Din seria: Justiția La Mișto! sau Justiția ca (de) pe Dâmbovița!
Puțini știu că o mână de oameni au ieșit frecvent în stradă pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale (art. 30 din Constituție), au petiționat (art. 51 din Constituție), au formulat plângeri penale și civile și au solicitat anularea unor acte ce emană de la analfabeții funcțional din mai multe autorități publice centrale și / sau locale.
După parcurgerea procedurii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, am chemat în judecată atât autoritățile emitente, cât și pe Incompetenții de la conducerea acestora solicitând instanței:
-
ANULAREA următoarelor acte normative:
-
Hotărârea de Guvern nr. 1006/2023 privind aprobarea Strategiei naționale de vaccinare în România pentru perioada 2023 – 2030, publicată în Monitorul Oficial nr. 966 din 25 octombrie 2023;
-
Ordinului Comun MS / ME nr. 2508/4493/2023, pentru aprobarea Metodologiei privind asigurarea asistenței medicale a antepreșcolarilor, preșcolarilor, elevilor din unitățile de învățământ preuniversitar și studenților din instituțiile de învățământ superior pentru menținerea stării de sănătate a colectivităților și pentru promovarea unui stil de viață sănătos, publicat în Monitorul Oficial al României nr. 703 din 1 august 2023;
Acordarea de despăgubiri pentru discriminare, în cuantum de 4.000.000 lei fiecare, pentru fiecare reclamant în parte;
Plata cheltuielilor de judecată prilejuite de acest proces.
|
Părţi
|
Şedinţe
|
Căi atac
|
Atât împotriva încheierii de respingere a cererii de sesizare a CCR, cât și a Hotărârii 1961/2024 am formulat cerere recurs, iar în acest articol vă prezentăm până unde poate merge putregaiul din justiția de pe Dâmbovița.
Desigur, nu mă pot abține să nu fac niște comentarii cu privire la încheierea criticată și la hotărârea nr. 1961/2024.
Mai jos redăm încheierea din data de 02.04.2024 (ce a fost, de asemenea atacată):
(imagini de la Adunarea Publică organizată de Pavel – Luis Bratu la Ministerul NE(Sănătății) din 17.08.2023)
Instanța a dovedit lipsă de imparțialitate și a încălcat normele de drept material când a obligat pe recurentul – reclamant Luis – Pavel Bratu la data de 02.04.2024, cum rezultă din pagina 1 a încheirii să: ”Totodată, instanţa va pune în vedere reclamantului Bratu Pavel Luis să depună la dosar plângerea prealabilă şi dovada semnării cererii de chemare în judecată.”, iar recurentei – reclamante medic Elena – Geanina Hagimă ce se afla în calitate de reclamant atât personal (cererea fiind semnată și personal) cât și prin asociație: ”De asemenea, instanţa va pune în vedere reclamantei Asociaţia Civică Stop Discriminării Cetăţenilor să depună la dosar dovada adeziunii la asociaţie a reclamantei Hagima Geanina Elena.”, fiind încălcat atât art. 1 alin. (4), art. 16, art. 124 din Constituție cât și art. 7-8 NCPC, ceea ce constituie motive de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4-5 și pct. 8 NCPC.
Cum constatam și încălcarea principiului egalității și a normelor de drept material rezultă și din încheierea din data de 10.09.2024, ceea ce constituie motive de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4-5 și pct. 8 NCPC, unde s-a reținut nelegal și netemeinic în pagina 1 că: ”Totodată, Curtea va respinge solicitarea reclamanţilor de amendare a Secretariatului General al Guvernului în reprezentarea Guvernului României pentru invocarea excepției netimbrării, întrucât nu s-a făcut dovada existenței unui abuz de drept și a exercitării drepturilor procesuale de către pârât cu rea-credință, cu atât mai mult cu cât, dovada achitării taxei judiciare de timbru a fost făcută numai cu originalul chitanței depusă la fila 23 a dosarului, fără să fie comunicată și pârâţilor, astfel încât se poate concluziona că pârâţii care au invocat excepția nu au avut cunoștință despre îndeplinirea obligației de a timbra din partea reclamanților.”, pe de o parte pârâții care au invocat excepția aveau acces la dosar și puteau observa că am achitat taxa de timbru, iar pe de altă parte nu suntem obligații a depune copii ale dovezii de achitare, legislația (OUG nr. 80/2013, art. 196 NCPC) instituind obligativitatea depunerii în original, observând substituirea judecătorului fondului în apărător al autorităților pârâte.
…
În paginile 1-2 din încheierea din 10.09.2024 instanța de fond nelegal și netemeinic a respins excepția lipsei dovezii calității de reprezentant legal / convențional și cu încălcarea normelor de drept material dar și fără a motiva temeinic față de rigorile art. 425 NCPC, ceea ce constituie motive de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 NCPC, reținând: ”Pentru Guvern și Prim-Ministru, Curtea constată că Secretariatul General al Guvernului îndeplinește funcția de reprezentare a ambelor părți în fața instanței de judecată, potrivit art.2 lit.f din HG nr.137/2020, privind organizarea, funcționarea și atribuțiile SGG. 3. Pentru Ministerul Educației, Curtea reţine că Serviciul Juridic asigură reprezentarea Ministerului în fața instanței, având atribuția de a formula acte cu caracter juridic adresate instanței, potrivit Ordinului nr.4075/2021, respectiv Regulamentul de organizare și funcționare al Ministerului Educației.”, fără a spune ceva despre criticile referitoare la semnatarul întâmpinărilor, având și motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 NCPC.
…
Deși în pagina 2 a încheierii din data de 10.09.2024 se reține de către prima instanță că: ”Totodată, sub aspectul invocat de reclamanţi prin răspunsul la întâmpinare, respectiv al decăderii Ministerului Educației și a Ministrului Educației din dreptul de a mai invoca excepții de ordine privată și de a propune probe pentru că nu au depus întâmpinare, Curtea, verificând termenul de depunere a întâmpinării din partea Ministerului Educației, constată că aceasta a fost depusă peste termenul prevăzut de art.201 alin.1 CPC, fiind astfel tardiv formulată, sens în care va fi atrasă sancțiunea decăderii acestui pârât din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepţii de ordine privată. Având în vedere însă faptul că pârâtul a invocat prin întâmpinare excepţii de ordine publică, acestea vor primi o soluție din partea instanței.”, nici de această dată nu a a dispus amendarea, având deci o încălcare a principiului disponibilității dar și a rolului activ, precum și a normelor de drept material ceea ce constituie motive de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5-6 și pct. 8 NCPC.
…
În pagina 1 a Hotărârii nr. 1961/2024, criticată s-a reținut că: ”În fapt, la data de 17.08.2023 au formulat plângeri prealabile în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, corelat cu NCPC, NCC, Legea nr. 95/2006, republicată, Legea nr. 46/2003, faţă de Convenţia EDO şi DUDO, dar şi faţă de art. 1 alin. (3) – (5), art. 16, art. 21, art. 24, art. 51 din Constituţia României prin care au solicitat Ministerului Sănătăţii ...”, fără a se ține cont și de dispozițiile art. 2 alin. (2) ale Legii contenciosului și celelalte texte legale invocate, ceea ce constituie motive de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5-6 NCPC.
Iar în pagina 2 a hotărârii 1961/2024: ”Iar la data de 18.08.2023 Ministerului Educaţiei şi Guvernului României au transmis prin C.N. Poşta Română reclamanţilor răspunsul la plângerile prealabile formulate.
Ministerul Sănătăţii, Ministerul Educaţiei, dar şi Guvernul României au refuzat să soluţioneze plângerile prealabile fiind în ipotezele art. 2 alin. (1) lit. h) – j) şi art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 cu modificările şi completările ulterioare.
Proiectul Strategiei de vaccinare s-a concretizat în Hotărâre de Guvern, fiind în ipoteza unui refuz de soluţionare, fiind astfel în drept a investi instanţa cu capetele de cerere astfel formulate.”, observând încălcarea normelor de drept material și lipsa motivării ceea ce constituie motive de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 NCPC.
…
În pagina 13 a hotărârii 1961/2024 Curtea reține Nelegal și Netemeinic cu încălcarea gravă a normelor de drept material că: ”Curtea constată că în cauză nu este îndeplinită o condiție prevăzută de art.29 alin.1 din Legea nr.47/1992, respectiv, deși excepția a fost ridicată în fața instanței judecătorești și privește neconstituționalitatea unui act normativ din categoria celor menționate, respectiv a Legii nr.198/2023, nu este respectată cerința privind legătura cu soluționarea cauzei.”, fiind încălcate textele art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, căci erau întrunite toate condițiile legale de sesizare a CCR, fiind o strânsă legătură cu soluționarea cauzei, contrar reținerilor instanței având motive de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 NCPC (și astfel completăm motivele de recurs ale respingerii cererii de sesizare cum am precizat în recursul formulat căci nu cunoșteam motivele de respingere).
Deși în pagina 16 a Hotărârii criticate (1961/2024) se reține de către instanță: ”În interpretarea dispoziţiilor art.7 din Legea nr.554/2004, în doctrină se apreciază că procedura administrativă prealabilă a fost reglementată spre a oferi persoanelor interesate posibilitatea rezolvării într-un termen mai scurt şi mai operativ a reclamaţiei lor, organul administrativ sesizat putând reveni asupra actului emis prin revocarea lui şi, după caz, emiterea celui acceptat de persoana interesată.
…
Observând dispoz. art.7 din Legea nr.554/2004, Curtea constată că incumbă persoanei ce se pretinde vătămată prin actul administrativ unilateral obligaţia de a recurge la procedura plângerii prealabile, indiferent că în discuţie este un act cu caracter individual sau unul cu caracter normativ.”, iar în pagina 17 reține că: ”Din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art.7 şi art.8 teza finală din Legea nr.554/2004 nu rezultă obligativitatea îndeplinirii unor condiţii de formă a plângerii prealabile, ci doar expunerea motivelor care au stat la baza solicitării de revocare a actului administrativ contestat.
Faptul că, spre ex., motivele de neconstituţionalitate invocate prin plângerea prealabilă nu pot sta la baza revocării ordinului, aşa după cum susţine autoritatea pârâtă, nu determină concluzia inexistenţei procedurii prealabile, ci eventual o soluţie de respingere pe fond a solicitării reclamanţilor, astfel că criticile pârâtului nu sunt găsite întemeiate.
Din perspectiva lipsei plângerii prealabile formulate împotriva HG nr.1006/2023, Curtea constată că reclamanţii au făcut dovada parcurgerii procedurii prealabile administrative, aceasta fiind ataşată la dosar la f.117-120-vol.II. Faptul că sesizarea instanţei a fost făcută anterior împlinirii termenului în care autoritatea publică are posibilitatea de a rezolva reclamaţia administrativă nu justifică soluţia de respingere ca inadmisibilă a acţiunii, în condiţiile în care termenul de 30 de zile pentru soluţionarea plângerii prealabile era împlinit la data pronunţării asupra excepţiei, finalitatea prevederilor legale care instituie procedura prealabilă fiind îndeplinită.
Pentru toate motivele anterior expuse, Curtea va respinge excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată ca nefondată.”, putem constata nemotivare și încălcarea normelor de drept material în respingerea acțiunii, motive de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 NCPC.
…
În pagina 18 a Hotărârii 1961/2024 instanța reține Nelegal și Netemeinic căci nu aveam de unde cunoaște documentația ce a stat la baza emiterii actelor contestate, iar instanța prin dispozițiile art. 9 NCPC și prin rolul său activ (art. 22 NCPC) era obligată să supună dezbaterilor toate motivele de fapt și de drept, ceea ce nu a făcut, astfel fiind încălcate și principiile legalității, egalității, contradictorialității și oralității ceea ce constituie motive de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4-6 și pct. 8 NCPC: ”Cu titlu preliminar, parcurgând cererea de chemare în judecată în integralitatea sa, Curtea constată că reclamanţii reproduc dispoziţii legale conţinute de Constituţia României (art.16, art.51-52, art.21, art.41, art.108, art.34) şi invocă Legea nr.46/2003, Legea nr.95/2006, art.26 din Convenţia privind drepturile omului şi biomedicină din 1997, Carta drepturilor fundamentale a UE (art.15, art.21, art.41) susţinând că actele normative criticate încalcă Constituţia şi legile antereferite, fără ca articolele de lege să fie integrate într-o argumentaţie coerentă, făcând greu de decelat motivele de nelegalitate a actelor contestate, redactarea cererii suferind de deficienţe în privinţa cursivităţii şi clarităţii considerentelor ei.
În acest context, analiza instanţei va fi centrată pe acele argumente din care se poate extrage raţionamentul avut în vedere de reclamanţi în susţinerea nelegalităţii actelor contestate.”.
Se impune întrebarea, care ar fi rostul art. 13 din Legea nr. 554/2004, și desigur al documentației ce a stat la baza emiterii actelor cu a căror anulare instanța a fost investită?
Observăm, astfel și denegarea de dreptate, atât din încheierile menționate cât și din hotărârea criticată (Curtea Supremă de Justiție, Secția comercială, decizia nr. 1810/1999, în Gabriel Boroi, Octavia Spineanu-Matei, Codul de procedură civilă adnotat, ed. a II-a, revăzută și adăugită, Ed. Hamangiu, București, 2007, p. 631.).
…
Și bomba juridică ce este declanșată de către Curtea de Apel București:
Tot în pagina 18 a hotărârii 1961/2024 Nelegal și Netemeinic, cu încălcarea Constituției și a Legii instanța de fond reține că: ”Este adevărat că hotărârile de guvern se emit pentru organizarea executării legilor, însă Curtea nu remarcă nicio neregularitate din această perspectivă, HG nr.1006/2023 fiind emisă în temeiul art.25 lit.e din OUG nr.57/2019, ce conferă competenţa legală Guvernului de a aproba strategii naţionale, pe domenii de activitate, cum este spre exemplificare „Strategia Naţională de Vaccinare 2023-2030.”
Curtea mai reţine că strategia naţională de vaccinare a foste elaborată având în vedere legislaţia naţională în vigoare precum şi cadrul strategic al OMS şi UE, fiind avute în vedere Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii sau Legea drepturilor pacientului nr.46/2003, strategia adoptată reprezentând un instrument necesar pentru implementarea documentelor strategice OMS şi UE şi aplicarea legislaţiei primare în domeniul ocrotirii sănătăţii (art.III, XII din anexa la HG nr.1006/2023).”, ceea ce arată că a creat prin norme proprii adaugă și completează la lege făcând incursiune în alte domenii decât cele de competență (încălcând și art. 61 alin. (1) din Constituție), ce constituie motive de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, pct. 6 și pct. 8 NCPC.
Și aici este necesar să cităm art. 108 alin. (2) din Cosntituție – Hotărârile se emit pentru organizarea executării legilor.
Desigur, în lipsa unei legi a vaccinării obligatorii și reținerile instanței din paginile 18-19 ale hotărârii criticate încalcă normele de drept material, având motivele de casare prevăzute atât de art. 488 alin. (1) pct. 8, cât și pct. 6 NCPC (căci nu avem motivare): ”În ceea ce priveşte Ordinul comun nr.2508/2023, deşi reclamanţii nu dezvoltă argumente privind înţelesul noţiunii de „lipsă a suportului juridic”, Curtea constată că ordinul contestat menţionează care sunt dispoziţiile legale ce au stat la baza emiterii lui şi care stabilesc cadrul legal pentru organizarea și desfășurarea activităților educaționale în contextul sănătății publice, după cum urmează:”
…
Instanța de fond reține Nelegal și Netemeinic și în pagina 20 a hotărârii criticate că vaccinarea nu este obligatorie în viziunea HG 1006, dar atunci care este rostul unei strategii, și de ce înseamnă că până în 2030 trebuie vaccinată peste 95 %, acestea fiind alte motive de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 NCPC, de vreme ce nu avem o lege a vaccinării, având și o încălcare a NCC: ”De asemenea, reclamanţii se întreabă cum poate deveni vaccinarea obligatorie printr-o hotărâre de guvern, atâta vreme cât obligativitatea ei nu a fost reglementată printr-o lege. Or, aşa cum instanţa a constatat deja, HG nr.1006/2023 nu instituie obligativitatea vaccinării, care rămâne un act voluntar, fapt rezultat expresis verbis din pct.IV al anexei la act, potrivit căruia „în România vaccinarea este recomandată ca acţiune preventivă de sănătate publică şi reprezintă un act voluntar al persoanei sau părintelui, în cazul copiilor,” motiv pentru care criticile reclamanţilor privind încălcarea art.108 din Constituţie sau art.60, 61 Noul cod civil nu pot fi reţinute. Având în vedere consideraţiile mai sus expuse, nu pot fi primite nici susţinerile privind încălcarea autorităţii părinteşti prev.de art.483 şi urm.Noul cod civil sau art.64 Noul cod civil, ori art.382, 653 din Legea nr.95/2006.”
Observăm, că instanța s-a axat numai pe argumentele juridice, nu și pe cele medicale depuse de subsemnata recurent – reclamant medic Elena – Geanina Hagimă, și chiar și așa tot nu a motivat respingerea, având clare motive de casare și cu privire la încălcarea normelor de drept material, prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 NCPC, judecătorul interpretând legislația după bunul plac.
Asta este: Justiția La Mișto sau Justiția ca (de) pe Dâmbovița!
https://www.activenews.ro/opinii/O-noua-ticalosie-ordinara-marca-Ministerul-Sanatatii-Olivia-Steer-paralele-intre-dezbaterea-de-la-Legea-Vaccinarii-Obligatorii-si-dezbaterea-de-la-Strategia-Nationala-de-Vaccinare-neobligatorie-NU-MOR-CAII-CAND-VOR-CAINII-183883
https://www.activenews.ro/opinii/Dr.-Geanina-Hagima-De-ce-cer-ANULAREA-Strategiei-Nationale-de-Vaccinare.-ARGUMENTE-192417
Mai jos redăm surogatul de motivare (1961/2024):
DOC-20251002-WA0001
Fi-mi-ar Scârbă!