Când ICCJ se comportă ca o Instanță Supremă și nu ca o Înaltă Cloacă!

Când ICCJ se comportă ca o Instanță Supremă și nu ca o Înaltă Cloacă!

Putem vorbi că mai avem un Stat de Drept (și o Justiție)!

După mai bine de șase ani (mai exact 6 ani și 4 luni, dată la care ICCJ a admis un recurs al subsemnatului ofțer în activitate la acel moment, a casat soluția Curții de Apel București și a trimis spre rejudecare Tribunalului București cauza cu care fusese legal investită la acel moment) ICCJ și-a adus aminte că este instanță SUPREMĂ și nu Înaltă Cloacă și a pronunțat o soluție de casare cu trimitere spre rejudecare în dosarul 4670/2/2023, dosar în care au fost atacate niște HG – uri clasificate SECRET de stabilire a soldelor și salariilor militarilor și polițiștilor (implicit a pensiilor acestora) cu încălcarea Constituției și a Legii.

Numărul dosarului: 4670/2/2023

Conform art. 3 din Legea nr. 284/2010 – Sistemul de salarizare reglementat prin prezenta lege are la bază următoarele principii: a) caracterul unitar, în sensul că reglementează salarizarea tuturor categoriilor de personal din sectorul bugetar, prin luarea în considerare a drepturilor de natură salarială stabilite prin acte normative speciale în sistemul de salarizare reglementat de prezenta lege; b) supremația legii, în sensul că drepturile de natură salarială se stabilesc numai prin norme juridice de forța legii; c) echitate și coerență, prin crearea de oportunități egale și remunerație egală pentru muncă de valoare egală, pe baza principiilor și normelor unitare privind stabilirea și acordarea salariului și a celorlalte drepturi de natură salarială ale personalului din sectorul bugetar; d) sustenabilitate financiară, prin stabilirea de majorări salariale în baza legilor speciale anuale (în completare cu anexa 7)

Conform art. 6 din Legea nr. 153/2017 – Principii Sistemul de salarizare reglementat prin prezenta lege are la bază următoarele principii: a) principiul legalității, în sensul că drepturile de natură salarială se stabilesc prin norme juridice de forța legii, cu excepția hotărârilor prevăzute la art. 11 alin. (1), conform principiilor enunțate de art. 120 din Constituția României, republicată, dar cu încadrare între limitele minime și maxime prevăzute prin prezenta lege; b) principiul nediscriminării, în sensul eliminării oricăror forme de discriminare și instituirii unui tratament egal cu privire la personalul din sectorul bugetar care prestează aceeași activitate și are aceeași vechime în muncă și în funcție; c) principiul egalității, prin asigurarea de salarii de bază egale pentru muncă cu valoare egală; d) principiul importanței sociale a muncii, în sensul că salarizarea personalului din sectorul bugetar se realizează în raport cu responsabilitatea, complexitatea, riscurile activității și nivelul studiilor; e) principiul stimulării personalului din sectorul bugetar, în contextul recunoașterii și recompensării performanțelor profesionale obținute, pe baza criteriilor stabilite potrivit legii și regulamentelor proprii; f) principiul ierarhizării, pe verticală, cât și pe orizontală, în cadrul aceluiași domeniu, în funcție de complexitatea și importanța activității desfășurate; g) principiul transparenței mecanismului de stabilire a drepturilor salariale, în sensul asigurării predictibilității salariale pentru personalul din sectorul bugetar; h) principiul sustenabilității financiare, în sensul stabilirii nivelului de salarizare pentru personalul bugetar, astfel încât să se asigure respectarea plafoanelor cheltuielilor de personal ale bugetului general consolidat, stabilite în condițiile legii; i) principiul publicității în sensul transparenței veniturilor de natură salarială, precum și a altor drepturi în bani și/sau în natură pentru toate funcțiile din sectorul bugetar (în completare cu anexa nr. 6).

Conform art. 108 alin. (4) din Constituție – Hotărârile și ordonanțele adoptate de Guvern se semnează de primul-ministru, se contrasemnează de miniștrii care au obligația punerii lor în executare și se publică în Monitorul Oficial al României. Nepublicarea atrage inexistența hotărârii sau a ordonanței. Hotărârile care au caracter militar se comunică numai instituțiilor interesate.

Potrivit art. 15 lit. d) din Legea nr. 182/2002 – informații secrete de stat – informațiile care privesc securitatea națională, prin a căror divulgare se pot prejudicia siguranța națională și apărarea tarii. (a se vedea și art. 15 lit. f) din Legea nr. 182/2002 – secrete – informațiile a căror divulgare neautorizată este de natura să producă daune securității naționale;).
Din ce texte legale ar rezulta că Este salarizarea cadrelor militare o informație ce ar putea prejudicia securitatea națională și apărarea țării? NU, mai ales că aceasta era prevăzută în lege comună tuturor bugetarilor.
Tot la art. 15 lit. e) din Legea nr. 182/2002 se instituie că: informații secrete de serviciu – informațiile a căror divulgare este de natura să determine prejudicii unei persoane juridice de drept public sau privat.

Conform prevederilor art. 4 alin. (2) din H.G. nr. 585/2002 – Informațiile secrete de stat sunt informațiile a căror divulgare poate prejudicia siguranța națională și apărarea țării și care, în funcție de importanța valorilor protejate, se includ în urmatoarele niveluri de secretizare prevăzute de lege: a) strict secret de importanță deosebită; b) strict secret; c) secret, precum și alin. (3) – Informațiile a căror divulgare este de natură să determine prejudicii unei persoane juridice de drept public sau privat se clasifică secrete de serviciu..).
În art. 17 al H.G. nr. 585/2002 se instituie că: (1) Informațiile vor fi clasificate numai în cazul în care se impune protecția acestora, iar nivelurile de secretizare și termenele de clasificare subzista atât timp cât dezvăluirea sau diseminarea lor neautorizată ar putea prejudicia siguranța națională, apărarea țării, ordinea publică sau interesele persoanelor juridice de drept public sau privat. (2) Supraevaluarea sau subevaluarea nivelului de secretizare a informațiilor și a duratei pentru care au fost clasificate se pot contesta de către orice persoană fizica sau juridica română, în contencios administrativ.
Astfel unul din temeiurile pentru care aceste acte trebuie constatate ca inexistente de către instanța de judecată este acela al ”posibilității” contestării, dacă acesta ar fi fost cunoscut de părțile interesate, mai ales că nu s-a comunicat niciodată vreun act administrativ privind salarizarea cadrelor militare (art. 20 din Legea nr. 182/2002 – Orice persoana fizica sau juridică română poate face contestație la autoritățile care au clasificat informația respectiva, împotriva clasificării informațiilor, duratei pentru care acestea au fost clasificate, precum și împotriva modului în care s-a atribuit un nivel sau altul de secretizare. Contestația va fi soluționată în condițiile legii contenciosului administrativ.).
Astfel, potrivit prevederilor art. 24 alin. (5) din Legea nr. 182/2002 – Se interzice clasificarea ca secrete de stat a informațiilor, datelor sau documentelor în scopul ascunderii încălcărilor legii, erorilor administrative, limitării accesului la informațiile de interes public, restrângerii ilegale a exercițiului unor drepturi ale vreunei persoane sau lezării altor interese legitime.
Totodată potrivit dispozițiilor art. 33 din aceiași Lege nr. 182/2002 – Este interzisă clasificarea ca secrete de serviciu a informațiilor care, prin natura sau conținutul lor, sunt destinate să asigure informarea cetățenilor asupra unor probleme de interes public sau personal, pentru favorizarea ori acoperirea eludării legii sau obstrucționarea justiției.

Conform art. 11 din Legea nr. 24/2000, republicată – (1) În vederea intrării lor în vigoare, legile și celelalte acte normative adoptate de Parlament, hotărârile și ordonanțele Guvernului, deciziile primului-ministru, actele normative ale autorităților administrative autonome, precum și ordinele, instrucțiunile și alte acte normative emise de conducătorii organelor administrației publice centrale de specialitate se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. (2) Nu sunt supuse regimului de publicare în Monitorul Oficial al României: a) deciziile primului-ministru clasificate, potrivit legii; b) actele normative clasificate, potrivit legii, precum și cele cu caracter individual, emise de autoritățile administrative autonome și de organele administrației publice centrale de specialitate. (3) Legile se publică imediat după promulgare, însoțite de actul prin care au fost promulgate. Celelalte acte cu caracter normativ, adoptate de Parlament, se publică sub semnătura președinților celor două Camere. (4) Ordonanțele și hotărârile Guvernului se publică numai după ce au fost semnate de primul-ministru și contrasemnate de miniștrii care au obligația să le pună în executare. (5) Celelalte acte normative se publică după ce au fost semnate de emitent.

Desigur toate acestea nu ar fi posibile fără acea autoritate SUROGAT numită pompos ORNISS (Oficiul Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat) și fără participarea tacită a celor în activitate, militari și polițiști (dar și a rezerviștilor) care așteaptă pe Harap Alb, și nici a sindicatelor și ONG – urilor din apărare, ordine publică și siguranță națională căci nu s-au îngrămădit să atace cele 3 HG – uri clasificate secret și cele 38 de OMApN clasificate secret de serviciu (respectiv cele 4 OMAI de care avem cunoștință, clasificate, de asemenea secret de serviciu).

Dar asta e Romania, veșnic surprinzătoare, cu majoritatea aflată în Coma profundă.