Trasferul nelegal al datelor cu caracter personal
(datelor medicale) de la Ministerul Sănătății la Ministerul Afacerilor Interne,
FĂRĂ ACORDUL PACIENTULUI
Că nu a fost pandemie de Sars Cov – 2 în România în lipsa actului administrativ ce trebuia să fie emis în condițiile art. 5 lit. i) din Legea nr. 95/2006 de către Ministerul Sănătății (”Ministerul Morții”), o știm foarte bine.
Ce nu se știe este faptul că Ministerul Sănătății a trasferat date medicale la Ministerul Afacerilor Interne, fără acordul pacientului, ba mai mult la Evidența Populației (DEPABD) au fost asociate celor în cauză status de ”izolat” / ”carantinat” / ”internat”.
Acest transfer nu numai că este nelegal / ilegal dar practic nu există niciun consimțământ al pacientului în acest sens.
Știm, o să întrebați de unde știm.
Păi să începem tot cu o întrebare inteligentă.
De unde știau milițienii că sunteți izolați / carantinați / internați și făceau în permanență verificări?
Dar purtătorii de pijamale de la Jandarmerie, precum și polițiștii locali?
E simplu Ministerul Sănătății prin structurile subordonate (și Corona Forms) a transferat date medicale în mod nelegal / ilegal, cu încălcarea actelor normative în vigoare (inclusiv a Regulamentului UE GDPR nr. 679/2016 [1]) și fără a avea consimțământul pacientului, la Ministerul Afacerilor Interne.
Asta dovedește încă odată analfabetismul funcțional al acestor angajați pe bani publici și pasivitatea cetățenilor, căci dacă ne amintim de Decizia CCR nr. 498/2018 [2] sintagma ”dosar electronic” din Legea nr. 95/2006 este NECONSTITUȚIONALĂ, practic este neconstituțional orice dosar electronic sau orice fișier electronic ce conține date medicale ale pacientului.
Conform Deciziei CCR nr. 498/2018:
„CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Admite excepția de neconstituționalitate ridicată direct de Avocatul Poporului și constată că dispozițiile art. 30 alin. (2) și (3), precum și sintagma „sistemul dosarului electronic de sănătate al pacientului“ din cuprinsul art. 280 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății sunt neconstituționale.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 17 iulie 2018. (https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/203149)”
Conform pct. 32-33 din Regulamentul UE GDPR nr. 679/2016:
(32) Consimțământul ar trebui acordat printr-o acțiune neechivocă care să constituie o manifestare liber exprimată, specifică, în cunoștință de cauză și clară a acordului persoanei vizate pentru prelucrarea datelor sale cu caracter personal, ca de exemplu o declarație făcută în scris, inclusiv în format electronic, sau verbal. Acesta ar putea include bifarea unei căsuțe atunci când persoana vizitează un site, alegerea parametrilor tehnici pentru serviciile societății informaționale sau orice altă declarație sau acțiune care indică în mod clar în acest context acceptarea de către persoana vizată a prelucrării propuse a datelor sale cu caracter personal. Prin urmare, absența unui răspuns, căsuțele bifate în prealabil sau absența unei acțiuni nu ar trebui să constituie un consimțământ. Consimțământul ar trebui să vizeze toate activitățile de prelucrare efectuate în același scop sau în aceleași scopuri. Dacă prelucrarea datelor se face în mai multe scopuri, consimțământul ar trebui dat pentru toate scopurile prelucrării. În cazul în care consimțământul persoanei vizate trebuie acordat în urma unei cereri transmise pe cale electronică, cererea respectivă trebuie să fie clară și concisă și să nu perturbe în mod inutil utilizarea serviciului pentru care se acordă consimțământul.(33) Adesea nu este posibil, în momentul colectării datelor cu caracter personal, să se identifice pe deplin scopul prelucrării datelor în scopuri de cercetare științifică. Din acest motiv, persoanelor vizate ar trebui să li se permită să își exprime consimțământul pentru anumite domenii ale cercetării științifice atunci când sunt respectate standardele etice recunoscute pentru cercetarea științifică. Persoanele vizate ar trebui să aibă posibilitatea de a-și exprima consimțământul doar pentru anumite domenii de cercetare sau părți ale proiectelor de cercetare în măsura permisă de scopul preconizat.
Conform art. 71 NCC [3] – Dreptul la viața privată (1) Orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private. (2) Nimeni nu poate fi supus vreunor imixtiuni în viața intimă, personală sau de familie, nici în domiciliul, reședința sau corespondența sa, fără consimțământul său ori fără respectarea limitelor prevăzute la art. 75. (3) Este, de asemenea, interzisă utilizarea, în orice mod, a corespondenței, manuscriselor sau a altor documente personale, precum și a informațiilor din viața privată a unei persoane, fără acordul acesteia ori fără respectarea limitelor prevăzute la art. 75.
și în continuare din același act normativ identificăm imperativ la art. 72 că: Dreptul la demnitate (1) Orice persoană are dreptul la respectarea demnității sale. (2) Este interzisă orice atingere adusă onoarei și reputației unei persoane, fără consimțământul acesteia ori fără respectarea limitelor prevăzute la art. 75.
și conform art. 30^9 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 95/2006 [4] identificăm IMPERATIV:
„respectarea dreptului pacientului de a-și exprima consimțământul în mod liber și informat”
a se vedea și art. 4 și urm. din Legea nr. 46/2003 [5] – Pacientul are dreptul de a fi informat cu privire la serviciile medicale disponibile, precum și la modul de a le utiliza.
Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal (ANSPDCP) nici nu ne-a răspuns la plângerea formulată.
De altfel, ”Transferul unor date cu caracter personal, referitoare la starea de sănătate a unei persoane, colectate de o instituție, constituie o ingerință în viața privată a persoanei în cauză – Hotărârea din 5 iulie 2011 a Tribunalului Funcției Publice al Uniunii Europene, Camera întâi, cauza F-46/09” [6].
Desigur, ne-am adresat acestor autorități, iar DEPABD ne-a comuncat, în urma unui dosar:
Desigur în textele indicate nu veți găsi nimic care să semene a temei de drept și de aceea am chemat în judecată MS și MAI, aceștia fiind obligați să comunice informațiile de interes public, și astfel am ajuns la concluzia că NELEGAL și netemeinic MS A TRASFERAT DATE MEDICALE ALE PACIENTULUI, FĂRĂ ACORDUL ACESTUIA LA MAI, ceea ce este foarte grav.
Definitivă prin respingerea recursului declarat de subsemnatul (Hotarârea Curții de Apel București, Secția a VIII – a Contencios adminsitrativ și fiscal, nr. 2606/2021 16.12.2021):
|
Părţi
|
Şedinţe
|
Și în cele ce urmează redăm și motivarea (https://www.rejust.ro/juris/5g547d3d):
Dosar nr. 20903/3/2020
ROMÂNIA
Tribunalul Bucureşti
Secţia a II-a de Contencios Administrativ şi Fiscal ÎNCHEIERE
Şedinţa publică din data de 07.12.2020
Instanţa compusă din:
PREŞEDINTE:######## #########-#######
GREFIER:###### ##########
Pe rol se află soluţionarea cauzei civile, având ca obiect comunicare informaţii privind pe reclamantul BĂZĂVAN DAN în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Interne și Ministerul Sănătății. La apelul nominal făcut în şedinţa publică, a răspuns reclamantul personal, lipsă fiind reprezentanții pârâților. Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă care învederează oral obiectul cauzei, stadiul judecăţii, depunerea de note scrise de către pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, după care: Tribunalul, în raport de prevederile art. 248 alin. 1 C.proc. civ., pune în discuție excepția lipsei calității de reprezentant a semnatarului întâmpinării depusă de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne și excepția nulității întâmpinării, invocate de reclamant . Reclamantul personal, având cuvântul, solicită admiterea excepțiilor. Arată că Ministerul Afacerilor Interne a depus un act care atestă de fapt numirea pe funcţia de consilier juridic şi nicidecum un act care să ateste calitatea de reprezentant. Raportat la Ordinul Ministrului care a fost depus înainte de începerea şedinţei de judecată solicită să se constate că acela reprezintă, în sensul autenticităţii, validităţii şi legalităţii, dovada calităţii de reprezentant. Având în vedere cele două înscrisuri arată că depune şi un Ordin al Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale din care rezultă acelaşi aspect, drept pentru care solicită să se constate că Ministerul Afacerilor Interne nu a depus dovada calităţii de reprezentant fapt pentru care invocă excepţia nulităţii actelor de procedură aşa cum au fost ele formulate raportat la art.174 alin.1 C.proc.civ. Mai arată că depune un act de numire în funcţie de director general adjunct al altui comisar şef, într-un alt dosar, de la data de 09.09.2020, ordin care este semnat de ###### ####, în calitate de Ministru şi nicidecum de ###### ###.
Mai arată că, de câte ori se schimbă miniştri ordinele se rescriu şi se numesc pe funcţii pentru că cele vechi numai au valabilitate, sunt cu valabilitate limitată, din punct de vedere al valabilităţii acestora. Depune la dosarul cauzei două articole publicate pe juridice. ro în ceea ce priveşte dovada calităţii de reprezentant. Menţionează că, la dosar nu sunt împuternicirile consilierilor juridici aşa cum rezultă din Anexa 12 a Statutului profesiei de consilier juridic. Faţă de aspectele expuse, solicită admiterea excepţiilor aşa cum au fost invocate şi să se constate nulitatea întâmpinării Ministerul Afacerilor Interne având în vedere că a fost formulată de o persoană necompetentă, cu depăşirea atribuţiilor, fără a face dovada calităţii de reprezentant. Tribunalul, având în vedere prevederile art. 7 alin. 4 din O.U.G. nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea MAI și Ordinul MAI nr. ##########.08.2018, constată că au fost respectate prevederile art. 151 alin. 2 și 3 C.proc.civ. și cele ale art. 83 C.proc.civ. coroborate cu art. 84 C.proc.civ., motiv pentru care respinge excepția lipsei calității de reprezentant a semnatarului întâmpinării depusă de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne și excepția nulității întâmpinării, invocate de reclamant, ca neîntemeiate și pune în discuție excepția lipsei de interes invocată de pârâtul Ministerul Sănătății. Reclamantul personal, având cuvântul, solicită respingerea excepției, ca neîntemeiată având în vedere că Ministerul Afacerilor Interne era obligat să comunice chiar dacă a redirecţionat solicitarea. Mai mult decât atât, aşa cum se poate observa din dosar, a formulat solicitare şi către Ministerul Sănătăţii având în vedere că ambele autorităţi erau implicate în transferul bazelor de date, cum uşor se poate observa din probatoriul depus de DEPABD, s-au transferat date medicale de la Ministerul Sănătăţii la DEPABD şi era important să ştie în ce temei, care sunt motivele întrucât din punctul său de vedere sunt încălcate toate dispoziţiile legale Tribunalul, având în vedere obiectul cauzei și prevederile Legii nr. 544/2001, constată că reclamantul are interes în formularea cererii, motiv pentru care respinge excepția lipsei de interes invocată de pârâtul Ministerul Sănătății, ca neîntemeiată și pune în discuție excepția lipsei de obiect/rămânerii fără obiect invocată de pârâtul Ministerul Sănătății. Reclamantul personal, având cuvântul, solicită respingerea excepției, ca neîntemeiată. Precizează că cererea sa a fost soluționată cu întârziere și că nu a primit informațiile solicitate. Tribunalul, având în vedere obiectul cauzei și adresa nr. REG2/8405/18.09.2020, emisă de Ministerul Sănătății, respinge excepția lipsei de obiect/rămânerii fără obiect invocată de pârâtul Ministerul Sănătății, ca neîntemeiată și pune în discuție excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne.
Reclamantul personal, având cuvântul, solicită respingerea excepției, ca neîntemeiată.
Tribunalul, având în vedere că reclamantul a formulat cerere privind comunicarea de informații de interes public către acest pârât, respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, ca neîntemeiată și pune în discuție excepția prematurității formulării cererii invocată de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne. Reclamantul personal, având cuvântul, solicită respingerea excepției, ca neîntemeiată. Tribunalul, având în vedere că reclamantul a formulat cerere privind comunicarea de informații de interes public către acest pârât, constată că pârâtul trebuia să dea un răspuns reclamantului, motiv pentru care respinge excepția prematurității formulării cererii invocată de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, ca neîntemeiată și pune în discuție cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate a art. 8-9 și art. 15 din O.G. nr. 27/2002 în raport de prevederile art. 1 alin. 3-5, art. 15 alin. 1, art. 16, art. 20-21, art. 51-52 și art. 124 din Constituția României, a art. 7 , art. 12, art. 21 și art. 22 alin. 1 din Legea nr. 544/2001 în raport de prevederile art. 1 alin. 3-5, art. 4, art. 11, art. 16, art. 21, art. 31, art. 57, art. 124 alin. 2 și art. 126 din Constituția României, a art. 12-13, art. 17-23 din Legea nr. 95/2006 în raport de prevederile art. 1 alin. 3-5, art. 4, art. 10-11, art. 15 alin. 1, art. 16, art. 20, art. 34 și art. 73 din Constituția României, a Legii nr. 55/2020 și a Legii nr. 136/2020 în raport de prevederile art. 1 , art. 4, art. 9-11, art. 15-16, art. 20-27, art. 30-34, art. 36, art. 39-41, art. 43-44, art. 47-49, art. 50-52, art. 73, art. 75-76, art. 108, art. 115-116, art. 118, art. 124, art. 126, art. 129, art. 135, art. 154-155 și art. 141 din Constituția României.
Reclamantul personal, având cuvântul, solicită admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate invocate, precizând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, în speţă să fie nişte dispoziţii criticate dintr-o ordonanţă sau o lege aflate în vigoare, să nu fi fost constatate printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale ca fiind neconstituţională şi să aibă legătură cu soluţionarea cauzei. Mai arată că, raportat la cele menţionate şi invocate solicită să se constate că toate acestea au legătură cu soluţionarea cauzei. Menţionează că, este bolnav cronic şi nu este de acord ca datele sale personale medicale să fie transferate în altă parte, decât medicul său şi cei interesaţi direct în specialitate, doar pentru ei şi-a dat acordul în scris să-i fie folosite datele medicale motiv pentru care solicită să se dispună sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţiile invocate.
Tribunalul reține spre soluționare cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate invocate și pune în discuție probele. Reclamantul, având cuvântul, solicită proba cu înscrisuri. Tribunalul, în baza dispoziţiilor art. 258 alin. 1 C.proc. civ., încuviinţează proba cu înscrisuri ca fiind pertinentă, concludentă şi utilă soluţionării cauzei şi dispune administrarea ei la termenul de azi potrivit art. 260 alin. 1 C.proc. civ. Respinge proba cu interogatoriul pârâților, ca neutilă soluționării cauzei. Nemaifiind alte cererii de formulat, excepţii de invocat, tribunalul, în baza art. 392 C.proc. civ., deschide dezbaterile şi acordă reclamantului cuvântul pe fondul cauzei. Reclamantul personal, având cuvântul, solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată pentru motivele expuse pe larg prin cererea de chemare în judecată. Arată că, atât Ministerul Afacerilor Interne, cât şi Ministerul Sănătăţii au încălcat legea şi nu au răspuns solicitării de informaţii publice şi solicită obligarea acestora la comunicarea tuturor datelor. Mai mult decât atât, având în vedere că Legea nr.544/2001 spune că instanţa poate acorda şi daune morale solicită admiterea şi acestui capăt de cere. Faţă de capătul de cerere privind discriminarea solicită să se constate că în situaţii identice faţă de alţi cetăţeni ai României faţă de care s-au comunicat anumite date, chiar dacă ele sunt aceleaşi sau nu, el personal nu a primit aceste date. Consideră că el este cel discriminat, sunt situaţii identice, nu există raţionament logico-juridic care să justifice acest tratament diferenţiat. Fără cheltuieli de judecată. Tribunalul, în baza art. 394 C.proc. civ. , declară dezbaterile închise şi reţine cauza spre soluţionare.
TRIBUNALUL
Având nevoie de timp pentru a delibera, va amâna pronunţarea, motiv pentru care,
DISPUNE
Amână pronunţarea la data de 21.12.2020, conform art. 396 alin. 1 C.proc.civ.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei, azi, 07.12.2020. PREŞEDINTE
GREFIER, ######## ######### -####### ###### ##########
Cod ECLI: ECLI:RO:TBBUC:2020:007.######
Dosar nr. 20903/3/2020
ROMÂNIA
Tribunalul Bucureşti
Secţia a II-a de Contencios Administrativ şi Fiscal
Sentința civilă nr. 7120
Şedinţa publică din data de 21.12.2020
Instanţa constituită din:
PREŞEDINTE:######## #########-#######
GREFIER:###### ##########
Pe rol se află soluţionarea cauzei civile, având ca obiect comunicare informaţii privind pe reclamantul BĂZĂVAN DAN în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Interne și Ministerul Sănătății. Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în şedinţa publică de la termenul din data de 07.12.2020, care fac parte integrantă din prezenta, când, instanţa a amânat pronunţarea la data de 21.12.2020, conform art. 396 alin. 1 C.proc.civ.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de faţă constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti – Secţia a II-a de Contencios Administrativ şi Fiscal sub nr. 20903/3/2020 în data de 18.08.2020, reclamantul BĂZĂVAN DAN în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Interne și Ministerul Sănătății a solicitat obligarea pârâților la soluţionarea integrală, efectivă şi punctuală a cererilor de solicitare informaţii de interes public transmise pe email în data de 30.07.2020 privind solicitarea de informaţii publice în baza Legii nr. 544/2001 cu modificările şi completările ulterioare şi înregistrate cu nr. REG2/8405 şi cu nr. ############ cu consecinţa obligării comunicării tuturor informaţiilor solicitate în scris şi a postării acestora în mod clar pe site-ul instituţiei având în vedere că nu i s-a răspuns în termenul legal instituit, deci practic i s-a refuzat comunicarea unui răspuns, obligarea pârâţilor la plata de daune morale în cuantum de 5.000 lei fiecare, acordarea de despăgubiri pentru discriminare în cuantum de 5.000 lei fiecare și restabilirea situaţiei anterioare discriminării sau anularea situaţiei create prin discriminare, potrivit dreptului comun şi sancţionarea pentru discriminare a pârâţilor și plata cheltuielilor de judecată prilejuite de acest proces. În motivare, reclamantul a arătat că, la data de 30.07.2020 a formulat prin adresa de email o cerere (solicitare) de informaţii de interes public în baza Legii nr.544/2001 cu modificările şi completările ulterioare şi a art. 31 din Constituţia României, solicitare la care nu a primit nici un răspuns din partea M.A.I. şi nici din partea MS, ce constituie clar un refuz de comunicare (soluţionare), deoarece, cu măiestrie, în stilul binecunoscut M.A.I. a refuzat comunicarea informaţiilor solicitate, redirecţionând solicitarea către MS, iar Ministerul Sănătăţii îi comunică pe email în data de 14.08.2020 (în afara termenului legal de 10 zile instituit de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 544/2001) că îi vor comunica în termen de 30 de zile informaţiile solicitate (or este tardiv de vreme ce au fost în afara termenului legal).
Astfel, a solicitat la pct; 1: „ I. Prin prezenta/formulez o cerere conform Legii nr. 544/2001 privind liberul acces 1a informaţiile de interes public, cu modificările şi completările ulterioare. Doresc să primesc o copie de pe următoarele documente (petentul este rugat sa enumere cât mai concret documentele sau informaţiile solicitate): 1)Este adevărată informaţia ce se vehiculează în spaţiul public privind cererea M.A.I. adresată către MS pentru acces la fişele medicale ale cetăţenilor aflaţi in evidenţă cu diferite afecţiuni? 2) Dacă confirmaţi această informaţie care este temeiul de drept al acestei acţiuni? 3) Care este raţionamentul juridic pentru justificarea acestui demers? 4) M.A.I are acceptul cetăţenilor pentru acest demers? 5 ) Dacă aţi răspuns afirmativ la întrebarea 4) vă rog să detaliaţi şi să motivaţi în materie de drept.” Consideră că era în drept a solicita aceste informaţii conform dispoziţiilor art. 5 din Legea nr. 544/2001 cu modificările şi completările ulterioare (dar şi raportat la art. 2 lit. b) din legea anterior menţionată, informaţii ce nu erau exceptate de la accesul liber şi neîngrădit al cetăţenilor.
Având în vedere că fişele medicale ale pacienţilor constituie date cu caracter personal, fiind confidenţiale şi privind doar relaţia de confidenţialitate pacient medic, iar diseminarea acestor date nu poate fi făcută decât cu acordul prealabil scris al pacienţilor consideră că atât MAI cât şi MS încalcă Constituţia şi Legea (inclusiv drepturile pacientului) și că refuzul comunicării informaţiilor solicitate, refuz ce se poate constata clar din email-urile MAI ce a redirecţionat solicitarea către MS şi MS aduce atingere art. 31 din Constituţie, corelat cu art. 1 alin. (5) şi Legii nr. 544/2001 cu modificările şi completările ulterioare, drept pentru care este în măsură, ca cetăţean să solicite instanţei să oblige pârâţi Ministerul Afacerilor Interne şi Ministerul Sănătăţii la comunicarea tuturor informaţiilor aşa cum a solicitat, punctual, concret concludent în materie de drept şi pronunţarea unei hotărâri aşa cum a formulat prin capetele de cerere ale acţiunii. O definiţie a sintagmei autorităţi şi instituţii publice o regăsim, de altfel şi in art. 2 al Legii 544/2001, actualizată cu modificările şi completările ulterioare – a) prin autoritate sau instituție publică se înțelege orice autoritate ori instituție publică ce utilizează sau administrează resurse financiare publice, orice regie autonomă, societate reglementată de Legea societăților nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, aflată sub autoritatea sau, după caz, în coordonarea ori în subordinea unei autorități publice centrale sau locale și la care statul român sau, după caz, o unitate administrativ-teritorială este acționar unic ori majoritar, precum și orice operator sau operator regional, astfel cum aceștia sunt definiți în Legea serviciilor comunitare de utilități publice nr. 51/2006, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
De asemenea, se supun prevederilor prezentei legi partidele politice, federațiile sportive și organizațiile neguvernamentale de utilitate publică, care beneficiază de finanțare din bani publici; De asemenea definiţia autorităţii şi instituţiei publice (fie ea autonomă, independentă sau nu) se regăseşte foarte bine definită şi în art. 2 al Legii nr. 554/2004 cu modificările şi completările ulterioare (unde de altfel se regăsesc şi termenii persoană vătămată, exces de putere, refuz de soluţionare, termen de soluţionare etc.) – Semnificația unor termeni(1) În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:a) persoană vătămată – orice persoană titulară a unui drept ori a unui interes legitim, vătămată de o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri; în sensul prezentei legi, sunt asimilate persoanei vătămate și grupul de persoane fizice, fără personalitate juridică, titular al unor drepturi subiective sau interese legitime private, precum și organismele sociale care invocă vătămarea prin actul administrativ atacat fie a unui interes legitim public, fie a drepturilor și intereselor legitime ale unor persoane fizice determinate; b) autoritate publică – orice organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public; sunt asimilate autorităților publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică; c) act administrativ – actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenţei instanţelor de contencios administrativ; d) act administrativ-jurisdicțional – actul emis de o autoritate administrativă învestită, prin lege organică, cu atribuții de jurisdicție administrativă specială; e) jurisdicție administrativă specială – activitatea înfăptuită de o autoritate administrativă care are, conform legii organice speciale în materie, competența de soluționare a unui conflict privind un act administrativ, după o procedură bazată pe principiile contradictorialității, asigurării dreptului la apărare și independenței activității administrativ-jurisdicționale; f) contencios administrativ – activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim; g) instanță de contencios administrativ, denumită în continuare instanță – Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel și tribunalele administrativ-fiscale; h) nesoluționare în termenul legal a unei cereri – faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacă prin lege nu se prevede alt termen; i) refuz nejustificat de a soluționa o cerere – exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane; este asimilată refuzului nejustificat și nepunerea în executare a actului administrativ emis ca urmare a soluționării favorabile a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile; j) plângere prealabilă – cererea prin care se solicită autorității publice emitente sau celei ierarhic superioare, după caz, reexaminarea unui act administrativ cu caracter individual sau normativ, în sensul revocării sau modificării acestuia; k) acte care privesc raporturile cu Parlamentul – actele emise de o autoritate publică, în realizarea atribuțiilor sale, prevăzute de Constituție sau de o lege organică, în raporturile de natură politică cu Parlamentul; l) act de comandament cu caracter militar – actul administrativ referitor la problemele strict militare ale activității din cadrul forțelor armate, specifice organizării militare, care presupun dreptul comandanților de a da ordine subordonaților în aspecte privitoare la conducerea trupei, în timp de pace sau război ori, după caz, la îndeplinirea serviciului militar; m) serviciu public – activitatea organizată sau, după caz, autorizată de o autoritate publică, în scopul satisfacerii unui interes legitim public; n) exces de putere – exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor; o) drept vătămat – orice drept prevăzut de Constituție, de lege sau de alt act normativ, căruia i se aduce o atingere printr-un act administrativ; p) interes legitim privat – posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea realizării unui drept subiectiv viitor și previzibil, prefigurat; r) interes legitim public – interesul care vizează ordinea de drept și democrația constituțională, garantarea drepturilor, libertăților și îndatoririlor fundamentale ale cetățenilor, satisfacerea nevoilor comunitare, realizarea competenței autorităților publice; s) organisme sociale interesate – structuri neguvernamentale, sindicate, asociații, fundații și altele asemenea, care au ca obiect de activitate protecția drepturilor diferitelor categorii de cetățeni sau, după caz, buna funcționare a serviciilor publice administrative; ș) pagubă iminentă – prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public; t) cazuri bine justificate – împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ; ț) instanță de executare – instanța care a soluționat fondul litigiului de contencios administrativ. (2) Se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal. MAI şi MS sunt obligate să comunice informaţiile solicitate conform art.7 din Legea nr.544/2001, nu este o opţiune, iar în cazul de faţă se poate constata cu uşurinţă că au refuzat să comunice aceste informaţii de interes public fără a exista vreun temei de drept. Pe de altă parte, solicită ca instanţa să constate că MAI şi MS au refuzat să comunice informaţiile solicitate raportat la dispoziţiile art. 7 din Legea nr. ######## #(1) Autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia să răspundă în scris la solicitarea informaţii lor de interes public în termen de 10 cile sau, după caz, în cel mult 30 de zile de la înregistrarea solicitării,, în funcţie de dificultatea, complexitatea, volumul lucrărilor documentare şi de urgenţa solicitării. în cazul în care durata necesara pentru identificarea şi difuzarea informaţiei solicitate depăşeşte 10 zile, răspunsul va fi comunicat solicitantului în maximum 30 de zile, cu condiţia înştiinţării acestuia în scris despre acest fapt în termen de 10 zile. (2) Refuzul comunicării informaţiilor solicitate se motivează şl se comunica în termen de 5 zile de la primirea petiţiilor. (3) Solicitarea şi obţinerea informaţiilor de interes public se pol realiza, dacă sunt întrunite condiţiile tehnice necesare, şi in format electronic, fiind în drept a solicita daune conform prevederilor art. 22 din Legea nr. ######## # (1) în cazul în care o persoana se considera vătămată în drepturile sale, prevăzute în prezenta lege, aceasta poate face plângere la secţia de contencios administrativ a tribunalului în a cărei raza teritorială domiciliază sau în a cărei raza teritorială se afla sediul autorităţii ori al instituţiei publice.
Plângerea se face în termen de 30 de zile de la data expirării termenului prevăzut la art. 7. (2) Instanţa poate obliga autoritatea sau instituţia publică să furnizeze informaţiile de interes public solicitate şi să plătească demne morale şi/sau patrimoniale. (3) Hotărârea tribunalului este supusă recursului. (4) Decizia Curţii de apel este definitiva şi irevocabilă. (5) Atât plângerea, cât şi recursul se judecă în instanţă, în procedură de urgenţă, şi sunt scutite de taxă de timbru, drept pentru care sunt în drept a solicita şi daune aşa cum sunt definite de art. 22 din Legea nr. 544/2001. dar şi pentru discriminare conform O.G. nr. 137/2000, republicată şi ulterior modificată şi completată prin Legea nr. 167/2020. Aceste ministere au refuzat practic să îi comunice informaţiile solicitate, aşa cum uşor se poate constata, acestea sunt informaţii de interes public la care este în drept ca orice cetăţean al României, fie el militar sau nu, fie el în activitate sau în rezervă, iar MAI şi MS au ca obligaţie legală să comunice aceste informaţii solicitate, ## ######## ## ####### ## ## ########. Deci avem vinovăţia, discriminarea şi, este în drept a solicita aceste daune cum au fost formulate prin capetele de cerere, fără a arăta finalitatea acestei referiri. În concluzie, arată că are drepturi şi obligaţii conform Constituţiei României şi în conformitate cu legislaţia din România printre care şi acela de a cere (să pretindă), alături de orice cetăţean, să i se răspundă, în termenul legal, să i se comunice integral, corect şi complet toate informaţiile publice solicitate, iar instanţa este investită cu capetele de cerere pentru a descuraja pe viitor astfel de atitudini printre altele şi pentru a opri odată pentru totdeauna umilirea cetăţenilor, lezarea demnităţii şi onoarei acestora atunci când vorbim de respectarea legii. Mai mult decât atât în spaţiul public au fost vehiculate informaţii din care rezultă că în baza de date a Direcţiei Evidenţa Populaţiei sunt asociate şi date privind carantinarea / izolarea anumitor cetăţeni ce au fost infectaţi cu Covid – 19. De asemenea, monitorizarea oricărui cetăţean ( indiferent de modalitate şi metode) ce nu a fost condamnat la vreo infracţiune prevăzută de Codul penal este nelegală şi încalcă în mod clar Constituţia şi Legea precum şi Regulamentul GDPR ( de aceeaşi doctrină fiind repetat şi CCR prin Deciziile pronunţate privind admiterea sau respingerea unor excepţii de neconstituţionalitate a unor dispoziţii legale cu care a fost investită). A accepta o asemenea conduită şi accesul oricărui lucrător MAI la datele din fişele medicale ale pacienţilor constituie o încălcare gravă a Constituţiei, Legii, a drepturilor pacienţilor, Convenţiei CEDO dar şi a valorilor Uniunii Europene. Nimeni nu este mai presus de lege, iar această atitudine de refuz a M.A.I, MS şi angajaţilor subordonaţi relevă faptul că ei se cred ### presus de lege, ceea ce nu este departe de adevăr, ## ### ## ######## ## ##### ####### ######## ########, conduită ce trebuie sancţionată aşa cum am solicitat. Argumentele acestor privind combaterea şi zădărnicirea bolilor nu pot fi luate în serios de vreme ce nu sunt fundamentate temeinic, nu sunt argumentate şi mai ales deoarece Guvernul României, împreună cu celelalte structuri responsabile ( MS, MAI, DSP, GCS, DSU) prin incompetenţa lor au zădărnicit suficient combaterea acestor boli cu contagiozitate ridicată). Consideră că refuzul comunicării acestor informaţii publice îl discriminează pe de altă parte raportat la art. 1-3 din O.G. nr. 137/2000, republicată comparativ cu alţi militari şi chiar cetăţeni cărora le-au fost oferite (având în vedere vehicularea unor astfel de informaţii chiar în media), mai ales că acestea sunt prevăzute a se comunica în lege, el putând să le solicite, iar MAI şi MS fiind obligată să le comunice. În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1, art. 16, art. 31, art, 51-52 din Constituţia României, Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, cu modificările şi completările ulterioare, H.G. nr. 123/2002, NCPC, NCC, O.G, nr. 137/2000, republicată, Legea nr. 95/2006, Convenita EDO, Declaraţia Universală a Drepturilor Omului de la New York de la 1948. A solicitat proba cu înscrisuri, anexând în copie certificată înscrisurile invocate și interogatoriul pârâților. Cerere scutită de plata taxei de timbru. La data de 25.09.2020, pârâtul Ministerul Sănătății a depus întâmpinare, prin care a invocat excepțiile lipsei/rămânerii fără obiect a cererii și lipsei de interes, excepții respinse la termenul de judecată din data de 07.12.2020, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată. În motivare a arătat că, urmare a cererii privind furnizarea de informaţii formulată de reclamant şi înregistrată la Ministerul Sănătăţii la data de 01.07.2020, s-a trecut la soluţionarea acesteia, prin înaintarea spre competentă soluţionare Direcţiei de asistenţă medicală, medicină de urgenţă şi programe de sănătate publică. Având în vedere multitudinea şi varietatea informaţiilor solicitate, identificarea şi transmiterea acestora către petent a necesitat o perioadă mai mare de 10 zile, acest aspect fiind comunicat reclamantului prin adresa nr. Reg.2/8405/11.08.2020 . Odată finalizată identificarea informaţiilor solicitate, Ministerul Sănătăţii a transmis reclamantului răspuns, în măsura competenţelor acestuia precum şi ţinând cont de natura informaţiilor solicitate. Potrivit prevederilor art. 2 alin. (5)-(7), art. 10 alin. (3) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Ministerul Sănătăţii reprezintă autoritatea centrală în domeniul sănătăţii publice care coordonează asistenţa de sănătate publică şi verifică respectarea reglementărilor în domeniul sănătăţii publice. Având în vedere dispoziţiile art. 11 lit. a) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Ministerul Sănătăţii este „organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului”. Atribuţiile şi responsabilităţile Ministerului Sănătăţii, ca autoritate centrală în domeniul asistenţei de sănătate publică, sunt strict si limitativ prevăzute atât în Legea nr. ####### # privind reforma în domeniul sănătăţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare la art. 16 cât şi în H.G. nr. 144/2010 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare, la art. 2. Prin interes, se înţelege folosul practic urmărit de cel ce a pus în mişcare acţiunea civilă, respectiv oricare dintre formele procedurale ce intră în conţinutul acesteia.
Potrivit art. 33 din C.proc.civ., interesul trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe: să fie determinat, să fie legitim, să fie personal şi să fie născut şi actual. Or, având în vedere natura informaţiilor solicitate, cât şi faptul că acestea cuprind date începând cu anul 2013, este evident că interesul nu este actual. Din prevederile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 rezultă că, în mod logic, în acţiunile în contencios administrativ reclamantul trebuie să invoce şi să facă mai întâi dovada existenţei unui interes legitim sau a unui drept al său şi apoi să facă dovada vătămării acestui drept sau interes legitim printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri. Pentru aceleaşi motive, invocă şi prevederile art. 8 din Legea nr. ######### Legea contenciosului administrativ care dispune la alin. (11) că ” persoanele fizice şi persoanele juridice de drept privat pot formula capete de cerere prin care invocă apărarea unui interes legitim public numai în subsidiar, în măsura în care vătămarea interesului legitim public decurge logic din încălcarea dreptului subiectiv sau a interesului legitim privat.”, iar la alin. (3) stipulează că ”la soluţionarea litigiilor prevăzute la alin. (2) se are în vedere regula după care principiul libertăţii contractuale este subordonat principiului priorităţii interesului public.” Se reţine că legiuitorul nu permite promovarea acţiunilor în contencios administrativ pentru apărarea unui interes legitim public decât în subsidiar, în măsura în care vătămarea interesului legitim public decurge logic din încălcarea dreptului subiectiv sau a interesului legitim privat. Astfel, art. 2 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 defineşte la lit. p) interesul legitim privat ca fiind posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea realizării unui drept subiectiv viitor şi previzibil, prefigurat, iar la lit. r) interesul legitim public, care este interesul ce vizează ordinea de drept şi democraţia constituţională, garantarea drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale ale cetăţenilor, satisfacerea nevoilor comunitare, realizarea competenţei autorităţilor publice. Se constată că şi art. 8 din Legea nr. 554/2004 se referă la interesul legitim în promovarea unei acţiuni în contencios administrativ, ## ### ### ## ######, reclamantul nu justifică un interes legitim în formularea plângerii. Prin cererea formulată, reclamantul solicită instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să oblige pârâtul Ministerul Sănătăţii la furnizarea informaţiilor cerute prin cererea înregistrată cu nr. Reg.#/8405/2020 la Ministerul Sănătăţii, în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 544/2001. Or, prin cererea depusă la Ministerul Sănătăţii, petentul/reclamantul solicită să i se comunice precizări despre o informaţie culeasă de domnia sa din spaţiul public cu referire la o cerere adresată Ministerului Sănătăţii de către Ministerul Afacerilor Interne, în legătură cu accesul la documentele medicale ale cetăţenilor cu diferite afecţiuni. Apreciază că Ministerul Sănătăţii nu poate trece la verificarea unor informaţii provenite din spaţiul public în absenţa unor elemente de identificare (sursa, nr., dată ş.a). Totodată, menţionează că această solicitare nu se încadrează în prevederile ######## deoarece informaţiile solicitate nu fac parte din categoria informaţiilor de interes public aşa cum sunt definite acestea în cuprinsul art.2 lit.b) din acest act normativ, respectiv nu priveşte activitatea şi nu rezultă din activitatea Ministerului Sănătăţii. Subliniază faptul că accesul la documentele medicale este reglementat prin acte normative publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, astfel reglementările legale fiind accesibile tuturor cetăţenilor. Menţionează în acest sens Legea 46/2003, Legea 347/2018, Legea 190/2018, Legea 95/2008. În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 205 Cod.proc.civ. A solicitat proba cu înscrisuri, anexând în copie certificată înscrisurile invocate. La data de 02.10.2020, pârâtul Ministerul Afacerilor Interne a depus întâmpinare, prin care a invocat excepțiile lipsei calității procesuale pasive și prematurității, excepții respinse la termenul de judecată din data de 07.12.2020, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată. În motivare a arătat că, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive este o excepţie de ordine publică deoarece este sancţionată de norme de procedură imperative referitoare la calitatea părţilor şi aptitudinea lor de a sta în proces, impunând verificarea cu prioritate a cadrului procesual, întrucât, dacă persoana chemată în judecată nu are calitate procesuală pasivă, adică nu este persoana obligată în raportul juridic dedus judecăţii, aceasta nu poate figura în calitate de pârâtă şi nici nu poate fi obligată la respectarea sau realizarea dreptului, neavând vreo legătură cu raportul juridic dedus judecăţii. Pentru a fi parte în proces trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: calitate procesuală, capacitate procesuală şi existenţa unui interes. Pronunţarea unei soluţii legale şi temeinice impune verificarea, atât a calităţii procesuale active, cât şi a calităţii procesuale pasive, în privinţa pârâtului fiind necesar a se stabili că este titularul obligaţiei ce formează conţinutul raportului juridic de drept material dedus judecăţii. De altfel, la formularea cererii, partea reclamantă are obligaţia de a indica împrejurările de fapt care au determinat-o să ceară concursul justiţiei, deci să arate în concret în ce mod dreptul său subiectiv a fost încălcat sau nesocotit de către pârâtul chemat în judecată. După cum este lesne de observat, deşi reclamantul a înţeles să cheme în judecată Ministerul Afacerilor Interne acesta nu a justificat în niciun fel împrocesuarea instituţiei noastre. Având în vedere faptul că prezenta cauză vizează un răspuns emis de altă autoritate publică, într-un astfel de litigiu calitate procesuală pasivă nu poate avea decât persoana juridică care a emis actul presupus vătămător. Solicitarea reclamantului a fost înregistrată la Ministrul Afacerilor Interne – Direcţia Informare şi Relaţii Publice cu nr. ##########.07.2020. În aceeaşi zi, la ora 1:43 PM, a fost direcţionată, pe email, către Ministerul Sănătăţii, spre competentă soluţionare, respectându-se prevederile art. 24 din H.G. nr. 123/2002 de aplicare a Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public . Tot în ziua de 30.07.2020, la ora 1:52 PM, petentul a fost înştiinţat pe email în legătură cu direcţionarea solicitării sale către Ministerul Sănătăţii. În cadrul unui litigiu având ca obiect o acţiune formulată în temeiul Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, o autoritate publică poate avea calitate de pârât numai în măsura în care are calitatea de emitent al actului administrativ sau nu a soluţionat în termenul legal ori a refuzat nejustificat să rezolve o cerere a reclamantului referitoare la un drept sau la un interes legitim.
În acelaşi sens a statuat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în cuprinsul Deciziei civile nr. ####/07.12,2006 : „în cadrul unui litigiu având ca obiect o acţiune formulată în temeiul art. 1 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, o autoritate publică poate avea calitatea de pârât numai în măsura în care are calitatea de emitent al actului administrativ contestat sau nu a soluţionat în termen legal ori a refuzat nejustificat să rezolve o cerere a reclamantului referitoare la un drept sau la un interes legitim”, În aceste condiţii, în considerarea aspectelor prezentate, urmează să se constate că, în cauza dedusă judecăţii, nu poate fi stabilită îndeplinirea cumulativă a celor trei condiţii – calitate procesuală, capacitate procesuală şi existenţa unui interes, necesare pentru ca instituţia noastră să poată sta ca parte în proces, neexistând identitate între pârâtul M.A.I. şi persoana pretinsă a fi obligată în raportul juridic dedus judecăţii, situaţie în care solicităm să admiteţi excepţia astfel cum a fost formulată şi, pe cale de consecinţă, să respingeţi cererea faţă de Ministerul Afacerilor Interne ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Aşa cum a arătat mai sus, solicitarea nr, ##########.07.2020 a fost direcţionată, pe email, către Ministerul Sănătăţii, spre competentă soluţionare, respectându-se prevederile art. 24 din H.G. nr. 123/2002 de aplicare a Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, iar reclamantul a fost înştiinţat în acest sens. La data de 11.08.2020, prin adresa nr. REG2/8450, Ministerul Sănătăţii l-a înştiinţat pe acesta de faptul că, în conformitate cu prevederile art. 6, alin. (4) din O.U.G. nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor şi al art. 7 alin, (1) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţii de interes public, durata necesară pentru identificarea şi difuzarea informaţiilor solicitate, depăşeşte 10 zile, iar răspunsul va fi comunicat în maxim 30 de zile. În ce priveşte afirmaţia conform căreia adresa Ministerului Sănătăţii de prelungire a termenului de soluţionare a cererii a fost „în afara termenului legal”, trebuie ţinut cont de prevederile art.7 alin. (1) din Legea nr. 544/2001 , coroborate cu cele ale art. 20 alin. (4) din H.G. nr. 123/2002 , sens în care termenul de soluţionare a cererii la nivelul Ministerului Sănătăţii nu se calculează în funcţie de ziua înregistrării la M.A.I., ci în funcţie de ziua înregistrării acesteia la Ministerul Sănătăţii. În ceea ce priveşte solicitarea reclamantului de acordare a daunelor morale şi despăgubiri pentru discriminare în cuantum de 10.000 de lei, precizează că, daunele morale sunt apreciate ca reprezentând o atingere adusă existenţei fizice a persoanei, integrităţii corporale şi sănătăţii, cinstei, demnităţii şi onoarei, prestigiului profesional, ş.a.m.d. Potrivit dispoziţiilor art. 249 C.pr.civ., sarcina probei în cererea privind acordarea daunelor morale revine reclamantului (actori incubit onus probandi), care trebuie să precizeze în ce constă prejudiciul moral şi care sunt criteriile de evaluare a acestuia, pentru ca instanţa să poată stabili în ce măsură o astfel de cerere este întemeiată. Precizează că pentru stabilirea cuantumului daunelor morale este necesar să se administreze probe corespunzătoare care să contureze atât dimensiunile suferinţelor pricinuite cât şi întinderea prejudiciului moral cauzat, Aşadar, consideră că acordarea compensaţiei trebuie să justifice un prejudiciu real, deoarece, în caz contrar, răspunderea juridică şi-ar pierde funcţia reparatorie. Sunt situaţii în care se impune acordarea unor compensaţii persoanelor care au suferit daune morale şi care se stabilesc prin apreciere, dar nu o apreciere de ordin general, ci avându-se în vedere particularităţile fiecărui caz în parte. Apreciază că suma stabilită de reclamant ca reprezentând daune morale este nejustificată, instanţa având datoria de a cerceta dacă acestea sunt întemeiate şi de a proceda la individualizarea acestora în funcţie de situaţia concretă. De asemenea, s-a statuat că este greu de acceptat teza că daunele morale pot fi acordate „în lipsa oricărui element probator” şi” fără nicio motivare”. Astfel, chiar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia civilă, prin decizia civilă nr. ####/2000, a apreciat că “stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o doză de aproximare, dar instanţa trebuie să aibă în vedere o serie de criterii cum ar fi consecinţele negative suferite de cel în cauză pe plan fizic şi psihic, importanţa valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori şi intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situaţia familială, profesională şi socială”. Pentru ca instanţa să poată aplica aceste criterii, apare însă necesar ca cel ce pretinde daunele morale să producă argumente şi indicii din care să rezulte în ce măsură drepturile personale nepatrimoniale, ocrotite prin Constituţie, i-au fost afectate, urmând ca în funcţie de aceste argumente să se poată proceda la o evaluare a despăgubirilor ce urmează să compenseze prejudiciul suferit. Mai mult decât atât, aşa cum a arătat şi la punctul 2 din prezenta întâmpinare, este cât se poate de evident că reclamantul nu a fost discriminat, acesta înţelegând să promoveze prezenta cerere de chemare în judecată, înainte de expirarea termenului prevăzut de Legea nr ######## privind liberul acces la informaţii de interes public. Consideră că, prin afirmaţiile pe care le face în cuprinsul acţiunii, reclamantul BĂZĂVAN DAN încearcă să obţină avantaje materiale nejustificate. Invocă excepţia abuzului de drept, sens în care arată că, acţionarea în justiţie a unei persoane reprezintă un drept, prevăzut chiar de art. 21 din Constituţie, Dreptul de a sesiza instanţa este prevăzut şi de art. 192 Cod proc. civ., iar exercitarea acestui drept trebuie făcută deopotrivă cu bună – credinţă. Condiţia exercitării cu bună – credinţă a drepturilor subiective este reglementată atât în dreptul european (interzicerea abuzului de drept se regăseşte printre altele în: art. 17 din CEDO; art. 54 din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene; art. 30 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului) cât şi în cel intern. Pe plan naţional, art. 57 din Constituţia României arată că cetăţenii români, cetăţenii străini şi apatrizii trebuie să-şi exercite drepturile şi libertăţile constituţionale cu bună – credinţă fară să încalce drepturile si libertăţile celorlalţi. Art. 14 din Noul Cod civil arată că orice persoană fizică sau persoană juridică trebuie să îşi exercite drepturile şi să îşi execute obligaţiile civile cu bună credinţă, în acord cu ordinea publică şi bunele moravuri. Potrivit art. 15 din Noul Cod civil, nici un drept nu poate fi exercitat în scopul de a vătăma sau a păgubi pe altul ori într-un mod excesiv şi nerezonabil, contrar bunei – credinţe. Corelativ, art. 12 din Codul de procedură civilă dezvoltă dispoziţiile mai sus citate, stipulând că drepturile şi obligaţiile procesuale trebuie exercitate cu bună credinţă, potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege şi fără a se încălca drepturile procesuale ale celeilalte părţi. Abuzul de drept procesual este considerat un fapt juridic ilicit, cu două elemente constitutive: elementul subiectiv, ca factor intenţional, psihic al exercitării dreptului procedural alcătuit din cele două componente ale sale, una intelectivă (de conştiinţă) şi alta volitivă (de voinţă) şi elementul obiectiv, ce constă în îndepărtarea, deturnarea dreptului procedural de la scopul social – economic pentru care a fost recunoscut, de la finalitatea sa legală. Legiuitorul prevede expres sancţiunile ce se aplică pentru exercitarea abuzivă a drepturilor procesuale. Conform art. 12 din Codul de procedură civilă abuzul de drept se sancţionează cu obligarea părţii vinovate la repararea prejudiciului material şi moral cauzat celeilalte părţi sau cu amendă civilă în favoarea statului. Prin urmare, liberul acces la justiţie consacrat de art. 21 din Constituţia României, cât şi principiul disponibilităţii reprezintă drepturi în virtutea cărora orice persoană este liberă să pornească o acţiune în justiţie fără îngrădiri sau restricţii, însă aceste drepturi trebuie exercitate în limitele legale si în dovedirea unui interes legitim. Acţiunea reclamantului care face obiectul prezentei cauze, raportat la finalitatea urmărită de acesta, se constituie, în mod evident într-un abuz de drept, care, ar putea fi sancţionat chiar cu respingerea acţiunii ca fiind exercitată abuziv. În susţinerea acestor aspecte, arată că, afirmaţia reclamantului – solicitare la care nu a primit nici un răspuns din partea M.A.I. (…), ce constituie clar un refuz de comunicare (soluţionare)” – denotă rea-credinţă din partea acestuia, de vreme ce în înştiinţarea primită de el de la D.I.R.P. este specificat faptul că „solicitarea (…) a fost direcţionată, spre competentă soluţionare, către Ministerul Sănătăţii.”. Faţă de aspectele prezentate, solicită respingerea acţiunii reclamantului ca fiind exercitată abuziv (a se vedea în acest sens şi Decizia Curţii de Apel Ploieşti, Secţia comercială de contencios administrativ, nr. 1034/2008), iar , în subsidiar, aplicarea art. 12 alin. 2 teza a XI-a, coroborat cu art. 187 pct. 1, lit. a) din Codul de procedură civilă, întrucât reclamantul a introdus cu rea-credinţă o cerere vădit neîntemeiată. În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 205 Cod.proc.civ. A solicitat proba cu înscrisuri, anexând în copie certificată înscrisurile invocate și judecata în lipsă. La data de 09.11.2020, reclamantul a depus răspuns la întâmpinare, solicitând respingerea excepțiilor și apărărilor pârâților, ca nefondate. Reclamantul a formulat cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate a art. 8-9 și art. 15 din O.G. nr. 27/2002 în raport de prevederile art. 1 alin. 3-5, art. 15 alin. 1, art. 16, art. 20-21, art. 51-52 și art. 124 din Constituția României, a art. 7 , art. 12, art. 21 și art. 22 alin. 1 din Legea nr. 544/2001 în raport de prevederile art. 1 alin. 3-5, art. 4, art. 11, art. 16, art. 21, art. 31, art. 57, art. 124 alin. 2 și art. 126 din Constituția României, a art. 12-13, art. 17-23 din Legea nr. 95/2006 în raport de prevederile art. 1 alin. 3-5, art. 4, art. 10-11, art. 15 alin. 1, art. 16, art. 20, art. 34 și art. 73 din Constituția României, a Legii nr. 55/2020 și a Legii nr. 136/2020 în raport de prevederile art. 1 , art. 4, art. 9-11, art. 15-16, art. 20-27, art. 30-34, art. 36, art. 39-41, art. 43-44, art. 47-49, art. 50-52, art. 73, art. 75-76, art. 108, art. 115-116, art. 118, art. 124, art. 126, art. 129, art. 135, art. 154-155 și art. 141 din Constituția României. S-a administrat proba cu înscrisuri. Analizând cu prioritate excepția de neconstituționalitate, tribunalul reține următoarele: Conform art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, o excepție de neconstituționalitate poate fi ridicată în fața instanțelor judecătorești, în orice fază a litigiului și indiferent de obiectul acestuia, în măsura în care aceasta privește legi sau ordonanțe ori dispoziții dintr-o lege sau ordonanță în vigoare, care au legătură cu soluționarea cauzei. Totodată, aceleași prevederi legale instituie și o altă condiție pentru admisibilitatea excepției de neconstituționalitate, respectiv ca obiectul acesteia să nu constea în critica unor prevederi a căror neconstituționalitate a fost constatată printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale. Aplicând dispozițiile legale menționate anterior la cauza de față, instanța reține că, reclamantul a invocat excepțiile de neconstituționalitate a art. 8-9 și art. 15 din O.G. nr. 27/2002 în raport de prevederile art. 1 alin. 3-5, art. 15 alin. 1, art. 16, art. 20-21, art. 51-52 și art. 124 din Constituția României, a art. 7 , art. 12, art. 21 și art. 22 alin. 1 din Legea nr. 544/2001 în raport de prevederile art. 1 alin. 3-5, art. 4, art. 11, art. 16, art. 21, art. 31, art. 57, art. 124 alin. 2 și art. 126 din Constituția României, a art. 12-13, art. 17-23 din Legea nr. 95/2006 în raport de prevederile art. 1 alin. 3-5, art. 4, art. 10-11, art. 15 alin. 1, art. 16, art. 20, art. 34 și art. 73 din Constituția României, a Legii nr. 55/2020 și a Legii nr. 136/2020 în raport de prevederile art. 1 , art. 4, art. 9-11, art. 15-16, art. 20-27, art. 30-34, art. 36, art. 39-41, art. 43-44, art. 47-49, art. 50-52, art. 73, art. 75-76, art. 108, art. 115-116, art. 118, art. 124, art. 126, art. 129, art. 135, art. 154-155 și art. 141 din Constituția României, excepțiile fiind invocate în fața unei instanțe judecătorești, respectiv Tribunalul București, în cursul unui litigiu având ca obiect comunicare de informații de interes public. În ceea ce privește obiectul excepțiilor de neconstituționalitate, instanța constată că nu este îndeplinită condiția impusă de art. 29 alin 1 din Legea nr. 47/1992, dispozițiile criticate, deși sunt cuprinse în legi aflate în vigoare, nu sunt aplicabile litigiului dedus judecății. Totodată, instanța constată că dispozițiile criticate pentru neconformitate cu reglementările constituționale nu au legătură cu soluționarea prezentei cauze, motiv pentru care cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate a art. 8-9 și art. 15 din O.G. nr. 27/2002 în raport de prevederile art. 1 alin. 3-5, art. 15 alin. 1, art. 16, art. 20-21, art. 51-52 și art. 124 din Constituția României, a art. 7 , art. 12, art. 21 și art. 22 alin. 1 din Legea nr. 544/2001 în raport de prevederile art. 1 alin. 3-5, art. 4, art. 11, art. 16, art. 21, art. 31, art. 57, art. 124 alin. 2 și art. 126 din Constituția României, a art. 12-13, art. 17-23 din Legea nr. 95/2006 în raport de prevederile art. 1 alin. 3-5, art. 4, art. 10-11, art. 15 alin. 1, art. 16, art. 20, art. 34 și art. 73 din Constituția României, a Legii nr. 55/2020 și a Legii nr. 136/2020 în raport de prevederile art. 1 , art. 4, art. 9-11, art. 15-16, art. 20-27, art. 30-34, art. 36, art. 39-41, art. 43-44, art. 47-49, art. 50-52, art. 73, art. 75-76, art. 108, art. 115-116, art. 118, art. 124, art. 126, art. 129, art. 135, art. 154-155 și art. 141 din Constituția României va fi respinsă, ca inadmisibilă. Analizând actele şi lucrările dosarului,
Tribunalul reţine următoarele:
Prin cererile din data de 30.07.2020, reclamantul a solicitat pârâților următoarele informații
– 1)Este adevărată informaţia ce se vehiculează în spaţiul public privind cererea M.A.I. adresată către MS pentru acces la fişele medicale ale cetăţenilor aflaţi in evidenţă cu diferite afecţiuni? 2) Dacă confirmaţi această informaţie care este temeiul de drept al acestei acţiuni? 3) Care este raţionamentul juridic pentru justificarea acestui demers? 4) M.A.I are acceptul cetăţenilor pentru acest demers? 5 ) Dacă aţi răspuns afirmativ la întrebarea 4) vă rog să detaliaţi şi să motivaţi în materie de drept.” Prin adresa nr. REG2/8405/11.08.2020, Ministerul Sănătății a comunicat reclamantului că va primi răspunsul în 30 zile, întrucât identificarea și difuzarea informației au nevoie de mai mult timp , iar prin adresa nr. REG2/8405/18.09.2020, Ministerul Sănătății a comunicat reclamantului că informația solicitată nu se încadrează în prevederile Legii nr. 544/2001, deoarece informația nu privește activitatea și nu rezultă din activitatea Ministerului Sănătății, iar accesul la documentele medicale ale pacienților este reglementat prin acte normative în vigoare, publicate în M.O.
Cererea adresată Ministerului Afacerilor Interne ( nr. ##########.07.2020), a fost direcționată de acest minister către Ministerul Sănătății, reclamantul fiind informat în acest sens. Potrivit art. 22 alin. 1 din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, în cazul în care o persoană se consideră vătămată în drepturile sale, prevăzute în prezenta lege, aceasta poate face plângere la secţia de contencios administrativ a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază sau în a cărei rază teritorială se află sediul autorităţii ori al instituţiei publice. Plângerea se face în termen de 30 de zile de la data expirării termenului prevăzut la art. 7, respectiv de 10 zile sau, după caz, în cel mult 30 de zile de la înregistrarea solicitării, în funcţie de dificultatea, complexitatea, volumul lucrărilor documentare şi de urgenţa solicitării. Conform art. 1 din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, accesul liber şi neîngrădit al persoanei la orice informaţii de interes public, definite astfel prin prezenta lege, constituie unul dintre principiile fundamentale ale relaţiilor dintre persoane şi autorităţile publice, în conformitate cu Constituţia României şi cu documentele internaţionale ratificate de Parlamentul României, iar potrivit art. 6 alin. 1 din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, orice persoană are dreptul să solicite şi să obţină de la autorităţile şi instituţiile publice, în condiţiile prezentei legi, informaţiile de interes public.
Potrivit art. 2 alin. 1 lit. b şi c din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, prin informaţie de interes public se înţelege orice informaţie care priveşte activităţile sau rezultă din activităţile unei autorităţi publice sau instituţii publice, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informaţiei, iar potrivit art. 12 din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, se exceptează de la accesul liber al cetăţenilor anumite informaţii, respectiv informaţiile din domeniul apărării naţionale, siguranţei şi ordinii publice, dacă fac parte din categoriile informaţiilor clasificate, potrivit legii; informaţiile privind deliberările autorităţilor, precum şi cele care privesc interesele economice şi politice ale României, dacă fac parte din categoria informaţiilor clasificate, potrivit legii; informaţiile privind activităţile comerciale sau financiare, dacă publicitatea acestora aduce atingere principiului concurenţei loiale, potrivit legii; informaţiile cu privire la datele personale, potrivit legii; informaţiile privind procedura în timpul anchetei penale sau disciplinare, dacă se periclitează rezultatul anchetei, se dezvăluie surse confidenţiale ori se pun în pericol viaţa, integritatea corporală, sănătatea unei persoane în urma anchetei efectuate sau în curs de desfăşurare; informaţiile privind procedurile judiciare, dacă publicitatea acestora aduce atingere asigurării unui proces echitabil ori interesului legitim al oricăreia dintre părţile implicate în proces; informaţiile a căror publicare prejudiciază măsurile de protecţie a tinerilor. Având în vedere că România participă la ordinea juridică europeană în dubla calitate de membră a Consiliului Europei şi a Uniunii Europene, instanţele naţionale sunt obligate să interpreteze şi să aplice legile nr. 544/2001 şi nr. 677/2001 în conformitate cu legislaţia internaţională devenită parte a dreptului intern prin ratificare, conform art. 11 alin. (2) din Constituţie, şi cu legislaţia Uniunii Europene, relevante în cauză fiind:Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificată prin Legea nr. 30/1994, în special art. 8 din Convenţie; Convenţia Consiliului Europei pentru protejarea persoanelor faţă de prelucrarea automatizată a datelor cu caracter personal, adoptată la Strasbourg la 28 ianuarie 1981, ratificată de România prin Legea nr. 682/2001;Directiva 95/46/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date;Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, care a dobândit caracter obligatoriu odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona la 1 decembrie 2009 (art. 6 alin. (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană).
Contrar susținerilor pârâților, instanța constată că, informaţiile solicitate de către reclamant privesc activităţile celor două ministere, respectiv reclamantul solicită ca cele două ministere să confirme sau să infirme dacă Ministerul Afacerilor Interne a adresat Ministerului Sănătății cerere de acces la fişele medicale ale cetăţenilor aflaţi în evidenţă cu diferite afecţiuni.
Faţă de cele reţinute, Tribunalul constată că informaţiile solicitate sunt de interes public, că pârâții au refuzat comunicarea informaţiilor solicitate şi că refuzul este nejustificat, având în vedere că informaţiile sunt de interes public, privesc activitatea instituţiilor pârâte şi nu se încadrează în situaţiile de excepţie prevăzute de art. 12 din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public. În consecinţă , plângerea întemeiată pe prevederile art. 22 alin. 1 din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public urmează să fie admisă ca fiind întemeiată, iar pârâții vor fi obligați să răspundă solicitărilor reclamantului. În ceea ce priveşte capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâților la plata de daune morale în sumă de 5.000 lei fiecare, instanţa reţine că potrivit dispoziţiilor art. 22 alin.2 din LEGEA NR. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, instanţa poate obliga autoritatea sau instituţia publică … să plătească daune morale şi/sau patrimoniale, daunele având rolul de a repara prejudiciul suferit de persoana care a solicitat informaţia şi care nu a primit răspunsul în conformitate cu Legea 544/2004.
Astfel, instanţa constată că pentru ca pârâții să poată fi obligați la plata unor astfel de daune este necesar ca în prealabil să se facă dovada existenţei unui prejudiciu moral şi a unui prejudiciu material. În speţă, din nicio probă aflată la dosar nu rezultă existenţa unor astfel de prejudicii aduse reclamantului. Pe de altă parte, instanţa apreciază că simpla pronunţare a soluţiei în prezenta cauză şi obligarea pârâților pe cale de hotărâre judecătorească la comunicarea unor informaţii de interes public este de natură a-i oferi reclamantului o reparaţie suficientă a oricărui prejudiciu de natură morală suferit prin neconformarea pârâților la obligaţiile legale. Pe cale de consecință, cererea având ca obiect obligarea pârâților la plata de daune morale va fi respinsă, ca neîntemeiată. În ceea ce priveşte capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâților la plata de despăgubiri pentru discriminare în cuantum de 5.000 lei fiecare, instanța reține că, prin raportare la prevederile O.G. nr. 137/2000, nu se poate reține că reclamantul a fost discriminat față de alți cetățeni, întrucât din actele dosarului nu rezultă că alți cetățeni au primit informațiile solicitate de către reclamant. Astfel, cererea având ca obiect obligarea pârâților la plata de despăgubiri pentru discriminare în cuantum de 5.000 lei fiecare va fi respinsă, ca neîntemeiată.
Având în vedere modul de soluționare al plângerii întemeiată pe prevederile art. 22 alin. 1 din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, instanța va respinge și cererea formulată de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne privind constatarea și sancționarea abuzului de drept în formularea cererii.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂŞTE:
Respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate a art. 8-9 și art. 15 din O.G. nr. 27/2002 în raport de prevederile art. 1 alin. 3-5, art. 15 alin. 1, art. 16, art. 20-21, art. 51-52 și art. 124 din Constituția României, a art. 7 , art. 12, art. 21 și art. 22 alin. 1 din Legea nr. 544/2001 în raport de prevederile art. 1 alin. 3-5, art. 4, art. 11, art. 16, art. 21, art. 31, art. 57, art. 124 alin. 2 și art. 126 din Constituția României, a art. 12-13, art. 17-23 din Legea nr. 95/2006 în raport de prevederile art. 1 alin. 3-5, art. 4, art. 10-11, art. 15 alin. 1, art. 16, art. 20, art. 34 și art. 73 din Constituția României, a Legii nr. 55/2020 și a Legii nr. 136/2020 în raport de prevederile art. 1 , art. 4, art. 9-11, art. 15-16, art. 20-27, art. 30-34, art. 36, art. 39-41, art. 43-44, art. 47-49, art. 50-52, art. 73, art. 75-76, art. 108, art. 115-116, art. 118, art. 124, art. 126, art. 129, art. 135, art. 154-155 și art. 141 din Constituția României, ca inadmisibilă. Cu drept de recurs în 48 ore de la pronunţare. Cererea de recurs se depune la sediul Tribunalului Bucureşti.
Admite plângerea întemeiată pe prevederile art. 22 alin. 1 din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, formulată de reclamantul BĂZĂVAN DAN, CNP #############, cu domiciliul în București, str. Sg. Maj. #### ###### nr. 13, ### ###, ####, ####, #####, sector 6 în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Interne, ### #######, cu sediul în București, Piața Revoluției nr. 1A, sector 1 și Ministerul Sănătății, ### #######, cu sediul în București, #### ######## ########## ### #-3, sector 1.
Constată că informaţiile solicitate de reclamant sunt de interes public. Constată că refuzul comunicării acestor informaţii este nelegal. Obligă pârâții să comunice reclamantului informaţiile solicitate , respectiv ”1) Este adevărată informaţia ce se vehiculează în spaţiul public privind cererea M.A.I. adresată către MS pentru acces la fişele medicale ale cetăţenilor aflaţi în evidenţă cu diferite afecţiuni? 2) Dacă confirmaţi această informaţie, care este temeiul de drept al acestei acţiuni? 3) Care este raţionamentul juridic pentru justificarea acestui demers? 4) M.A.I are acceptul cetăţenilor pentru acest demers? 5 ) Dacă aţi răspuns afirmativ la întrebarea 4) vă rog să detaliaţi şi să motivaţi în materie de drept.”
Respinge cererea având ca obiect obligarea pârâților la plata de daune morale, ca neîntemeiată. Respinge cererea având ca obiect obligarea pârâților la plata de despăgubiri pentru discriminare în cuantum de 5.000 lei fiecare, ca neîntemeiată. Respinge cererea formulată de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne privind constatarea și sancționarea abuzului de drept în formularea cererii, ca neîntemeiată. Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare. Cererea de recurs se depune la sediul Tribunalului Bucureşti. Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei, azi, 21.12.2020. PREŞEDINTE GREFIER ######## #########-####### ###### ########## Red./Dact. #### ###. 5 ex. 23.12.2020
Bibliografie:
[1] Regulamentul UE GDPR nr. 679/2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE, publicat în Jurnal Oficial L nr. 119 din 04.05.2016, trasnspus în legislația română prin Legea nr. 190/2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 651 din 26.07.2018;
[2] Decizia CCR nr. 498/2018, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 30 alin. (2) și (3), precum și a sintagmei „sistemul dosarului electronic de sănătate al pacientului” din cuprinsul art. 280 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, publicată în Monitorul Oficial nr. 650 din 26.07.2018;
[3] Noul Cod civil, adoptat prin Legea nr. 287/2009, republicată în Monitorul Oficial nr. 505 din 15.07.2011;
[4] Legea nr. 95/2006, republicată, privind reforma în domeniul sănătății, republicată în Monitorul Oficial nr. 652 din 28.08.2015;
[5] Legea nr. 46/2003 , privind drepturile pacientului, publicată în Monitorul Oficial nr. 51 din 29.01.2003;
[6] Hotărârea din 5 iulie 2011 a Tribunalului Funcției Publice al Uniunii Europene, Camera întâi, cauza F-46/09 – Nicolae – Dragoș Ploeșteanu, Vlad Lăcătușu, Darius Fărcaș – Protecția datelor cu caracter personal și viața privată, Jurisprudența CEDO și CJUE, p. 154
Cu asta ce facem? Știm ce date și cui se transferă? Cine are acces, la ce, când, pentru cât timp și de ce? Legea asta nu este și ea neconstituțională? Nu trebuie să ne dăm și aici acordul explicit?
https://economedia.ro/legea-interoperabilitatii-a-fost-adoptata-de-camera-deputatilor-cu-o-zi-inainte-de-termenul-din-pnrr.html
nu există nicio lege care să le fi permis acest transfer