Răzbunarea unui Judecător, căci nu putem vorbi de judecare și nici de ”motivare”

 

 

După 15 acțiuni câștigate în calitate de intervenient, căci cererea de intervenție accesorie a Asociației Civice Stop Discriminării Cetățenilor a fost admisă, devenind parte, hotărârea fiind opozabilă membrilor asociați ce au atacat procesele – verbale de contravenție, avem și o ”repingere” cu o interpretare mai mult decât de ”maidan” a unui ”judecător” de la Judecătoria Sectorul 1 București.

Doamne ai grijă de noi, căci aștia au uitat ce au JURAT!

De departe, aceasta este Cea mai proastă ”motivare” ce mi-a fost dat să văd în ani de judecată.

Avem o interpretare total eronată a normelor de drept material, avem încălcarea normelor de drept material, încălcarea Constituției și a Deciziei CCR nr. 50/2022, și amendare nelegală și netemeinică, toate pentru că ”am avut tupeul să formulez o cerere prin care să solicit despăgubiri”, în realitate pentru ”că am avut tupeul să formulez cerere de recuzare a judecătorului în cauză și Sesizare la Consiliul Superior al Magistraturii și la Inspecția Judiciară”.

Judecătorul și-a greșit profesia, trebuia să aleagă profesia de avocat, măcar făcea un ban cinstit, aici ocupă locul degeaba, îmi asum și semnez.

”Încălcarea principiului contradictorialității. Curtea de Apel București a statuat că instanța care, la pronunțarea soluției, a avut în vedere alte împrejurări, respectiv lipsa încheierilor de amânare a pronunțării și a dispozitivului sentinței de fond, pe care nu le-a pus în discuția părților, încalcă principiul contradictorialității, care guvernează procesul civil, principiu care presupune că toate elementele procesului trebuie supuse dezbaterii și discuției părților, pentru ca fiecare parte să aibă posibilitatea de a se exprima cu privire la orice element care ar avea legătură cu pretenția dedusă judecății. Instanța nu poate pronunța hotărârea reținând aspecte pe care nu le-a pus, în prealabil, în discuția părților. În caz contrar, hotărârea pronunțată este supusă casării pentru motivul prevăzut de art. 488 pct. 5 C.pr.civ.” – https://www.juridice.ro/251919/motivele-de-recurs-conform-dispozitiilor-ncpc-ii.html – Curtea de Apel București, Secția a IV-a civilă, decizia nr. 2468/2001, Gabriel Boroi, Octavia Spineanu-Matei, op. cit., p. 635., acestea fiind motive clare de anulare.

Mă adresez instanței cu o plângere contravențională împotriva unui proces – verbal de contravenție pentru o faptă care nu există în cuantum de 500 de lei și instanța, prin refuz de a judeca, denegare de dreptate nu numai că îmi respinge cererea, deși nu exista fapta, deși nu exista un martor care să o confirme, deși nu existau obiecțiuni (exigență a art. 16 alin. (7) din OG nr. 2/2001) și nici semnătura să nu mai spun CĂ NU AM FOST NICIODATĂ LEGITIMAT ÎN ACEST SENS, procesul – verbal fiind întocmit la sediul unității de jandarmi, constat că sunt amendat și cu încălcarea principiului proporționalității, ”DUBLU SAU NIMIC”, cu suma de 1000 de lei, fără a rezulta vinovăția mea și nici nu se întrevede ce prejudiciu am adus părților adverse, căci, tot din cuprinsul sentinței se observă că pârâta B.V. NU A FORMULAT ÎNTÂMPINARE, IAR ceilalți pârâți nu au arătat ce prejudiciu presupus le-am adus, căci simpla mențiune a instanței ”… demersurile respective au impus și citarea părților adverse …” (deși procedura de citare este obligatorie sub sancțiunea nulității hotărârii pronunțate față de art. 153 și urm. NCPC, ”… care au fost nevoite să își atribuie resurse de timp și financiare …” ceea ce nu se arată.

Ce resurse de timp și financiare au consumat pârâții căci nu au fost dovedite, sarcina probei apararținându-le (art. 249 NCPC), iar față de art. 451-453 NCPC cheltuielile financiare trebuiau dovedite, nerezultând de la dosar vreo factură sau vreo chitanță în acest sens, și în plus Jandarmeria a fost înființată în SERVICIUL NAȚIUNII, nu pentru a păzi doar instanțele judecătorești, ȘI nu pentru a ne amenda nelegal și netemeinic?

Faptul că am investit instanța cu anumite capete de cerere ce au fost argumentate în fapt și în drept, faptul CĂ A REFUZAT SĂ JUDECE crezându-se Dumnezeu arată lipsa de independență, nu a dovedit imparțialitate și nici nu a judecat fiind mai preocupat de a mă amenda, neexistând nici un motiv în acest sens.

Instanța era obligată să motiveze temeinic amenda judiciară, căci nu era suficient ”să nu-i placă de fața mea” sau să nu îi placă că am formulat cerere de recuzare sau sesizare la CSM și IJ, judecătorul căzând pradă pornirilor proprii ce îl fac incompatibil pentru a judeca o cauză.

Iar așa cum a „motivat” sentința putem constata că aceasta este LIPSITĂ DE ESENȚĂ JURIDICĂ, fiind DILUATĂ sub toate aspectele, poate domnul judecător dovedind veleități în avocatură ar trebui să se reorienteze spre profesia de avocat.

Cum nu a fost motivată, reținerile din pagina 6 arătând doar RĂZBUNAREA, lipsind proporționalitatea și LEGALITATEA ACESTUI DEMERS, putem constata și încălcarea art. 5, corelat cu art. 397 și art. 425 NCPC, astfel identificând fapte de discriminare chiar ale instanței, tratament juridic diferit fără a exista un raționament logico – juridic care să justifice această diferență de tratament, căci așa cum se reține în paginile 5-6 acesta susține că am formulat o cerere privind acordarea de despăgubiri, cu rea- credință fără a arăta în concret și fără a se raporta la texte legale, fără a arăta de ce am formulat aceste cereri, discriminându-mă.

Practic a primit Ordin să mă Amendeze.

”Textul consacră ipoteze diferite ale aceluiași motiv de recurs – nemotivarea hotărârii – deoarece astfel trebuie calificată atât o hotărâre care nu este deloc motivată cât și una care cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.” – Mihaela Tăbârcă, op. cit., p. 115.

”Aceste cerinţe legale sunt impuse de însăşi esenţa înfăptuirii justiţiei, iar forţa de convingere a unei hotărâri judecătoreşti rezidă din raţionamentul logico-juridic clar explicitat şi întemeiat pe considerente de drept.” – Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția comercială, decizia nr. 752/06.03.2009 (Sursa: http://www.scj.ro/SE%20rezumate%202009/SE%20r%20752%202009.htm)

”În practica judiciară s-a statuat că judecătorii sunt datori să arate în cuprinsul hotărârii motivele de fapt și de drept în temeiul cărora și-au format convingerea, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților. Fără arătarea motivelor și a probelor nu se poate exercita controlul judiciar.” – Curtea Supremă de Justiție, Secția de contencios administrativ, decizia nr. 726/2000, în Gabriel Boroi, Octavia Spineanu-Matei, op. cit., p. 642.

”Motivarea hotărârii este necesară pentru ca părțile să cunoască motivele ce au fost avute în vedere de către instanță în pronunțarea soluției, iar instanța ierarhic superioară să aibă în vedere, în aprecierea legalității și temeiniciei hotărârii, și considerentele pentru care s-a pronunțat soluția respectivă. – Minodora Condoiu, Drept procesual civil. Note de curs, vol. II, Ed. Fundației România de Mâine, București, 2007, p. 181.

”Dispoziția legală privind motivarea hotărârii a fost edictată în scopul bunei administrări a justiției, întăririi încrederii justițiabililor în hotărârile judecătorești și pentru a da instanțelor superioare posibilitatea exercitării controlului judiciar. – Curtea Supremă de Justiție, Secția comercială, decizia nr. 4512/26.06.2002, în ,,Revista Română de Drept al Afacerilor” nr. 7-8/2003, p. 136.

”Procesul judiciar trebuie să fie drept, judecătorul trebuie să fie imparțial, să cunoască în profunzime ceea ce ”spune” părților, pentru ca părțile să fie convinse că hotărârea judecătorului corespunde adevărului faptic. Accelerarea judecăților trebuie să constituie o preocupare a instanțelor, cunoscut fiind că o justiție întârziată este, de fapt, o justiție ratată (justice delayed is justice denied).” – Nicolae Popa, Curs universitar, Teoria Generală de Dreptului, ediția 5, Editura C.H. Beck, București 2014, pag. 90.

 

 

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA SECTORULUI 1 BUCUREŞTI

SECŢIA A-II-A CIVILĂ

DOSAR NR.  47742/299/2021

SENTINŢA CIVILĂ NR. 9305/2022

Şedinţa publică din data de 4 Noiembrie 2022

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE: ### ###### ##########

GREFIER: ######### #########

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul BĂZĂVAN DAN în contradictoriu cu intimaţii DIRECŢIA GENERALĂ DE JANDARMI A MUNICIPIULUI BUCUREŞTI „GENERAL DE BRIGADĂ ########## #####”, ######## ########, intervenient CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, Sg. maj. Gogoașe Denis, ASOCIAŢIA CIVICĂ STOP DISCRIMINĂRII CETĂŢENILOR PRIN REPREZENTANT LEGAL Dan BĂZĂVAN, având ca obiect anulare proces verbal de contravenţie SERIA JO NR. 2110951/10.10.2021.

Dezbaterile în fond au fost consemnate în încheierea de şedinţă din data de 20.10.2022, parte integrantă din prezenta, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 28.10.2022, 04.11.2022 când, deliberând, a hotărât următoarele:

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată la data de 22.11.2021 sub nr. 47742/299/2021 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, petentul BĂZĂVAN DAN în contradictoriu cu intimatele Direcţia Generală de Jandarmi a Municipiului Bucureşti şi Bordenici ######## a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună anularea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei ##### ## ### ####### din data de 10.10.2021, obligarea fiecărei intimate la plata sumei de 5.000 de lei cu titlu de despăgubiri pentru discriminare şi restabilirea situaţiei anterioare discriminării sau anularea situaţiei create prin discriminare, precum şi obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, a susţinut că fapta reţinută în sarcina sa, prin actul contestat, nu există, nu există niciun temei de drept în virtutea căruia să fi fost sancţionat contravenţional şi nu există nici vinovăţie. Petentul a arătat că a fost filat de către agenţii intimatei Direcţiei Generale de Jandarmi a Municipiului Bucureşti, nu a fost legitimat şi nu i s-a adus la cunoştinţă fapta reţinută.

A învederat că o acţiune de protest nu constituie contravenţie, ci exercitarea libertăţii de exprimare, iar fapta este consemnată ambiguu şi neclar. Petentul a evidenţiat că a purtat mască de protecţie, cu excepţia cazului în care a vorbit la microfon, iar, în procesul-verbal, a fost consemnat un domiciliu eronat şi nu există vreo semnătură a unui martor asistent.

A indicat că procesul-verbal a fost încheiat de un agent constatator necompetent şi cu încălcarea drepturilor fundamentale ale cetăţeanului. În drept, petentul a invocat dispoziţiile OG nr. 2/2001, OG nr. 137/2000, OG nr. 97/2005, Legii nr. 167/2020, C. civ., C. proc. civ., Constituţiei României, Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, Regulamentului GDPR, Legii nr. 190/108 şi Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului.

În dovedire, a solicitat încuviinţarea probelor cu înscrisuri, interogatoriu, testimonială şi cu înregistrarea video. Plângerea a fost legal timbrată (fila 2 vol. I). Intimata Direcţia Generală de Jandarmi a Municipiului Bucureşti a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată. În susţinerea întâmpinării, a precizat că atât constatările personale ale agentului constatator, cuprinse în procesul-verbal atacat, cât şi probele video depuse la dosar indică vinovăţia petentului şi săvârşirea de către acesta a faptei contravenţionale imputate. Intimata a menţionat că nu sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, pentru a putea fi obligată la acordarea vreunor despăgubiri. A învederat că, sub aspectul legalităţii, procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei întruneşte toate condiţiile de formă impuse de dispoziţiile art. 17 şi art. 19 din OG nr. 2/2001 şi cuprinde toate menţiunile obligatorii prevăzute de dispoziţiile art. 16 din acelaşi act normativ, iar, sub aspectul temeiniciei, acesta face dovada deplină a situaţiei de fapt şi a încadrării de drept până la proba contrară.

În drept, intimata a invocat dispozițiile C. proc. civ. În dovedire, a solicitat încuviințarea probelor cu înscrisuri şi cu înregistrarea video.

Intimata Bordenici ######## nu a formulat întâmpinare. La data de 01.04.2022, petentul a depus precizări prin care a indicat că solicită introducerea în cauză a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării şi a Ministerului Publice, modificarea plângerii, în sensul formulării acesteia în contradictoriu şi cu intimatul Gogoașe Denis, modificarea plângerii, în sensul includerii unui capăt de cerere privind acordarea sumei de 1.000.000 de lei cu titlu de daune morale pentru lezarea demnităţii, onoarei şi reputaţiei, şi sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 55/2020 şi a Legii nr. 550/2004. Cererea a fost legal timbrată (fila 63 vol. I). La termenul de judecată din data de 07.04.2022, instanţa a respins solicitarea petentului de constatare a nulităţii întâmpinării ca neîntemeiată.

De asemenea, instanţa a respins solicitarea de introducere în cauză a Ministerului Public ca vădit neîntemeiată. În schimb, instanţa a dispus introducerea în cauză a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării şi a luat act de modificările aduse plângerii.

Intimatul Gogoașe Denis a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, iar, pe fond, a achiesat la apărările formulate de intimata Direcţia Generală de Jandarmi a Municipiului Bucureşti. Asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, a indicat că plângerea trebuie introdusă în contradictoriu cu instituţia din care face parte agentul constatator.

În drept, intimatul a invocat dispozițiile C. proc. civ.

La data de 06.06.2022, Asociaţia Civică Stop Discriminării Cetăţenilor a formulat cerere de intervenţie accesorie pentru a susţine poziţia procesuală a petentului. Cererea a fost legal timbrată (fila 149 vol. I). La termenul de judecată din data de 08.09.2022, instanţa a admis în principiu cererea de intervenţie accesorie. Totodată, instanţa a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatului ####### ##### ca neîntemeiată. Sub aspect probatoriu, în cauză, au fost administrate probele cu înscrisuri, testimonială şi cu înregistrări video. Totodată, instanţa a respins proba cu interogatoriu ca nefiind utilă.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în prezenta cauză, reţine următoarele:

În fapt, la data de 10.10.2021, a fost încheiat procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei ##### ## ### ####### (fila 54 vol. I), prin care petentul a fost sancţionat pentru săvârşirea faptei prevăzute de art. 65 lit. k) şi art. 66 lit. a) din Legea nr. 55/2020.

În cuprinsul actului sancţionator, s-a reţinut că petentul „a participat activ la manifestaţia de protest organizată în Piaţa Universităţii, zona „Fântâni”, exprimându-şi nemulţumirea faţă de vaccinarea împotriva COVID 19 şi a certificatului verde. Pe tot timpul desfăşurării activităţii nu a purtat masca de protecţie şi nu a respectat măsurile de protecţie, încălcând prevederile HG nr. 1090/2021”.

În drept, în temeiul art. 34 alin. (1) din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, instanţa este datoare să cerceteze legalitatea şi temeinicia procesului-verbal şi să hotărască asupra sancţiunii. Verificând, prin prisma art. 16 şi art. 17 din OG nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei atacat, instanţa reţine că acesta a fost încheiat cu respectarea dispoziţiilor legale indicate, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. În acest context, cu titlu preliminar, susţinerea petentului, în sensul că în speţă este aplicabilă decizia Curţii Constituţionale nr. 50/2022, nu poate fi reţinută deoarece decizia menţionată produce efecte juridice doar în ceea ce priveşte fapta constând în nepurtarea măştii de protecţie în spaţiile publice, spaţiile comerciale, mijloacele de transport în comun şi la locul de muncă.

Or, în prezenta cauză, fapta imputată petentului nu este reprezentată de neîndeplinirea obligaţiei de purtare a măştii de protecţie, ci de participarea la o activitate de protest, deşi aceasta era interzisă de Legea nr. 55/2020 rap. la HG nr. 1090/2021. Aşadar, decizia Curţii Constiuţionale nr. 50/2022 nu atrage nulitatea procesului-verbal ##### ## ### #######.

Similar, lipsa semnăturii unui martor asistent nu conduce la anularea actului sancţionator întrucât, în cuprinsul procesului-verbal, s-a indicat că acesta a fost încheiat la sediul intimatei Direcţia Generală de Jandarmi a Municipiului Bucureşti. Prin urmare, au fost respectate exigenţele art. 19 din OG nr. 2/2001, care arată că „(1) Procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator şi de contravenient.

În cazul în care contravenientul nu se află de faţă, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face menţiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puţin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde şi datele personale din actul de identitate al martorului şi semnătura acestuia. (2) Nu poate avea calitatea de martor un alt agent constatator. (subl. ns.) (3) În lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod (subl. ns.)”.

Mai exact, fiind încheiat la sediul intimatei Direcţia Generală de Jandarmi a Municipiului Bucureşti, actul sancţionator nu putea fi semnat de ceilalţi agenţi din cadrul instituţiei, în calitate de martori asistenţi. În aceeaşi ordine de idei, faptul că în procesul-verbal a fost consemnat domiciliul petentului, deşi acesta avea reşedinţa în Bucureşti nu atrage nulitatea actului sancţionator, din moment ce petentul nu a procedat la actualizarea bazelor de date cu privire la domiciliul său, chestiune reieşită din cartea sa de identitate (fila 14 vol. I), unde figurează cu acelaşi domiciliu. Astfel, faptul că petentul nu mai locuieşte la adresa de domiciliu nu prezintă relevanţă, cât timp acesta nu a solicitat modificarea datelor din cartea de identitate. În plus, consemnarea eronată a domiciliului nu constituie un motiv de nulitate absolută prevăzut de art. 17 din OG nr. 2/2001 şi, oricum, menţionarea domiciliului, în locul reşedinţei nu i-a produs petentului nicio vătămare, nefiind împiedicat să formuleze prezenta plângere şi nefiind incidentă excepţia tardivităţii acesteia. Totodată, argumentul petentului, privind lipsa competenţei agentului constatator, este neîntemeiat deoarece, în temeiul art. 67 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 55/2020, faptele prevăzute de art. 65 lit. k) pot fi constatate şi sancţionate şi de subofiţerii şi ofiţerii de jandarmi. În consecinţă, normele de competenţă au fost respectate de către agentul constatator, nefiind incident vreun asemenea motiv de nulitate.

De asemenea, întocmirea procesului-verbal la sediul intimatei Direcţia Generală de Jandarmi a Municipiului Bucureşti şi pe baza înregistrărilor de la locul faptei nu reprezintă o cauză de nulitate întrucât OG nr. 2/2001 şi Legea nr. 55/2020 nu impun agentului constatator încheierea actului la faţa locului, în prezenţa contravenientului.

Continuând analiza legalităţii procesului-verbal, potrivit art. 15 alin. (1) din OG nr. 2/2001, „contravenţia se constată printr-un proces-verbal încheiat de persoanele anume prevăzute în actul normativ care stabileşte şi sancţionează contravenţia”. După cum s-a arătat, Legea nr. 55/2020 stabileşte, în art. 67 alin. (2) lit. c), că subofiţerii şi ofiţerii de jandarmi dispun de competenţa de a constata şi sancţiona faptele prevăzute de art. 65 lit. k).

În interpretarea dispoziţiilor din OG nr. 2/2001, Curtea Constituţională, prin Decizia nr. ###/2003, a stabilit că, în regulă generală, săvârşirea contravenţiei trebuie constatată în mod nemijlocit de către agentul constatator, abilitat în acest sens prin actul normativ de stabilire a contravenţiei. În speţă, constatarea contravenţiei a fost efectuată de către un agent constatator din cadrul intimatei Direcţia Generală de Jandarmi a Municipiului Bucureşti.

În ceea ce priveşte puterea doveditoare a procesului-verbal de sancţionare a contravenţiei, prezumţia potrivit căreia acesta conţine date corespunzătoare adevărului este o prezumţie relativă, putând fi răsturnată prin efectuarea dovezii contrare. În acelaşi sens este şi Decizia nr. ###/2003 a Curţii Constituţionale potrivit căreia procesul-verbal de constatare are forţă probantă până la dovada contrară. Această concluzie se impune şi în virtutea jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului (cauza ###### c. României, hotărârea din data de 04.10.2007), unde s-a stabilit că există trei criterii alternative după care se stabileşte dacă fapta are natură penală în înţelesul Convenţiei Europene, respectiv calificarea faptei în dreptul intern, natura faptei incriminate şi gravitatea sancţiunii aplicate. Astfel, şi în procedura contravenţională, în măsura în care fapta este calificată drept o „acuzaţie în materie penală”, în sens autonom european, sunt aplicabile garanţiile prevăzute de art. 6 din Convenţie în materie penală, precum dreptul la apărare, contradictorialitatea şi posibilitatea de a contesta probele aduse în sprijinul acuzaţiei, dar aceasta nu înlătură prezumţia relativă de conformitate cu adevărul a procesului-verbal încheiat ca urmare a constatării contravenţiei prin propriile simţuri ale agentului, prezumţie care poate fi răsturnată prin efectuarea dovezii contrare. Art. 47 din OG nr. 2/2001 stabileşte că dispoziţiile ordonanţei se completează cu acelea ale Codului de procedură civilă, iar în conformitate cu art. 249 C. proc. civ. sarcina probei incumbă celui care face o susţinere în cursul procesului. Sub aspectul temeiniciei, art. 1 din OG nr. 2/2001 dispune că fapta săvârşită cu vinovăţie, stabilită şi sancţionată printr-un act normativ constituie contravenţie. În continuare, art. 65 lit. k) din Legea nr. 55/2020 arată că „participarea persoanelor fizice la mitinguri, demonstraţii, procesiuni, concerte sau la alte tipuri de întruniri, în spaţii deschise, ori la întruniri de natura activităţilor culturale, ştiinţifice, artistice, religioase, sportive sau de divertisment, în spaţii închise, interzise în conformitate cu art. 5 alin. (3) lit. a)” constituie contravenţie şi se sancţionează, în baza art. 66 lit. a) cu amendă de la 500 de lei la 2.500 de lei. Contravenţia menţionată constă în participarea la un miting, în condiţiile interzicerii acestuia, şi, în speţă, a fost realizată prin faptul că petentul, la data de 10.10.2021, a fost prezent la activitatea de protest din Piaţa Universităţii, deşi HG nr. 1090/2021, prin art. 1 din Anexa nr. 3, stabilea că mitingurile sunt interzise.

Participarea petentului la protest este confirmată de înregistrările video efectuate la faţa locului, precum şi de declaraţia martorului #### #### ########, care a indicat că a participat, alături de petent, la mitingul respectiv. De asemenea, susţinerea petentului, în sensul că se afla în protest individual, este infirmată de înregistrările video, care atestă prezenţa unui număr mare de persoane la miting, dar şi de martorul #### #### ######## care a arătat, în mod clar, că la protestul respectiv au participat aproximativ 300-500 de persoane.

Or, prezenţa unui atare număr de persoane invalidează ipoteza unor proteste individuale. Totodată, invocarea libertăţii de exprimare nu conduce la înlăturarea caracterului contravenţional al faptei deoarece aceasta nu este un drept absolut, ci poate suferi limitări, chestiune permisă de art. 53 din Constituţie şi care s-a şi întâmplat prin Legea nr.55/2020 rap. la HG nr. 1090/2021. Aşadar, petentul şi-a exercitat libertatea de exprimare cu depăşirea limitelor legale, fapt pentru care s-a impus sancţionarea sa contravenţională.

Vinovăţia se regăseşte, în prezentul dosar, sub forma intenţiei indirecte întrucât petentul a prevăzut rezultatul faptei sale, generarea unei stări de pericol pentru sănătatea publică, şi, deşi nu l-a urmărit, a acceptat producerea acestuia. În aceste condiţii, sunt îndeplinite cerinţele conţinutului constitutiv, fapta săvârşită de petent constituind contravenţie.

Sub aspectul individualizării sancţiunii, petentului i s-a aplicat minimul special prevăzut de lege, şi anume 500 de lei amendă, astfel încât aceasta a fost în mod corect individualizată şi este proporţională cu gradul de pericol al faptei săvârşite. Având în vedere aspectele anterioare, procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei ##### ## ### ####### a fost legal întocmit şi nu este afectat de niciun motiv de nulitate.

Din aceste considerente, instanţa urmează să respingă plângerea formulată de petent ca neîntemeiată. Din moment ce actul sancţionator este legal şi temeinic, susţinerea petentului, în conformitate cu care întocmirea acestuia a constituit o discriminare, este vădit neîntemeiată. Astfel, pe lângă faptul că procesul-verbal nu este afectat de vreo cauză de nulitate, încheierea acestuia nu constituia, oricum, o situaţie de discriminare, petentului nefiindu-i aplicat vreun tratament diferenţiat faţă de o altă persoană aflată în aceeaşi situaţie. Cu alte cuvinte, discriminarea presupune aplicarea unor soluţii diferite la situaţii de fapt identice, împrejurare care nu a fost probată în absolut nicio modalitate de către petent. Mai exact, petentul nu a dovedit că agenţii constatatori i-ar fi aplicat un tratament diferenţiat faţă de alte persoane aflate în situaţii identice. În plus, restricţiile prevăzute de Legea nr. 55/2020 şi HG nr. ######### au fost aplicabile tuturor persoanelor, iar nu doar petentului, fapt pentru care nu se poate susţine că a existat vreo situaţie de discriminare împotriva sa.

Mai mult, nerespectarea restricţiilor şi, ca o consecinţă, angajarea răspunderii contravenţionale a petentului nu reprezintă, în nicio modalitate, o situaţie de discriminare, ci este urmarea firească de sancţionare a conduitelor contrare legii.

Prin urmare, intimaţii Direcţia Generală de Jandarmi a Municipiului Bucureşti şi ####### ##### nu au cauzat petentului absolut nicio situaţie de discriminare. Similar, intimata Bordenici ########, care a avut doar calitatea de martor la operaţiunea de afişare a procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei ##### ## ### #######, nu a săvârşit absolut nicio faptă ilicită şi nu a generat o situaţie de discriminare faţă de petent. Aşadar, intimata doar a confirmat că a avut loc afişarea procesului-verbal, iar susţinerile petentului, în sensul că aceasta cunoştea că nu mai are domiciliul acolo sau că ar fi semnat în locul său, sunt vădit neîntemeiate, nefiind probate prin nicio modalitate prevăzută de lege. Ţinând seama de aspectele expuse, instanţa va respinge solicitarea petentului de obligare a intimaţilor la plata unor despăgubiri pentru discriminare şi restabilirea situaţiei anterioare discriminării sau anularea situaţiei create prin discriminare ca vădit neîntemeiată. Situaţia este aceeaşi şi în cazul solicitării petentului de acordare a unor daune morale pentru lezarea demnităţii, onoarei şi reputaţiei, care va fi respinsă, la rândul ei, ca vădit neîntemeiată întrucât niciunul dintre intimaţi nu a săvârşit vreo faptă ilicită care să producă un asemenea prejudiciu petentului.

În acest context, procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei ##### ## ### ####### a fost constatat ca fiind legal întocmit, iar angajarea răspunderii contravenţionale a petentului nu constituie o lezare a demnităţii, onoarei şi reputaţiei acestuia, din moment ce a nesocotit normele legale, iar intimata Bordenici ######## nu a săvârşit absolut nicio faptă ilicită. Totodată, argumentele prezentate de intervenienta accesorie sunt, la rândul lor, neîntemeiate şi nu conduc la nulitatea procesului-verbal sau la justificarea solicitărilor petentului de acordare a despăgubirilor pentru discriminare sau pentru acordarea unor daune morale pentru lezarea demnităţii, onoarei şi reputaţiei.

Astfel, după cum s-a arătat, decizia Curţii Constituţionale nr. 50/2022 nu este aplicabilă în cauză, procesul-verbal respectă toate exigenţele legale, iar intimaţii nu au săvârşit absolut nicio faptă ilicită.

Într-o asemenea situaţie, instanţa va respinge cererea de intervenţie accesorie ca neîntemeiată. Referitor la cheltuielile de judecată, în temeiul art. 453 C. proc. civ., instanţa va respinge solicitarea petentului de acordare a cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată întrucât acesta nu este partea care a câştigat procesul.

De asemenea, în temeiul art. 187 alin. (1) pct. b) C. proc. civ., instanţa va dispune amendarea petentului cu suma de 1.000 de lei, pentru formularea, cu rea-credinţă, a unor cereri de obligare a intimaţilor la plata unor despăgubiri pentru discriminare şi restabilirea situaţiei anterioare discriminării sau anularea situaţiei create prin discriminare şi de acordare a unor daune morale pentru lezarea demnităţii, onoarei şi reputaţiei vădit neîntemeiate.

Reaua-credinţă este denotată de faptul că petentul a formulat cererile respective, desi nu există absolut niciun element care să ateste existenţa, măcar în aparenţă, a unei situaţii de discriminare sau de vătămare a demnităţii, onoarei şi reputaţiei.

În plus, demersurile respective au impus şi citarea părţilor adverse, care au fost nevoite să îşi atribuie resurse de timp şi financiare, pentru a formula apărări cu privire la cereri vădit neîntemeiate.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE

Respinge plângerea contravenţională formulată de petentul ####### ### având reşedinţa în sector 6, Bucureşti, #### ####### ### #, ### ###, ### #, ### #,  în contradictoriu cu intimaţii Direcţia Generală de Jandarmi a Municipiului Bucureşti cu sediul în Bucureşti, sector 1, #### ############# ### # – 11, ####### #####, cu domiciliul ales în Bucureşti, sector 1, #### ############# ### # – 11 şi . #######, STR. P. ########, nr. 12, ### ##, ### #, ### #, ### ##, Judeţ ######### împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei ##### ## ### ####### din data de 10.10.2021 ca neîntemeiată. Respinge cererea formulată de petentul ####### ### având domiciliul în sector 6, Bucureşti, #### ####### ### #, ### ###, ### #, ### #, ap. 27 în contradictoriu cu intimaţii Direcţia Generală de Jandarmi a Municipiului Bucureşti având sediul în Bucureşti, sector 1, #### ############# ### # – 11,, ####### ##### având domiciliul ales în Bucureşti,Cazarma #######, #### ############# ### #-11, sector 1, Bucureşti şi Bordenici ######## având domiciliul în #### , DR. TR. #######, STR. P. ########, nr. 12, ### ##, ### #, ### #, ### ##, Judeţ ######### şi intervenientul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării având domiciliul în Bucureşti, sector 1, #### ############# ### # – 11, având ca obiect obligarea intimaţilor la plata unor despăgubiri pentru discriminare şi restabilirea situaţiei anterioare discriminării sau anularea situaţiei create prin discriminare ca vădit neîntemeiată. Respinge cererea formulată de petentul ####### ### în contradictoriu cu intimaţii Direcţia Generală de Jandarmi a Municipiului Bucureşti, ####### ##### şi Bordenici ######## având ca obiect obligarea intimaţilor la plata unor daune morale pentru lezarea demnităţii, onoarei şi reputaţiei ca vădit neîntemeiată.

Respinge cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenienta accesorie Asociaţia Civică Stop Discriminării Cetăţenilor ca neîntemeiată. Respinge solicitarea petentului de acordare a cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată. Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Dispune amendarea petentului cu suma de 1.000 de lei, pentru formularea, cu rea-credinţă, a unor cereri de obligare a intimaţilor la plata unor despăgubiri pentru discriminare şi restabilirea situaţiei anterioare discriminării sau anularea situaţiei create prin discriminare şi de acordare a unor daune morale pentru lezarea demnităţii, onoarei şi reputaţiei vădit neîntemeiate. Cu drept de a formula cerere de reexaminare în termen de 15 zile de la comunicare, în ceea ce priveşte dispoziţia de amendare a petentului.

Cererea de reexaminare se depune la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti. Pronunţarea s-a făcut prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei astăzi, 04.11.2022.

PREŞEDINTE,

GREFIER, ### ###### ########## ######### ######### Cod ECLI ECLI:RO:JDS1B:2022:010.###### Operator de date cu caracter personal nr. 4904 Red. ######./ Dact. ####, D.R.G. 5 ex./23.11.2022