inserţie pentru 2 luni de U.M. 01308 Bucureşti la mutarea de la Târgovişte în 2016, neacordarea indemnizaţiei de conducere pe ianuarie-februarie 2016, refuzul decontării cheltuielilor de transport pentru întreruperea concediului de odihnă (de către U.M. 02576 Bucureşti), refuzul repetat de decontare a facturilor de medicamente conform legislaţiei în vigoare, abuzurile îndreptate împotriva sa, încălcarea legislaţiei în vigoare, hărţuirea frecventă, refuzul de numire pe anumite funcţii doar pentru a îl prejudicia şi a încerca să îl intimideze, a îl încărca de sarcini în speranţa că va face o greşeală capitală, neconsemnarea acestor ordine în scris nici în dosarul personal şi nici în adeverinţele eliberate de vechime, dar şi lipsa unui act administrativ de numire, refuzul efectuării de demersuri la eşaloanele superioare pentru soluţionarea unor petiţii/rapoarte adresate comandantului, refuzul la dreptul de petiţionare statuat de art. 51 din Constituţie, refuzul respectării termenului de 30 de zile, refuzul de a răspunde la toate cererile sale. În drept, intimatul-reclamant a invocat dispoziţiile art.148-151, art.192, art.1941-197, art.209-210, art.712-713, art.715-716 C.pr.civ., O.U.G. nr.80/2013, art.1 alin.3-5, art.16, art.21, art.124, art.126 din Constituţie, art.1-7, art.27 alin.1 din O.U.G. nr.137/2000, art.270 din Codul muncii adoptat prin Legea nr.53/2003, art.109, art.117 din Legea nr.188/1999 raportat la art.1-6 din Legea nr.80/1995, decizia RIL nr.10/2018 a ÎCCJ, decizia RIL nr.23/2018 a ÎCCJ, decizia nr.##/2017 a ÎCCJ, decizi RIL nr.10/2016 a ÎCCJ, art.28 din Legea nr.223/2015, art.6 pct.1, art.14 din Convenţia europeană a drepturilor omului şi Declaraţia Universală a Drepturilor Omului de la New York de la 1948 şi hotărârea judecătorească nr. 5861/2018. În dovedirea cererii sale, intimatul-reclamant a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, pe care le-a ataşat. La data de 08.11.2019, intimatul a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestaţiei la executare ca neîntemeiată. În motivarea în fapt a întâmpinării, intimatul a arătat faptul că, faţă de nerespectarea dispoziţiilor art. 716 alin.1 coroborat cu art. 148 alin.1 şi art.151 alin.1 C.pr.civ., respectiv lipsa semnăturii, a numărului de înregistrare şi a lipsei dovezii calităţii de reprezentant, contestaţia la executare este nulă de drept potrivit art. 174 alin.1 C.pr.civ. În această situaţie, contestaţia la executare formulată la data de 10.09.2019 nu respectă termenul prevăzut de art. 715 alin.1 C.pr.civ., fiind tardiv formulată. În acelaşi timp, intimatul a invocat excepţia netimbrării contestaţiei la executare, invocând dispoziţiile art. 30 alin.1 din OUG nr. 80/2013 şi art. 126 din Constituţie, precum şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor OG nr. 22/2002, art. 6 din OUG nr. 90/2017 şi art. 39 din OUG nr. 114/2018, prin raportare la art. 1 alin.4-5, art. 15 alin.1, art. 16 alin.1-2, art. 11, art.20-21, art. 44, art. 73, art. 108 alin.3, art. 124, art. 126, art. 129 din Constituţie. Pe fondul contestaţiei la executare, intimatul a arătat că instituţiile contestatoare contestă propriile sume, pe care le-au comunicat cu titlu de creanţă, fără a arăta motivul pentru care le contestă şi fără a proba susţinerile. În subsidiar, intimatul a solicitat obligarea contestatorilor la plata de penalităţi în cuantum de 1000 lei pe zi de întârziere conform dispoziţiilor art.906 alin.1-2 C.pr.civ., pentru punerea în întârziere, de la data de 18.12.2018 şi până la data plăţii efective. La data de 02.11.2020, intimatul-reclamant a depus la dosarul cauzei cerere precizatoare a cererii reconvenţionale, prin care a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună: obligarea contestatorilor la plata de despăgubiri pentru discriminare în cuantum de 50.000 lei, în solidar, şi restabilirea situaţiei anterioare discriminării sau anularea situaţiei create prin discriminare, potrivit dreptului comun şi daune morale aduse onoarei, demnităţii şi reputaţiei intimatului în cuantum de 50.000 lei, în solidar, precum şi daune interese în cuantum de 500 lei fiecare, deoarece nu au pus în executare întocmai hotărârea judecătorească definitivă nr. 5861 din 18.12.2018 în sensul că, în loc să consemneze în decizia de pensie suma de 950 lei, conform art. 14 din Legea nr. 153/2017, au calculat pensia cu suma compensatorie de 681 lei, echivalentul sporului pentru titlul ştiinţific de doctor la data de 31.12.2009, iar restul sumelor datorate ce au făcut obiectul dosarului de executare silită nu au fost achitate cu dobânda şi rata inflaţiei şi pentru pagubele cauzate prin întârzierea executării; obligarea contestatorilor la plata amenzii judiciare de 7000 lei fiecare pentru neexecutarea hotărârii judecătoreşti definitive în cauză (nr. 5861/2018) şi punerea în întârziere, cu rea-credinţă, a executării silite, conform art. 720 alin.3 C.pr.civ. Totodată, intimatul-reclamant a solicitat obligarea contestatorilor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză. La solicitarea instanţei, au fost ataşate la dosarul cauzei copii de pe actele dosarului de executare nr. 67/2019 instrumentat de SCPEJ ##### & #######, filele nr. 231-306, vol. I. La termenul din data de 11.11.2020, instanța a rămas în pronunţare asupra aspectului privind legalitatea timbrajului aferent cererii reconvenţionale, prin raportare la cererea precizatoare formulată şi dovezile de achitare a taxei judiciare de timbru depuse la dosar, precum şi asupra fondului contestaţiei la executare şi, în subsidiar, în condiţiile în care ar aprecia că cererea reconvenţională este legal timbrată, asupra fondului cererii reconvenţionale, amânând pronunţarea, succesiv, pentru datele de 07.12.2020, 18.01.2021, 25.01.2021, 04.02.2021, respectiv pentru astăzi, 15.02.2021. Analizând ansamblul înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, în ceea ce priveşte contestaţia la executare, instanţa reţine că la data de 28.05.2019, intimatul BĂZĂVAN DAN, în calitate de creditor, a înregistrat pe rolul Societăţii Profesionale de Executori Judecătoreşti “##### & #######” o cerere de executare silită împotriva contestatorilor Ministerul Apărării Naţionale şi Unitatea militară 01308, prin Ministerul Apărării Naţionale, în calitate de debitori (fila 305), în temeiul titlului executoriu constând în decizia civilă nr. 5861/18.12.2018 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VII-a pentru cauze privind conflictele de muncă şi asigurări sociale, pronunţată în dosarul nr. 10254/3/2017 (1412/2018), definitivă, în vederea executării silite a următoarei obligaţii: – obligația de plată a sumelor compensatorii echivalente sporului de 15% pentru titlul ştiinţific de doctor, pentru perioada 01.12.2016 – 01.07.2017 şi a sumelor cuvenite pentru titlul ştiinţific de doctor începând cu data de 01.07.2017 şi în continuare, sumă actualizată cu indicele de inflaţie şi dobânda legală la data plăţii. Instanţa mai reţine că a fost încuviinţată executarea silită, în temeiul titlului executoriu sus-arătat, prin încheierea din data de 11.06.2019 a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, pronunţată în dosarul nr. 13283/302/2019 (fila 264), cu consecinţa deschiderii dosarului de executare nr.67/2019, în vederea recuperării inclusiv a cheltuielilor de executare. Ulterior, prin încheierea din data de 23.07.2019, emisă în cadrul dosarului de executare nr.67/2019 (fila 251), executorul judecătoresc a stabilit, pe baza adresei nr.RN1P-92 din 12.03.2019 şi a adresei nr.A575 din 11.02.2019 a Ministerului Apărării Naţionale, suma totală de plată pe care o avea de achitat debitorul la respectivul moment, şi anume, de 16.457,94 lei, din care 14.176 lei cu titlu de creanţă, la care se adaugă dobânda legală până la data plăţii, cu menţiunea că debitul va fi actualizat cu indicele de inflaţie, iar 2.281,94 lei cu titlu de cheltuieli de executare – încheierea din data de de 23.07.2019 (fila 251) a fost comunicată contestatorilor la data de 01.08.2019 (primului contestator, conform dovezii existente la fila 249, vol.I), respectiv la data de 07.08.2019 (celui de-al doilea contestator, conform dovezii existente la fila 247, vol.I), astfel că prezenta contestaţie la executare, depusă, prin e-mail, la data de 14.08.2019, a fost formulată cu respectarea termenului de 15 zile, care, în conformitate cu art.715 alin.1 pct.3 C.pr.civ., începe să curgă de la data când “debitorul care contestă executarea însăşi a primit încheierea de încuviințare a executării sau somaţia ori de la data când a luat cunoştinţă de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit încheierea de încuviințare a executării și nici somaţia sau executarea se face fără somaţie”. Prezenta contestaţie la executare a fost formulată împotriva încheierii din data de 23.07.2019, emise în cadrul dosarului de executare nr.67/2019 (fila 251), contestatorul invocând dispoziţiile O.U.G. nr.90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene (în continuare, O.U.G. nr.90/2017), mai exact, art.6, conform căruia: – “(1) plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din instituţiile şi autorităţile publice, devenite executorii în perioada 1 ianuarie- 31 decembrie 2018, se va realiza astfel: a) în primul an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plăteşte 5% din valoarea titlului executoriu; b) în al doilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plăteşte 10% din valoarea titlului executoriu; c) în al treilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plăteşte 25% din valoarea titlului executoriu; d) în al patrulea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plăteşte 25% din valoarea titlului executoriu; e) în al cincilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plăteşte 35% din valoarea titlului executoriu. (2) Procedura de plată eşalonată prevăzută la alin. (1) se aplică şi în ceea ce priveşte plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti devenite executorii în perioada 1 ianuarie- 31 decembrie 2018, având ca obiect acordarea de daune- interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eşalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar. (3) În cursul termenului prevăzut la alin. (1), orice procedură de executare silită se suspendă de drept. (4) Sumele prevăzute la alin. (1), plătite în temeiul prezentei ordonanţe de urgenţă, se actualizează cu indicele preţurilor de consum comunicat de Institutul Naţional de Statistică. (5) La sumele actualizate în condiţiile alin. (4) se acordă dobânda legală remuneratorie, calculată de la data la care hotărârea judecătorească a rămas executorie. (6) Prin ordin al ordonatorilor principali de credite va fi stabilită procedura de efectuare a plăţii titlurilor executorii, cu respectarea termenelor prevăzute la alin. (1).” Astfel, contestatorul este nemulţumit de împrejurarea că nu ar fi fost respectată eșalonarea prevăzută de art.6 din O.U.G. nr.90/2017, în condiţiile ar fi achitat în primul an de la data la care hotărârea judecătorească este titlu executoriu (18.12.2018), 5% din valoarea titlului executoriu, şi anume, sumele de 606 lei şi 430 lei. În drept, potrivit dispoziţiilor art.663 alin.1 C.pr.civ., executarea silită nu se poate realiza decât în condiţiile existenţei unei creanţe certe, lichide şi exigibile, condiții ce trebuie să fie îndeplinite cumulativ. Raportând situaţia de fapt la dispoziţiile legale incidente, instanţa reţine că executarea silită împotriva contestatorului se desfăşoară legal, fiind neîntemeiate apărările formulate prin prezenta contestaţie la executare, după cum se va arăta în continuare. Deşi este îndeplinită ipoteza O.U.G. nr.90/2017, fiind în discuţie un titlu executoriu hotărâre judecătorească pronunţată în 18.12.2018 (şi executorie de la data pronunțării, toate acestea conform art.274 din Codul muncii, soluţia fiind, totodată, definitivă), deci în perioada “1 ianuarie – 31 decembrie 2018”, totuşi instanţa reţine faptul că acordarea drepturilor de natură salarială, recunoscute prin hotărârea judecătorească sus-arătată, trebuia efectuată de către debitorul-contestator benevol, fără să aştepte începerea executării silite demarate împotriva sa. În caz contrar, instanţa reţine că ar fi o sarcină excesivă pentru creditorul-intimat în caz că ar fi incident, în privinţa dreptului său de creanţă (reprezentând un bun în sensul art.1 din Primul Protocol adițional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului), cazul de amânare a începerii ori, după caz (dacă este în curs), de suspendare (de drept) a executării silite a obligaţiei de plată corelative, care incumbă debitorului-contestator.
Or, deși eşalonarea instituită de O.U.G. nr.90/2017 urmăreşte un scop legitim, constând în respectarea echilibrului bugetar între cheltuielile şi veniturile publice, totuși, în cazul concret al intimatului, nu a fost respectat un just echilibru între interesul public al realizării acestui scop şi interesul acesteia de a se respecta drepturile aparţinând creditorului-intimat. Statul, prin autoritatea publică corespunzătoare, nu a manifestat diligenţă în respectarea drepturilor intimatului, fiind insuficient faptul că sumele la care are dreptul aceasta se actualizează cu indicele de inflaţie.
Astfel, instanţa reţine că trebuie aplicate prioritar, față de dispozițiile art.6 din O.U.G. nr.90/2017, dispozițiile art.6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și cele cuprinse în art.1 din Primul Protocol adițional la Convenție, în condițiile în care, plecând de la jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, caracterul rezonabil al unei proceduri se analizează în funcție de circumstanțele cauzei și având în vedere criteriile consacrate în jurisprudența instanței europene, și anume, în special, gradul de complexitate a cauzei, comportamentul reclamantei și al autorităților competente, precum și importanța pentru părți a obiectului procedurii.
O altă interpretare ar putea încuraja o practică nedorită, de adoptare la începutul fiecărui an a unei ordonanțe de urgență prin care să se instituie o măsură asemănătoare, de suspendare a plății despăgubirilor pe o perioadă aparent mică, dar care, apreciată din momentul în care în patrimoniul persoanelor îndreptățite la despăgubiri (diferențe de drepturi salariale) a existat un bun, în sensul art.1 din Primul Protocol adițional la Convenție, rezultă a fi una nerezonabilă, constituind o ingerință disproporționată în raport cu dreptul de creanță al respectivelor persoane. Instanţa constată că, prin comportamentul său, întârziind plata sumelor de bani recunoscute intimatului prin hotărârea judecătorească pusă în executare, contestatorul încalcă dreptul de proprietate al intimatului, garantat de art.1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie. Astfel, instanţa observă că intimatul are o creanţă suficient de bine stabilită pentru a beneficia de protecţia art.1 din Protocolul nr.1 (cauzele Rafinăriile Greceşti Stran şi Stratis Adreadis c. Greciei, Jasiuniene c. Lituaniei, ###### şi ###### ####### c. României), iar întârzierea la plată sau refuzul de plată din partea contestatorului constituie atingeri aduse dreptului de proprietate al intimatei, astfel cum este garantat şi protejat de Convenţie. În concluzie, contestatorul, instituţie publică, nu poate să refuze, să omită sau să întârzie într-un mod nerezonabil executarea hotărârii, decât riscând să încalce art.1 din Protocolul nr.1 la Convenţie. Lipsa fondurilor, invocată, dar nedovedită, nu poate constitui un motiv justificat pentru întârziere. Pentru că prin dispoziţiile art.6 din O.U.G. nr.90/2017 se întârzie într-un mod nerezonabil executarea hotărârii, încălcându-se, astfel, art.1 din Protocolul nr.1 la Convenţie, în condiţiile în care instanţa reţine că prin instituirea unui termen de 5 ani în care urmează a fi executate obligaţiile stabilite prin hotărâri judecătoreşti având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din instituţiile şi autorităţile publice, se aduce atingere dreptului creditorului la soluţionarea în termen rezonabil a procesului civil, atâta timp cât faza de executare silită a hotărârilor judecătoreşti face parte integrantă din procesul civil, astfel cum s-a reţinut în mod constant în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (a se vedea Hotărârea C.E.D.O. din data de 17 iunie 2003, din cauza Ruianu c. României, par 66). Toate acestea, luând în considerare jurisprudenţa Curţii Constituţionale în privinţa unor dispoziţii legale similare (spre exemplu, Decizia nr.###/02.03.2010 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor O.U.G. nr.71/2009, Decizia nr.###/ 20.03.2018 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.34 alin.2 din O.U.G. nr.83/2014). Potrivit acestei jurisprudenţe, stabilirea unui termen rezonabil pentru executare este o măsură ce intră în marja de apreciere a statului, respectând atât dreptul de acces la justiţie, cât şi dreptul la un proces echitabil (sub aspectul duratei procedurii). Astfel, mecanismul eşalonării plăţii, ca modalitate de executare a unei hotărâri judecătoreşti, poate fi considerat în concordanţă cu principiile consacrate de jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi Curţii Europene a Drepturilor Omului, dacă sunt respectate anumite condiţii: tranşe de efectuare a plăţilor intermediare precis determinate, termen rezonabil de executare integrală, acoperirea eventualei devalorizări a sumei datorate. Spre deosebire de dispoziţiile legale cu privire la care Curtea Constituţională s-a pronunţat anterior, instanţa constată că, în privinţa O.U.G. nr.90/2017 nu este îndeplinită condiţia termenului rezonabil de executare integrală a obligaţiei, întrucât reglementările anterioare prevedeau un termen de executare integrală de 3 ani, în timp ce prin O.U.G. nr.90/2017 se instituie un termen de 5 ani de la data la care hotărârea dobândeşte putere executorie. Or, o perioadă de 5 ani puse sub semnul întrebării, prin ea însăşi, caracterul rezonabil al termenului. Mai mult decât atât, se impune observaţia că, în primii 3 ani, se prevede o obligaţie de plată a mai puţin de jumătate din creanţă, respectiv 40% din valoarea totală a sumelor datorate, cea mai semnificativă tranşă, de 35%, fiind, de altfel, ultima programată, ceea ce nu reprezintă o măsură de eşalonare, ci o veritabilă măsură de amânare a plăţii, având în vedere că partea semnificativă a creanţei urmează a fi executată după 4 ani. Totodată, deşi se instituie un mecanism menit să realizeze conservarea valorii creanţei, instanţa apreciază că acest mecanism nu este unul efectiv în vederea garantării executării integrale şi cu aceeaşi valoare economică a creanţei pentru creditor, dată fiind perioada îndelungată, 5 ani, la expirarea căreia este preconizată executarea integrală, respectiv 4 ani pentru o executare de jumătate din creanţă. Or, chiar în prezenţa mecanismului de actualizare a creanţei, executarea efectivă a creanţei nu este la adăpost de incertitudinea inerentă unui termen de 5 ani ce planează asupra condiţiilor socio-economice sau chiar asupra speranţei de viaţă a creditorului. Astfel, prelungirea îndelungată a plăţii considerabile a creanţei – a cincea tranşă anuală a creanţei fiind de 35% – imprimă un risc apreciabil asupra executării utile a creanţei pentru creditor şi, totodată, este de natură să creeze acestuia percepţia inutilităţii dreptului câştigat în instanţă. De asemenea, instanţa constată că, în alegerea termenului de 5 ani şi a cuantumului tranşelor, cu accent pe ultimele două tranşe anuale, legiuitorul delegat nu a invocat motive care să justifice în mod rezonabil această opţiune, respectiv nu a arătat de ce alte măsuri, eventual alegerea unei perioade mai scurte, spre exemplu, de 3 ani, cum s-a întâmplat în cazurile anterioare analizate de Curtea Constituţională sau o reaşezare a cuantumului tranşelor, nu constituie măsuri posibile. Pe cale de consecinţă, întrucât prin dispoziţiile art.6 din O.U.G. nr.90/2017 se întârzie într-un mod nerezonabil executarea hotărârii, se încalcă art.1 din Protocolul nr.1 la Convenţie. În sfârşit, în privinţa eventualei apărări a contestatorului vizând modul de calcul efectuat de către executorul judecătoresc a sumelor datorate la data de 23.07.2019, toate acestea prin încheierea din data de 23.07.2019, emisă în cadrul dosarului de executare nr.67/2019 (fila 251), prin care s-a stabilit, pe baza adresei nr.RN1P-92 din 12.03.2019 şi a adresei nr.A575 din 11.02.2019 a Ministerului Apărării Naţionale, suma totală de plată în cuantum de 16.457,94 lei (din care 14.176 lei cu titlu de creanţă, la care se adaugă dobânda legală până la data plăţii, cu menţiunea că debitul va fi actualizat cu indicele de inflaţie, iar 2.281,94 lei cu titlu de cheltuieli de executare), instanţa reţine faptul că prin respectiva apărare s-a contestat, eventual, doar modul de calcul efectuat, fără a propune o altă rezolvare, în condiţiile în care singura probă propusă de către contestator, prin contestaţia la executare, a reprezentat-o proba cu înscrisuri. Toate acestea, deşi contestatorului îi incumbă sarcina probei în privinţa variantei corecte, din punctul său de vedere, a modului de calcul privind diferenţele salariale, în condiţiile în care ar fi contestat şi modul de calcul efectuat de către executorul judecătoresc, în conformitate cu art.249 C.pr.civ., având titlul marginal sarcina probei, potrivit căruia “cel care face o susţinere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege”. Cu sublinierea că probele sunt deosebit de importante pentru protecţia şi ocrotirea drepturilor subiective civile, iar odată declanşat un proces civil, probele au o importanţă primordială, în condiţiile în care, în esenţă, procesul civil este un duel al probelor părţilor, importanţa probei fiind exprimată de maxima idem est non esse ## ### ####### (un drept nedovedit e ca inexistent). Or, instanţei nu i s-ar putea reproşa, în căile de atac, omisiunea de a ordona din oficiu probe pe care partea nu le-a propus şi administrat în condiţiile legii, conform art.254 alin.6 C.pr.civ. Pentru aceste motive, instanța va respinge ca neîntemeiată contestaţia la executare, formulată de contestatorii Ministerul Apărării Naţionale şi Unitatea militară 01308, prin Ministerul Apărării Naţionale, în contradictoriu cu intimatul BĂZĂVAN DAN. Totodată, instanţa va respinge ca neîntemeiată cererea reconvenţională, astfel cum a fost modificată (din data de 02.11.2020, existentă la filele 34 şi urm., vol.II din dosar), formulată de intimatul BĂZĂVAN DAN, în contradictoriu cu contestatorii Ministerul Apărării Naţionale şi Unitatea militară 01308, prin Ministerul Apărării Naţionale, legal timbrată (după cum se va arăta chiar în prezentul paragraf, în dreptul fiecărei solicitări), prin care intimatul a solicitat obligarea contestatorilor la plata de ▪ despăgubiri pentru discriminare, în cuantum de 50.000 lei, în solidar şi restabilirea situaţiei anterioare discriminării sau anularea situaţiei create prin discriminare, potrivit dreptului comun (pentru care este incident cazul de scutire de la plata taxei judiciare de timbru, prevăzut de art.27 din O.G. nr.137/2000) şi la plata de ▪ daune morale aduse onoarei, demnităţii şi reputaţiei intimatului, în cuantum de 50.000 lei, în solidar (pentru care s-a achitat o taxă judiciară de timbru în cuantum de 100 lei, conform art.7 din O.U.G. nr.80/2013), precum şi ▪ daune interese în cuantum de 500 lei, fiecare, – pentru neexecutarea întocmai a hotărârii judecătoreşti definitive, în sensul că, în loc să consemneze, în decizia de pensie, suma de 950 lei, conform art.14 din Legea nr.153/2017, au calculat pensia cu suma compensatorie de 681 lei, echivalentul sporului pentru titlul ştiinţific de doctor la data de 31.12.2009, iar restul sumelor datorate ce au făcut obiectul dosarului de executare silită nu au fost achitate cu dobânda şi rata inflaţiei şi – pentru pagubele cauzate prin întârzierea executării (pentru care s-au achitat două taxe judiciare de timbru, în cuantum de 40 lei, fiecare, conform art.3 alin.1 din O.U.G. nr.80/2013), alături de obligarea contestatorilor la plata unei ▪ amenzi judiciare, de 7.000 lei, fiecare, pentru neexecutarea hotărârii judecătoreşti definitive şi punerea în întârziere, cu rea-credinţă, a executării silite, conform art.720 alin.3 C.pr.civ. (pentru care s-au achitat două taxe judiciare de timbru, în cuantum de 20 lei, fiecare, conform art.27 din O.U.G. nr.80/2013) – dovada taxei judiciare de timbru totale, de 220 lei, se află la fila 33, vol.II din dosar. În drept, în privinţa ultimelor două solicitări, privind daune interese în cuantum de 500 lei, fiecare, pentru pagubele cauzate prin întârzierea executării, respectiv aplicarea unei amenzi judiciare, de 7000 lei, fiecare, instanţa reţine că, în conformitate cu art.720 alin.3 C.pr.civ., “în cazul respingerii contestaţiei, contestatorul poate fi obligat, la cerere, la despăgubiri pentru pagubele cauzate prin întârzierea executării, iar când contestaţia a fost exercitată cu rea-credinţă, el va fi obligat şi la plata unei amenzi judiciare de la 1.000 lei la 7.000 lei”. Astfel, instanţa reţine că, pe de o parte, în privinţa obligării contestatorului la plata de despăgubiri pentru repararea pagubelor cauzate prin întârzierea executării, intimatul nu a arătat, in concreto, faptele care au putut conduce la întârzierea executării de către contestator, deşi, în conformitate cu dispoziţiile art.249 C.pr.civ., intimatului (în cadrul acestei cereri reconvenţionale) îi revenea sarcina probei, având în vedere, totodată, că simpla formulare a prezentei contestaţii la executare, respinse ca neîntemeiate, în niciun caz nu a condus la întârzierea executării, în condiţiile în care nici nu a fost formulată (şi admisă) vreo cerere de suspendare (provizorie) a executării silite în cadrul acestui dosar – iar simpla formulare a unei contestaţii la executare nu conduce la suspendarea executării silite. Cu precizarea, totodată, a faptului că o astfel de solicitare ar fi trebuit formulată, eventual, în cadrul unei contestaţii la executare introduse de către chiar intimatul din prezenta cuază (creditor), în cazul în care nu debitorul (în caz că acesta nu a obţinut o suspendare a executării), ci executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condiţiile legii, întemeiate, deci, pe dispoziţiile art.712 alin.1 teza a II-a C.pr.civ., solicitarea de obligare la despăgubiri ori de aplicare a unei amenzi judiciare în sarcina executorului judecătoresc întemeindu-se pe apărările analizate de către instanţa de executare în cadrul respectivei contestaţii la executare, ceea ce nu se întâmplă în situaţia din prezenta cauză, în care intimatul a formulat această cerere reconvenţională ataşat unei contestaţii la executare prin care contestatorul a solicitat, din contră, anularea executării silite ori a unor acte de executare silită, iar nicidecum continuarea executării silite, care reprezintă intenţia doar a intimatului. În caz contrar, dacă s-ar da o altă interpretare, s-ar ajunge inclusiv la eludarea dispoziţiilor art.715 C.pr.civ., privind termenul de formulare a unei contestaţii la executare de către creditorul executării în caz de refuz al executorului de a efectua o executare ori anumite acte de executare, care începe să curgă de la data comunicării actului prin care se constată refuzul executorului judecătoresc de a îndeplini un act de executare silită, pe care instanţa de executare, în cadrul unei astfel de contestaţii, este obligată a-l solicita, conform art.720 alin.8 C.pr.civ., tocmai pentru a face aplicarea, după caz, şi a dispoziţiilor art.720 alin.7 C.pr.civ.
Cu precizarea că intimatul din prezenta cauză a formulat o astfel de contestaţie la executare, obiect al dosarului nr. ####/302/2020, judecarea cărei contestaţii la executare fiind suspendată, până la soluţionarea definitivă a prezentei contestaţii la executare, toate acestea prin încheierea din data de 08.12.2020 a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, pronunţată în dosarul nr.####/302/2020, conform inclusiv informaţiilor obţinute din sistemul ECRIS al instanţei. Cu precizarea că această solicitare, de obligare a contestatorului la plata de daune interese în cuantum de 500 lei, fiecare, a fost formulată atât pentru repararea pagubelor cauzate prin întârzierea executării, aspect anterior analizat, cât şi pentru repararea pagubelor cauzate prin neexecutarea întocmai a hotărârii judecătoreşti definitive, pentru care cererea reconvenţională este, la fel, neîntemeiată. Aspectul semnalat de intimat, privind neexecutarea întocmai a hotărârii judecătoreşti definitive se referă la faptul că debitorul, în loc să consemneze, în decizia de pensie, suma de 950 lei, conform art.14 din Legea nr.153/2017, ar fi calculat pensia cu suma compensatorie de 681 lei, echivalentul sporului pentru titlul ştiinţific de doctor la data de 31.12.2009, iar restul sumelor datorate care au făcut obiectul dosarului de executare silită nu au fost achitate cu dobânda şi rata inflaţiei. Or, instanţa reţine că pentru aspectul semnalat, respingerea prezentei contestaţii la executare, cu consecinţa continuării, astfel, a executării silite împotriva debitorului, reprezintă o satisfaţie echitabilă în favoarea creditorului-intimat, care, de altfel, a demarat executarea silită tocmai urmare a neexecutării întocmai a hotărârii judecătoreşti definitive, adică benevole, de îndată, în mod corespunzător, sancţionarea debitorului, prin aceea că urmează a suporta inclusiv cheltuielile de executare, fiind suficientă, din punctul de vedere analizat. Pe de altă parte, în privinţa aplicării în sarcina contestatorului a unei amenzi judiciare pentru exercitarea cu rea-credinţă a contestaţiei la executare, instanţa reţine că intimatul nu a făcut dovada săvârşirii de către contestatoare a unui abuz de drept procedural, în condițiile în care potrivit art.12 alin.1 C.pr.civ., “drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună-credință, potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege și fără a se încălca drepturile procesuale ale altei părți”, pentru ca în cuprinsul dispozițiilor art.12 alin.2 C.pr.civ. să se prevadă că “partea care își exercită drepturile procesuale în mod abuziv răspunde pentru prejudiciile materiale și morale cauzate. Ea va putea fi obligată, potrivit legii, și la plata unei amenzi judiciare”. Or, pentru a fi în prezența unui abuz de drept procedural, este necesar să se constate, printre altele, că dreptul procedural a fost exercitat pentru atingerea unui alt scop decât cel pentru care a fost recunoscut de lege (partea care îl folosește urmărind un obiectiv care nu corespunde justei și cât mai rapidei soluționări a cauzei), respectiv că dreptul procedural a fost exercitat cu rea-credință. Aspectul privind exercitarea cu rea-credință a unui drept procedural este unul subiectiv, care poate fi identificat doar prin raportare la circumstanțe exterioare, precum în cazul acestei aplicații a abuzului de drept procedural, și anume, a formulării unei cereri cu rea-credință, cu sublinierea că simplul fapt al respingerii cererii nu conduce, automat, la concluzia că partea a exercitat abuziv dreptul de a formula cererea respectivă. Raportând considerentele în drept, anterior arătate, la situația de fapt din prezenta cauză, instanța nu constată a fi existat vreo împrejurare concretă care să conducă la concluzia reținerii relei-credințe a contestatorului în formularea prezentei contestaţii la executare, prin care contestatorul a criticat, în principal, aspectul privind lipsa caracterului exigibil al creanţei, urmare a incidenţei dispoziţiilor O.U.G. nr.90/2017, apărări care s-au dovedit neîntemeiate. În sfârşit, în privinţa solicitărilor din cererea reconvenţională, astfel cum a fost modificată, de obligare a contestatorilor la plata de ▪ despăgubiri pentru discriminare, în cuantum de 50.000 lei, în solidar şi restabilirea situaţiei anterioare discriminării sau anularea situaţiei create prin discriminare, potrivit dreptului comun şi la plata de ▪ daune morale aduse onoarei, demnităţii şi reputaţiei intimatului, în cuantum de 50.000 lei, în solidar, instanţa reţine că între aceste pretenţii şi cele aferente contestaţiei la executare nu există o legătură suficientă, în sensul art.209 alin.1 C.pr.civ. (conform căruia “dacă pârâtul are, în legătură cu cererea reclamantului, pretenţii derivând din acelaşi raport juridic sau strâns legate de aceasta, poate să formuleze cerere reconvenţională”). Toate acestea, întrucât prin cererea principală, constând într-o contestaţie la executare, instanţa este chemată a verifica motivele de nelegalitate a actelor de executare contestate, în cadrul cărei contestaţii la executare legiuitorul a stabilit expres solicitările care ar putea fi formulate, pe lângă această verificare a legalităţii executării silite ori a actelor de executare, spre exemplu, prin dispoziţiile la care am făcut referire mai sus, ale art.720 alin.3 C.pr.civ., invocate de intimat ori cele din cuprinsul art.720 alin.9 C.pr.civ., din care motiv astfel de solicitări sunt de strictă interpretare şi aplicare.
Pentru aceste motive, instanţa va respinge ca neîntemeiată cererea reconvenţională, astfel cum a fost modificată, formulată de intimatul BĂZĂVAN DAN, în contradictoriu cu contestatorii Ministerul Apărării Naţionale şi Unitatea militară 01308, prin Ministerul Apărării Naţionale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată contestaţia la executare, formulată de contestatorii Ministerul Apărării Naţionale şi Unitatea militară 01308, prin Ministerul Apărării Naţionale, ambele cu sediul în Bucureşti, ########## ######, sector 5, în contradictoriu cu intimatul BĂZĂVAN DAN, cu domiciliul în Bucureşti, str. Sg. Maj. #### ######, nr.13, ######, ####, ####, #####, sector 6. Respinge ca neîntemeiată cererea reconvenţională, astfel cum a fost modificată, formulată de intimatul ####### ###, în contradictoriu cu contestatorii Ministerul Apărării Naţionale şi Unitatea militară 01308, prin Ministerul Apărării Naţionale.
Cu drept numai de apel, în termen de 10 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Sectorului 5 București. Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, astăzi, 15.02.2021.
PREŞEDINTE, GREFIER, #########-###### ######-####### ####### Jud., red. ## tehn. ###### – 6 ex./18.03.2021 Se vor efectua 4 #### – părți şi executor judecătoresc